4,201 matches
-
se adînci În rescrierea manuscrisului. Cam pe la amiază avu În față manuscrisul cu tema biblică din titlul său Drumul În Canaan, transcris de mîna sa cu slove mari. După care luă exemplarul masacrat al manuscrisului și-l azvîrli Într-o sobă impunătoare, aidoma unei catedrale cu o ușă ca poarta raiului ori a iadului. CÎnd flăcările Înghițiră urmele mîinilor Maestrului și odată cu ele, ca pe rug, și sufletul acestuia, Jeshua Krohal Își puse manuscrisul copiat de mîna sa În buzunarul interior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
verzi. Izbînda finală va reveni totuși Necuratului. Într-o zi, un pluton de encavediști va bate În miez de noapte la porțile mănăstirii. Lanterna va lumina chipul părintelui Serghei, lipit de-o coastă de femeia lui și de cealaltă de soba caldă. Îl vor Înșfăca de barbă și-l vor trage din pat. Monarhul-protector care Îl salvase odată, de data aceea nu mai apăruse. Serghei Aleksandrovici Nilus va muri de infarct Într-un lagăr, la Începutul anului 1930, neaflînd niciodată că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
sau în cultur intercalată, prin porumb, cânepa mare, haldanii, cu fibra groasă pentru frânghii. Tot în lanurile de porumb se cultivau, intercalat, fasolea și bostanii - cei porcești, pentru hrana animalelor și cei „turcești” pentru hrana oamenilor (se consumau copți în sobă, sau din pasta galben-roșcată se făceau plăcintele de post). Mici parcele erau cultivate cu floarea-soarelui (soreancă), a cărei sămânță era folosit împreună cu sămânța de bostan pentru obținerea uleiului, prin prăjire și presare. Instalația țărănească de obținere a uleiului se numea
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
și, nu degeaba, a ieșit vorba: „Cu mămăligă de râșniță și pește de undiță, nu te vezi sătul”. După mărturiile rămase, la râșniță ieșea o făină bună, boabele erau bine mărunțite, mai alesă dacă boabele de porumb erau uscate pe sobă. O astfel de râșniță avea în Slobozia - Filipeni familia Hriscu, folosită de toți vecinii. Poate că se mai află pe undeva, ca să fie strânsă într-un muzeu etnografic. O altă instalație țărănească era presa de ulei (unt de lemn). Uleiul
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
cunoască rețete de preparare deosebite. Carnea se consuma atunci, proaspătă, fript sau fiartă, slănina se urca în pod la afumat, pe o culme, deasupra coșului de fum care se oprea în pod. Vara se păstra învelită în ziare, așezată în sobele cu tiraj mare. Fiind o zonă colinară, cu o climă uscată și călduroasă vara, nu se consuma pe căldură carnea de porc și nici nu se tăiau porci în anotimpul cald. Vara se consuma carne de pasăre, fiartă în zeamă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
De asemenea, mișca (putea fi un fular, un prosop, la capăt cu ceva tare, un măr, o minge înfășurată) era folosită și în jocul „Gherdănica” care presupunea ascunderea celui desemnat ca să scape de lovituri. Era căutat, scosă din ascunzișuri (după sobă, sub pat, în tindă etc.) și, dacă nu ghicea la cine e „gherdănica”, continua jocul și o încasa iar și iar spre hazul general. Pentru mort, în afară de pomana praznicului, o masă cu băutură la toți cei care au fost la
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
parte, un colț, se sprijinea pe un stâlp - stâlpul hornului „unde lega mama o sfoară cu motocei...”. Hornul dădea direct afară, vedeai cerul. Cuptorul din lut, piatră, apoi cărămid arsă, era o instalație de încălzit, mult mai târziu au apărut sobe cu plită și sobe de încălzit. Dacă cuptorul a fost scosă din casă, încă mai vedem la unele gospodării un acoperiș improvizat în curte, sub care este un cuptor cu plită, unde se face vara mâncare, se încălzește apa pentru
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
sprijinea pe un stâlp - stâlpul hornului „unde lega mama o sfoară cu motocei...”. Hornul dădea direct afară, vedeai cerul. Cuptorul din lut, piatră, apoi cărămid arsă, era o instalație de încălzit, mult mai târziu au apărut sobe cu plită și sobe de încălzit. Dacă cuptorul a fost scosă din casă, încă mai vedem la unele gospodării un acoperiș improvizat în curte, sub care este un cuptor cu plită, unde se face vara mâncare, se încălzește apa pentru vase, spălat rufe și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de specificul local, după care au fost construite casele noi, din materiale rezistente în timp. S-a folosit cimentul pentru temelii, centuri, buiandrugi, tabla pe acoperișurile aproape plate, cu înclinație mică, apărate de vânturile puternice, cărămida pentru zidiri, teracota pentru sobe. Spațiul interior a fost altfel dispus; nu mai avem tindă, avem hol, camere separate, loc pentru cămar și baie. Intervin elemente de modernitate: lumina electrică (1964-1965), pietruirea oselei, televiziunea, folosirea aragazului, accesul la oraș cu autobuzele, câștiguri bănești din alte
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
și cu fratele Vasile dormeam în cameră pe un pat din trei scânduri puse pe dou chingi și patru pari bătuți în pământ. Peste scânduri era pusă otavă, un țol de cânepă, o pernă la cap, dormeam cu picioarele la sobă. Ne acopeream cu o cergă; dormeam foarte bine. Soba venea așa în dreapta ușii cum intrai în casă și pe spatele sobei era un loc de intrat în cămară, unde noi, copiii, dormeam noaptea. Casa nu era înaltă, un om mijlociu
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
pat din trei scânduri puse pe dou chingi și patru pari bătuți în pământ. Peste scânduri era pusă otavă, un țol de cânepă, o pernă la cap, dormeam cu picioarele la sobă. Ne acopeream cu o cergă; dormeam foarte bine. Soba venea așa în dreapta ușii cum intrai în casă și pe spatele sobei era un loc de intrat în cămară, unde noi, copiii, dormeam noaptea. Casa nu era înaltă, un om mijlociu ajungea cu mâna la grinzi sau chiar la podul
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
în pământ. Peste scânduri era pusă otavă, un țol de cânepă, o pernă la cap, dormeam cu picioarele la sobă. Ne acopeream cu o cergă; dormeam foarte bine. Soba venea așa în dreapta ușii cum intrai în casă și pe spatele sobei era un loc de intrat în cămară, unde noi, copiii, dormeam noaptea. Casa nu era înaltă, un om mijlociu ajungea cu mâna la grinzi sau chiar la podul făcut din scândură de tei și lămbuită (nut și feder = una în
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
loc de intrat în cămară, unde noi, copiii, dormeam noaptea. Casa nu era înaltă, un om mijlociu ajungea cu mâna la grinzi sau chiar la podul făcut din scândură de tei și lămbuită (nut și feder = una în alta ). Hornul sobei mergea până în podul casei unde avea două despărțituri pentru ca fumul să iasă în lături. Capătul ridicat al hornului acoperit și cu cele două deschideri laterale se numea ursoaică. Casa era acoperită cu stuf, dar nu ploua în ea. În ogradă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
ude și a frigului de aici, dinăuntru. — Altă dată să-ți anunți sosirea și am să aprind Încălzirea centrală ca să te Întîmpin cum se cuvine, mugurel de micșunea. Hai, ia-te după mine. ăsta e biroul meu, unde e o sobă și ceva să punem pe dumneata cît timp Îți uscăm hainele. Iar oleacă de Mercurocrom și de apă oxigenată ți-o prinde bine, că mi-ai venit cu o moacă de-mi pari abia ieșit din comisariatul de pe Vía Layetana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
mi-a deschis chiar el, dar o clipă nu m-a recunoscut. Apoi a scos un strigăt de încântare și m-a tras înăuntru. Era fermecător să ți se ureze cu atâta entuziasm bun venit. Nevastă-sa era așezată lângă sobă și cosea. S-a ridicat la intrarea mea. Stroeve m-a prezentat: — Nu-ți aduci aminte? a întrebat-o. Ți-am vorbit adeseori de el. Și apoi, adresându-se mie: Dar de ce n-ai spus că vii? De câtă vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
clipa aceea am zărit o încăpere micuță, pe jumătate locuință, pe jumătate atelier, în care nu erau decât un pat, niște tablouri întoarse cu fața la perete, un șevalet, o masă și un scaun. Nu era covor pe podea, nu era nici sobă, nici cămin. Pe masa încărcată de vopsele, cuțite de paletă și tot soiul de lucruri am găsit un căpețel de lumânare. L-am aprins. Strickland zăcea într-un pat deloc comod, pentru că era prea mic pentru el, și se învelise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de scurtat, domnule procuror!“. Nu răspundea nimic. Apoi Bourrache îl invita la masă. Destinat avea masa lui, care-i era rezervată tot anul, una dintre cele mai bune mese. Nu am spus cea mai bună, fiindcă aceasta - aflată chiar lângă soba imensă de faianță, domina din spatele perdelelor întreaga piață a Palatului - aceasta deci era păstrată pentru judecătorul Mierck, un obișnuit al locului. Mierck venea de patru ori pe săptămână. Lucru dovedit de burta lui bombată și de pielea ciupită de-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
niciodată să se apropie de o baionetă, mai puțin în armurerie, și totuși! Se vedea cât e de plin de el în uniforma călcată impecabil, croită parcă pentru un manechin de la casa de modă Poiret. Războiul îl făcea lângă o sobă de fontă, așezat într-un fotoliu confortabil de catifea, și când se lăsa seara, sub lambriuri aurite și lustre de cristal, le povestea despre război fetelor în rochii de bal, cu un pahar de șampanie în mână, printre acordurile vioaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
care puțea a amidon și a parfum de mare magazin. Am trântit ușa în spatele meu. Am ajuns în biroul secretarului. Era micuț și îi semăna. Trist și povârnit. Prin aer plutea un miros de pânză udă și de lemn pentru sobă, de mentol și de tutun ieftin. Îmi oferi un scaun aproape de sobă și se așeză la măsuța lui, pe care se odihneau trei călimări bombate. După ce-și reveni din uimire, îmi povesti despre sosirea Lysiei Verhareine. O poveste simplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ușa în spatele meu. Am ajuns în biroul secretarului. Era micuț și îi semăna. Trist și povârnit. Prin aer plutea un miros de pânză udă și de lemn pentru sobă, de mentol și de tutun ieftin. Îmi oferi un scaun aproape de sobă și se așeză la măsuța lui, pe care se odihneau trei călimări bombate. După ce-și reveni din uimire, îmi povesti despre sosirea Lysiei Verhareine. O poveste simplă, din care nu am aflat nimic nou, dar mă bucura să aud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
moartea sau o lentă plimbare fără sfârșit și fără nici un țel. Ajunși acasă la mine, Josăphine m-a așezat autoritară pe fotoliu și m-a încotoșmănat în trei paltoane grele. Mă simțeam ca un bebeluș. Mi-am apropiat picioarele de sobă. Încetul cu încetul, toate mi se întorceau în corp: elanurile și durerile, pârâiturile pielii și trosnetele oaselor. Mi-a adus o cană fierbinte care mirosea a prună și a lămâie. Am băut fără să spun nimic. Și ea a băut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
erau sărbători. În dreapta casei lor, departe, se vedea Muntele Kogaion cu vârful ascuns în nori, răsucindu-și întunecos spre cer pădurile misterioase, întors în sine însuși, așteptând, primejdios ca frumusețea. Intri, înconjori casa și, în spate, e bucătăria de vară, soba mare, de lut, dulapul de vase, într-un colț - niște semințe de dovleac, aruncate direct pe jos, trebuie curățate și duse la teasc pentru ulei, e mai bun decât uleiul de la magazinul sătesc, e făcut la presă, virgin, nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
și dezlegarea de castitate. Bine, o să aștepte. O să facă ce vrea ea. Dar nu mai mult de un an. Nu mai mult! La televizor, Tom ieșea dârdâind într-o iarnă alb-negru, în timp de Jerry se lăfăia pe carpeta din fața sobei. Horațiu se ridică - era vremea să încălzească laptele. * - Completați formularul, vă rog. - Dar ăsta e un formular pentru furt, mie nu mi-a furat nimic. - V-a agresat? - În ce sens? - Adică v-a bătut, v-a înjurat, v-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
semn de viață și, Între timp, ea și-a găsit un iubit pe potriva ei. Pe potriva ei, adică din aceeași lume cu ea, o lume cu mese de prânz de două mii două sute de yeni, luate În restaurantul vreunui hotel. Nu neapărat soba, kitsune udon, bento-uri calde servite la un fast-food În picioare sau Pizza Hut, dar nu se comparau cu un Chateau Latour 1976. Totuși Noriko nu-l putuse uita, chiar dacă nimerise cu un astfel de iubit. Nu vrem să recunoaștem că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
purtăm ca doi oficiali țepeni, va trage obloanele și va începe să lustruiască oglinzile din dormitoare. — Ei, sunt o mulțime de astfel de oameni în vremurile astea. Așa cum zic eu mereu, oamenii n-o să vrea să-și pună degetele lângă sobă dacă se prind că ai ciorba la fiert pe ea. Evona Wylezynska era o poloneză cu părul tăiat scurt, care mirosea vag a ulei de Macassar și cu un decolteu periculos ca o crevasă. Deși era doar mijlocul după-amiezii, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]