8,807 matches
-
31 decembrie 1933, pp. 1-2. Minorități etnoculturale. Documente. Țiganii din România (1919-1944), volum editat de Lucian Năstasă și Andrea Varga, cuvânt înainte de academician Alexandru Zub, Centrul de resurse pentru diversitate culturală, Cluj Napoca, 2001. "Neajunsurile ce se pot întâmpla pretorului care slujește", în Liturghier, cuprinzând vecernia, utrenia Dumnezeieștile Liturghii ale sfinților Ioan Gură de Sur, Vasile cel Mare, Grigorie Dialogul (a darurilor mai înainte sfințite), rânduiala sfintei Împărtășiri și alte rugăciuni de trebuință, tipărit cu aprobarea Sfântului Sinod și cu binecuvântarea Prefericitului
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
4, 1936, p. 4. 156 Ibidem, p. 5. 157 Ibidem. 158 Idem, "Cremațiunea și religia creștină. "Focul după poruncile bisericii" (XII)", în Flacăra Sacră, II, 5, 1936, p. 3. 159 Vezi pe larg " Neajunsurile ce se pot întâmpla pretorului care slujește", în Liturghier, cuprinzând vecernia, utrenia Dumnezeieștile Liturghii ale sfinților Ioan Gură de Sur, Vasile cel Mare, Grigorie Dialogul (a darurilor mai înainte sfințite), rânduiala sfintei Împărtășiri și alte rugăciuni de trebuință, tipărit cu aprobarea Sfântului Sinod și cu binecuvântarea Prefericitului
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
toate acestea mascată de motivațiile ideologice de care se prevalează și care sunt ele însele duble, politice și profesionale. Din punct de vedere politic și în numele idealurilor egalitare ale democrației, este contestat dreptul unei instituții și al celor care o slujesc de a eluda regula comună, de a constitui, tocmai, un câmp separat, cu norme și legi proprii, care sunt astfel denunțate ca fiind tot atâtea privilegii nejustificate. Dacă se pune problema timpului de lucru, care este în principiu același pentru
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
Este ca și cum bărbatul, cel care câștigă pâinea, a absorbit în personalitatea sa independența asociată cu interpretarea ideologică a rolului său, în timp ce personalitatea femeii, cea care îngrijește și crește copii, s-a impregnat până la saturație de dependența celor pe care îi slujește. Opoziția dintre personalitatea independentă și personalitatea dependentă trasează o serie de opoziții ierarhice și dihotomii esențiale în cultura modernă: masculin/feminin, public/privat, economie/familie, muncă/îngrijire, succes/dragoste, individ/comunitate și spirit competitiv/sacrificiu de sine. (Nancy Fraser, Linda
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
schimbară Între ele o privire neliniștită, pe când călugărul Își continua discursul. În noaptea asta, zise, vi se Încredințează o misiune inspirată de Cel de Sus etc. etc. O veți duce la bun sfârșit orbește și fără discuții, fiindcă astfel veți sluji Justiția Divină. Dacă refuzați, dacă vă dați deoparte, mânia Domnului se va abate peste voi prin brațul lung, Înspăimântător, al Sfântului Oficiu. Ați fost preveniți. Acestea fiind zise, dominicanul tăcu brusc și nimeni nu mai cuteză să adauge nimic. Până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Alatriste, ca și tatăl meu, ca mulți alți viteji, se grăbise să se Înroleze iar sub comanda vechiului său general, don Ambrosio Spínola, și să participe la ceea ce azi cunoaștem ca fiind Începutul Războiului de Treizeci de Ani. Ar fi slujit acolo neîntrerupt, de n-ar fi intervenit grava rană primită la Fleurus. Oricum, deși războiul Împotriva Olandei și restului Europei era temă de conversație În zilele acelea, foarte rar l-am auzit pe căpitan referindu-se la viața lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de martie premergătoare aventurii cu englezii, eu nu cunoșteam identitatea foarte tinerei fete, aproape o copilă, care la fiecare două-trei zile străbătea În caretă strada Toledo În direcția Pieței Mari și a Palatului Regal, unde - am aflat după aceea - le slujea pe regină și pe prințesele tinere În calitate de menina sau domnișoară de onoare, grație poziției unchiului ei, aragonezul Luis de Alquézar, pe atunci unul din cei mai influenți secretari ai regelui. Pentru mine, fata bălaie din caretă era numai o viziune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
bărbat, și nu unul oarecare, ci singurul pe o rază de o mie de leghe jur-Împrejur. Nu e noroi, am repetat, nemaifiind În stare nici să gândesc ce spun. Și-mi pare rău, fiindcă asta mă Împiedică, poate, să vă slujesc din nou. Odată cu ultimele cuvinte mi-am dus mâna la inimă. Recunoașteți, cel puțin, că am știut să mă port și că răspunsul meu galant și gestul erau la Înălțimea domnișoarei și a Împrejurărilor. Așa a fost, negreșit, fiindcă În loc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
lucru care ar fi trebuit să-mi dea de gândit -, Angélica de Alquézar Îmi mulțumi din nou că o apărasem de pușlamalele alea de pe strada Toledo, mă Întrebă cum o mai duceam cu căpitanul acela Batiste, sau Triste, pe cale Îl slujeam, și se interesă de viața și proiectele mele. Am făcut pe nebunul puțin, trebuie s-o recunosc. Ochii aceia foarte albaștri, larg deschiși, care parcă te ascultau cu luare-aminte, m-au făcut să trăncănesc peste măsură. I-am vorbit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
secundă, căpitanului i se păru că deslușește o mijire de zâmbet În barba feroce a favoritului. Dar de asta n-a fost sigur niciodată. Olivares luase un teanc de hârtii din cele multe de pe masă și Îl răsfoia distrat. — Ai slujit În Flandra și la Napoli, după câte văd. Și Împotriva turcilor, În Levant și Berberia... O lungă viață de soldat. De la treisprezece ani, Excelență. — Titlul acesta de căpitan e o poreclă, presupun. Cam așa ceva. Niciodată n-am depășit gradul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Valencia. Favoritul se Încruntă. Oare te-a nemulțumit decretul de expulzare semnat de Maiestatea Sa? Căpitanul zăbovi cu răspunsul. — Eram soldat, zise până la urmă. Nu casap. — Te credeam un slujitor mai devotat regelui tău. — Asta și sunt. Ba l-am slujit mai bine decât pe Dumnezeu, fiindcă Lui I-am Încălcat zece porunci, pe când regelui meu nici una. Ministrul Înălță iar dintr-o sprânceană. — Am crezut Întotdeauna că incursiunea asupra Valenciei a fost o campanie glorioasă... — Înseamnă că ați fost prost informat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
stătea pe sofa, cu niște perne puse la spate. Fața lui părea că se corodează din interior. La spital l-au deschis și i-au scos ceva din stomac. Nu vreau să știu ce, spune el. La ce mi-ar sluji să știu? Acest soi de informații este cu totul inutil. Eva ședea pe balansoar, cu o carte pe genunchi. Cred că-i citise cu voce tare înainte să vin eu. Noi, cei din Norsjö, avem un fel de varice uriașe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
oficiale despre caracterul nedemocratic al regimului comunist instalat pe meleagurile românești, în vremuri de care era mai bine ca nimeni să nu-și mai aducă aminte. Asta nu era treaba președintelui, sublinia cineva cu aroganță, pe motiv că și el slujise vechiul regim..., pe motiv de relații amicale cu unele persoane, adăuga un altul atotștiutor, ori pe chestie de case cumpărate lasă că știm noi cum. Puțin excedat, Bart replică: și atunci cine ar avea dreptul să o facă? Iuliu Maniu
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
cu o anumită subtilitate, era îndreptat doar spre anumite zone ale vieții politice și n-ar fi putut să facă tandem cu el, fără să-i dea peste nas de câte ori ar fi observat că o ia pe arătură, ca să-i slujească pe patronii care-l stipendiau bine, lovind acolo unde i se comanda, nu în altă parte, ferească sfântul. Într-o zi era la redacție și scria un articol de fond, când se auzi telefonul sunând. Își închipui că era Camelia
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
economic, tot criteriile economice, de eficiență și rentabilitate, ar trebui să guverneze, măcar într-o anumită măsură și sectorul public. Necazul cel mare îl reprezintă însă acumularea bogăției prin intermediul puterii politice, prin corupție, trafic de influență etc. Guvernul trebuie să slujească cetățenii în mod egal. Tratamentul egal, indiferent de poziție sau vreun alt factor, este considerat un criteriu al acțiunii guvernamentale. Guvernul trebuie să opereze pe o bază morală și le-gală. Cînd puterea economică și politică este concentrată în mîinile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
în acest sens conceptul de optim paretian poate fi aplicat în sectorul public. El oferă posibilitatea de a judeca dacă acțiunile unui guvern măresc sau nu eficiența globală. Fundamentul diagramei Pareto rezidă în ideea că, dacă interesele unui individ sunt slujite fără nici un prejudiciu pentru un alt individ, atunci și interesul public este slujit. Criteriile lui Pareto funizează un ca-dru teoretic pentru evaluarea acțiunilor guvernului. Totuși, în practică, limitele lor sunt considerabile. Dificultatea constă în aceea că, în realitate, aproape toate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
El oferă posibilitatea de a judeca dacă acțiunile unui guvern măresc sau nu eficiența globală. Fundamentul diagramei Pareto rezidă în ideea că, dacă interesele unui individ sunt slujite fără nici un prejudiciu pentru un alt individ, atunci și interesul public este slujit. Criteriile lui Pareto funizează un ca-dru teoretic pentru evaluarea acțiunilor guvernului. Totuși, în practică, limitele lor sunt considerabile. Dificultatea constă în aceea că, în realitate, aproape toate politicile guvernamentale implică beneficiari și perdanți, învingători și învinși. Există un conflict între
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
de sectorul privat. Contracting out-ul, folosit în mod curent în țările occidentale, arată că piața poate fi mai eficientă decît o structură guvernamentală, mai ales la nivelul local. Trebuie să recunoaștem faptul că guvernele pot adopta soluții care nu slujesc, de fapt, interesului public general, ci anumitor grupuri de privilegiați. Sub masca interesului public se pot produce manipulări dintre cele mai ordinare, cărora teoria economică le slujește adesea doar pentru a ascunde adevărul și a-i îndepărta pe curioși. Un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
nivelul local. Trebuie să recunoaștem faptul că guvernele pot adopta soluții care nu slujesc, de fapt, interesului public general, ci anumitor grupuri de privilegiați. Sub masca interesului public se pot produce manipulări dintre cele mai ordinare, cărora teoria economică le slujește adesea doar pentru a ascunde adevărul și a-i îndepărta pe curioși. Un alt rol important al guvernului în tranziție rezidă în promovarea legislației de protecție a consumatorilor și în educarea acestora, pentru a deveni maximizatori de utilitate. 2.1
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
chiar securitatea, ceea ce diluează acțiunile guvernamentale. Progresul tehnologic este, în parte, responsabil de aceste evoluții, consideră Susan Strange 36, dar nu ar fi corect să acuzăm niște instrumente, să confundăm mijloacele cu scopurile. Depinde cum utilizăm aceste progrese, ce idealuri slujim cu mijloacele respective. Alegerea ne aparține. Iar fervoarea cu care ne aruncăm unii contra altora nu e decît expresia sărăciei noastre interioare și a conflictului intern care ne macină. "Potopul" lăuntric nu mai poate fi ignorat, avem a-l conștientiza
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
persoanei respective, prin tehnici de antropologie criminalistică, cu o eroare de numai 2-8%. Întregul proces va dura câteva luni. Iar odată cunsocută înfățișarea Lisei Gherardini, specialiștii vor putea răspunde, în sfîrșit, la întrebarea: aceasta a fost femeia care i-a slujit drept model lui Leonardo da Vinci pentru tabloul „Mona Lisa”? Silvano Vinceti nu se îndoiește că lui Leonardo i-a fost comandat un portret al Lisei Gherardini, dar nu știe sigur dacă portretul aflat la Luvru o reprezintă chiar pe
Cine se ascunde în spatele zâmbetului Giocondei? by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/80490_a_81815]
-
mea viață", cum îl consideră, reprezintă imaginea sistematizată a întregii sale relatări care constituie romanul, punându-și pecetea și asupra urmărilor imediate lui: Se făcea că la o curte veche, în paraclisul patimilor, cei trei Crai, mari-egumeni ai tagmei prea-senine, slujeau pentru cea din urmă oară vecernia, vecernie mută, vecernia de apoi. ș...ț Și plecam tustrei pe un pod aruncat spre soare-apune, peste bolți din ce în ce mai uriașe în gol. Înaintea noastră, în port bălțat de măscărici, scălămbăindu-se și schimonosindu-se, țopăia
Pirgu și dandismul by Alina-Nicoleta Ioan () [Corola-journal/Journalistic/8053_a_9378]
-
dificil a-l mai urma. „Veghea nocturnă“ n-ar fi altceva decît „o redare spontană și necondiționată de nici un factor exterior a acelei oralități primordiale (cărțile pe care mi le citea mama, sonoritatea vocii ei), care, cîndva, demult“ i-au slujit celui în cauză a trece „direct“ de la inconștiența copilăriei la solitudinea conștientă a individualității. Atracțios se arată și raportul dintre scrib și instrumentul său, recent revoluționat de evoluția informaticii. Nu e vorba numai de o înlesnire materială a actului scriptic
Cum scriu autorii români? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7869_a_9194]
-
Iulian Bol În încercarea de a defini cât mai exact spațiul de cercetare pe care îl abordează, Mihai Zamfir precizează că "nu există, pentru stilistician, subiecte Ťînalteť sau subiecte Ťingrateť. Cea mai neînsemnată pagină improvizată poate sluji unei metodologii în aceeași măsură ca și o capodoperă". Dacă la începuturile activității sale, Mihai Zamfir a fost preocupat cu precădere de istoria literară (Gândirea românească în epoca pașoptistă 1830-1860 - studiu scris în colaborare cu Paul Cornea și Proza poetică
Cealaltă față a criticii literare by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/7020_a_8345]
-
greieri cu antenele lăsate pe spate. Pasteluri citadine în gustul revistei amintite. Debutasemm în 1962 în ziarul local, iar la cincisprezece ani, în '64, publicam fericit două poezii în ,,Steaua". Da, pe ambii i-aș fi putut întâlni, Agârbiceanu care slujise o vreme, înainte de 1948, ca preot unit urca uneori la revista ,,Tribuna", seria nouă e din 1957, se știe, la Asociația Scriitorilor... Cu barba sa patriarhală era o figură respectată a Clujului. Mi s-a spus, apoi, că frecventa Lactobarul
ADRIAN POPESCU: „Editura Bucovina paternă, Transilvania maternă, Umbria spirituală m-au modelat interior” by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7019_a_8344]