1,074 matches
-
de vară. Am mâncat din mămăliga răsturnată, galbenă și aburoasă cu Măriuca mea cea frumoasă, pofticioasă și cu stomac bun, cum și din mărunțișul lor de pește sărac, făcut repede o fiertură de ciorbă, și din cașul dulce cu ceapă smulsă „ie sară“, potolindu-ne [setea] cu vinul acru de gust neaoș românesc, din vița ce n-a cunoscut altoiul străin și ră masă locului de la facerea lumii, așa cum o fi sădit-o, cu mâna lui chiar, tata Noe cel bătrân
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și neavenită sentința de la Viena din 30 august 1940, în virtutea căreia Transilvania de nord era alipită în mod arbitrar la Ungaria și readuce Frontiera româno- ungară la traseul din 1 ianuarie 1938. Această hotărâre, care redă României Transilvania de nord, smulsă Patriei Române prin violență și constrângere, pune, în sfârșit, capăt, pentru vecie, opresiunii îndelungate și repetate a cărei victimă a fost poporul român. Pronunțată în numele justiției și, în același timp - suntem convinși -în numele sacrificiilor fără număr consimțite de întreaga
PROBLEMA TRANSILVANIEI by CONSTANTIN FOCŞA () [Corola-publishinghouse/Science/91543_a_92846]
-
trupul decedatei de moștenitorii direcți): un lăicer, pe care, după ce l-am luat, l-am dat, la rîndul meu, Lucichii. Atent la slujbă, am remarcat că, pe lîngă cîntecele tipicului, corul a introdus în repertoriul său un fel de romanță, smulsă parcă din Ecclesiast, despre deșertăciunea existenței umane: „Nimic nu este omul, / Veșnic este Domnul”. Alte versuri, de-o și mai apăsătoare tristețe, spuneau că de pe urma noastră nu rămîne decît „o cruce pe mormînt”. Preotul uzează de un sentimentalism violent în
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
perturbarea energetică pe care o induc În mediu, implicit efectele biologice consecutive. Și așa au scăpat de dinții naturii. În antichitate și Evul Mediu, materialele neperisabile, inițial un lux, au devenit populare. Mai ales orașul a devenit astfel un loc smuls naturii. Iar materialele moderne, betonul, sticla, oțelul, aluminiul, Întăresc acest caracter străin naturii, prin durabilitate, dar permit evoluția urbanisticii. Pentru natură, urbanismul e nociv. E benefic Însă pentru om, iar În momentul de față, asigurată fiind ipostaza sa biologică, adică
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
nu mănânci deloc din el», blestemat este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă să-ți scoți hrana din el În toate zilele vieții tale;” (Geneza, 34.17). Un agroecosistem, adică tarlaua și cultura propriu-zisă, este, paradoxal, Încă un loc smuls naturii. Pentru că acolo omul are pretenția de a exista o singură specie, ca producător primar, și doar el Însuși drept consumator, adică biocenoza sau modul de manifestare a Vieții, este exclusă. Ei bine, natura percepe acel agroecosistem ca pe un
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
iar acum n’o mai face? Dar, În același timp, a folosit-o, deci a uzat-o. N’am aflat răspuns nici până astăzi, dar voi folosi acest subiect ca pretext al capitolului de față. Acea casă e un loc smuls naturii, mai mult, administrat de om conform dorințelor sale, nu atât de ordin biologic cât de ordin spiritual. Și dacă am spus organizat și, Încă, spiritual, nu trebuie să adaug decât caracterul negentropic al acestui spațiu În raport cu mediul exterior. Spuneam
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
fosforul trebuie solubilizat, adică separat de calciu și legat de amoniu. Treaba asta o face acidul sulfuric, produs evident din sulf. După care, sulful, ajuns sulfat de calciu, adică fosfogips, ridică munți noi, artificiali, În care se Întâlnește roca fosfatică smulsă altor munți din America, Asia ori Africa, cu sulful smuls altora, precum Călimanii. Cu adevărat, cum spunea un om de spirit, munții se pot muta din loc, dar rămân alți munți de mutat... Ce-a uitat acela să spună e
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
amoniu. Treaba asta o face acidul sulfuric, produs evident din sulf. După care, sulful, ajuns sulfat de calciu, adică fosfogips, ridică munți noi, artificiali, În care se Întâlnește roca fosfatică smulsă altor munți din America, Asia ori Africa, cu sulful smuls altora, precum Călimanii. Cu adevărat, cum spunea un om de spirit, munții se pot muta din loc, dar rămân alți munți de mutat... Ce-a uitat acela să spună e că acest proces e Însoțit de o creștere a entropiei
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
părea benefic din punctul de vedere al naturii, Însemnând o mai largă și, implicit, redusă repartiție a presiunii exercitate de om asupra mediului. Numai că omul reduce astfel doar presiunea asupra mediului citadin, deja antropizat, supus exclusiv legilor sale, deci smuls naturii. Iar În mediul natural, spre care evadează, omul nu duce cu sine doar un rucsac cu de-ale gurii și o foaie de cort, ci cară În rucsac - eufemistic vor- bind - toate facilitățile citadine cu care s’a obișnuit
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
palestinian situat nu departe de localitatea israeliană Sderot, și de unde au fost lansate rachete artizanale lovind la întâmplare, pedeapsa colectivă a fost severă. Optsprezece morți în urma ultimului raid, din care opt copii, cinci femei și cinci bărbați. Fiare contorsionate, balcoane smulse, pereți găuriți, înnegriți: un teren viran acum. Tsahalul* a ocupat localitatea după un intens foc de artilerie grea. Familia lui Athamana, mai bine zis ce-a rămas din ea, stă într-un bloc lovit de proiectile, în mijlocul unui morman de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
mari suflară,/ Poamele picară,/ Noi le culegeam./ Întrebări aveam:/ - Cine vi le-o dat?/ - Noi le-am căpătat/ De la sfântu soare,/ Cu mare rugare” (Tur - Satu-Mare). Merele scuturate din arborele lumii capătă aici aceeași valoare civilizatoare precum fulgul de aur smuls vulturilor, în ambele contexte colindătorii fiind instanța inițiată care intermediază darul sacru. O imagine impresionantă a lui axis mundi se află în basmul cules de Ovidiu Bârlea în Fundu Moldovei, Suceava. Aici el este figurat drept nuc, arbore față de care
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
întâlnite în basme ca motive maritale) aduc acceptul fecioarei celui de-al treilea pețitor, deținător al codului corect: „Ăl c-a cerut cununița,/ Ea din greu îl blăstăma:/Cununa-te-ai cu dânsa,/ Cu dânsa, cu doamnă-sa!”. Celelalte gajuri smulse, în unele variante, fetei, ca gest violent de asumare a iubirii ei, aduc doar implicații negative: „Cine m-o vărsat apa,/ Turbura-s-ar ca dânsa;/ Cine m-o luat cununa,/ Cununa-s-ar cu dânsa,/ Cu dânsa, cu doamnă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
arhiepiscopului de Milano să prevadă pentru asistența spirituală și socială a acelei populații nevoiașe. Iar cardinalul Schuster s-a gândit la don Calabria, cu care începuse de ceva vreme o legătură epistolară, pe bază de prietenie și de stimă reciprocă. Smulsă promisiunea prezenței unor religioși ai lui don Calabria, parohul a început demersurile pentru a obține biserica, școala agrară și terenul adiacent din partea primăriei. Don Calabria, pe 1 februarie 1950, îi scria cardinalului: «Nu știu încă ce anume va voi de la
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
la Gurile Dunării și în Balcani, interese periclitate de existența unei Românii care nu mai este dispusă să tacă mâlc, cu capul în jos. Oricât de perfecționată a fost diplomația sovietică, nu a găsit o formulă juridică inatacabilă, în legătură cu teritoriile smulse României prin ultimatumul din 26-28 iunie 1940. Formula „granița dintre România și URSS se stabilește 361 în baza acordului din iunie 1940”, introdusă în textul Tratatului de pace din 1947, nu are nici o bază juridică: nu a fost nici un acord
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
el discuta, dincolo de ușa închisă, cu mama lui. De-a lungul anilor, nu a încetat să coboare din taxi cu pachete mari conținând jucării stricate, haine și pantofi purtați, manuale de școală cu foi pătate de cerneală, dicționare cu file smulse, compasuri dezarticulate, caiete din care rămăseseră câteva pagini nescrise, cutii de bomboane începute, pe scurt, tot ceea ce viața privilegiată a copiilor legitimi lăsa îndărătul ei... Cu diploma de bac în buzunar, bastardul se apucă numaidecât să-și caute o slujbă
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
mei, încearcă zadarnic să mă depărteze. Apoi mîna stîngă, mai liberă, îmi lasă umărul, se ridică și mă lovește de cîteva ori peste cap. Degetele i se înfig în părul meu, la ceafă, trăgînd cu putere. De usturimea părului aproape smuls, sînt gata să mă retrag, dar îmi vine brusc în amintire imaginea Brîndușei din biroul președintei sindicatului, parcă-i aud vorbele și simt cum crește în mine răutatea. Mi-o imaginez pe Brîndușa întinsă aici, acum, sub trupul meu. Sînt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ușurime de fluture. Luana chicoti de bucurie în ascunzătoarea ei. Fericirea mamei o făcea fericită. Când valsul se termină începu un tangou, ritmul preferat al Sandei. Bărbatul ar fi continuat bucuros jocul de pași dacă nu s-ar fi simțit smuls, cu brutalitate, din brațele partenerei și târât printre perechile de dansatori. Femeia mamut, învelită într-o pânză de lurex gri care-i ținea loc de rochie, îl prinse de guler și aproape că-l purtă pe sus până la masa unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
A durat mai puțin de o jumătate de oră și a încetat brusc, așa cum începuse. Am ieșit afară ca să vedem stricăciunile provocate și am rămas uimiți: peste tot, printre băltoacele în care deja strălucea soarele, erau crengi rupte și frunze smulse, dar nici curtea și nici casele familiei nu păreau să fi suferit pagube însemnate. Și nici măcar plantele, cu excepția stejarului sacru. Un fulger rupsese una dintre crengile cele mai groase. Ne-am apropiat și l-am întâlnit acolo, împreună cu alți longobarzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
În fața sălii principale a templului. Ușile stăteau larg deschise, iar Înăuntru era așternută cenușă. Transeptul și sanctuarul erau vraiște. Vasul pentru ars tămâie se spărsese. Ai fi zis că praporele fuseseră folosite Într-un scop dubios, draperia de brocart auriu, smulsă, zăcea aruncată În lături, iar pielea de pe tobă era ruptă. — Shobo! Yosaku! Începură să strige părinții, căutându-și copiii. Hiyoshi nu se zărea nicăieri; ceilalți băieți dispăruseră și ei, dintr-odată. Când părinții ajunseră Înapoi la poala colinei, din templu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Ce s-ar Întâmpla dacă, Într-o zi, acest castel ar arde până În temelii? Cu siguranță, n-ar fi numai soarta castelului. Cetatea ar fi și ea Înghițită de flăcări și Întreaga provincie ar fi distrusă. Ar fi iad: copii smulși de lângă părinții lor, bătrâni căutându-și copiii, tinere fete țipând disperate, bolnavi arși de vii. Ah, de-ar fi să cadă provincia, acesta ar fi cu adevărat sfârșitul. Cu toții aveți părinți, copii, soții și rude bolnave. Nu trebuie să uitați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
familia lui locuiau Într-un conac cu nimic mai prejos decât cele ale clanului Imagawa. Ce se Întâmpla? Ieyasu ieși pe verandă. Afară, cineva trăsese de vițele care creșteau din copacii grădinii, șerpuind pe zidurile de pământ. Desprinse de tulpinile smulse, rămurelele se legănau Încet. — Cine e? strigă Ieyasu. Dacă era un om pus pe rele, probabil că fugise. Nu se auzeau pași, Însă. Încălțând o pereche de sandale, ieși pe poarta din spate a zidului de pământ. Un om se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
făcea excepție. Dormea noaptea și trăgea câte un pui de somn chiar și În timpul zilei, nu În dormitor, ci pe oriunde apuca. Bombănind aproape resemnat, Hayashi se plecă În fața stăpânului și a colegilor lui și se retrase. Ca niște dinți smulși, oamenii se ridicară și ieșiră, unul câte unul. În cele din urmă, numai Nobunaga mai rămase În marea sală de audiențe. Iar la sfârșit, părea chiar lipsit de griji. Când se Întoarse, văzu În spatele lui doi paji care adormiseră, rezemați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
cîmpuri verzi prin 360 Norii schimbători, ca niște paradisuri desfăcute în întins, Cu-orașe și cu sate și temple, corturi, turme de-oi, izlazuri Unde copiii lumilor elementare în armonie locuiesc. Nu mult timp locuiesc în armonie, viața le e smulsa Și-apoi urmează suferinți de iarnă, pe rînd sînt trași în Golul 365 În care Enion rîvnește, pe rînd sînt trași la sărbătoarea cea de aur. Și Los și Enitharmon stăteau mîhniți și disprețuitori. Cîntecul Nupțial de la acele mii de
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
corturile și pajiștile sale. 255 Însă Luváh pe-ascuns vorbi cu Urizen în noapte-ntunecoasă Pe tata să-l încătușeze, pe frați să-i înrobească. El nu știa nimic De dulcea Veșnicie; sîngele curse-n jurul cortului cel sfînt și smulsa Din țîțîni, scoțînd ultimul geamăt, Beula toată căzut-a-n Sumbru caos; Los între timp și Enitharmon s-au născut, 260 Dar cum, nu stiu; apoi uitarea întru totul mă-nvălui Pentru un timp, nici nu-mi mai amintesc nimic
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
haotic. Iată, cum Falnicul Alai al Tainei coboară jos în Peșteri! Mării săi oameni urlă și zvîrlă colbul, și-ncărunțitul par și-l smulg. Delicatele-i femei și copii țipă peste-amarul vînt, 665 Prădați de a lor frumusețe, cu părul smuls și pielea încrețita. Iată, întunecime-acoperă lungul alai de prapuri peste vînt, Si de cai negri și oameni înarmați și prizonieri nenorociți în lanțuri. Au unde-i vor primi mormintele pe toți, și unde le va fi lăcașul? Și cine jelui
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]