3,402 matches
-
barometru pentru atmosfera din sală. M-am lămurit instant: cer Înnorat, lapoviță și ninsoare. De partea cealaltă, Zoran nu-și savura Încă fățiș victoria, doar pentru că În manualele lui de psihologie militară scria, probabil, că Învingătorii se cuvine să fie sobri În atitudine și reținuți În gesturi și să afișeze permanent Încrederea superioară menită să ridice moralul subordonaților. Când am intrat, Roger Howard presta În plin exercițiu de Îndeplinire a misiunii primite de la Eveline: temporizarea discuțiilor. Se străduia să fie convingător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
fost în jurul orelor zece; strada era animată și pe trotuare curgea o mulțime de lume. Profitând de câteva clipe de răgaz, ieniceri scunzi, câtă frunză și iarbă, se plimbau agale în grupuri, sporovăind de-ale lor. Din sens opus, mai sobri, mai tăcuți, veneau ținând sub braț frâiele cailor spahiii. Câțiva invalizi de războaie ieșiră și ei în poarta caselor, să se bucure de razele călduțe ale soarelui. La mesele de pe terase, în fața unor cești de cafea naturală, domnitori, crai, voievozi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Sobieski - spuse cu nostalgie Cosette. Ce om! Fala creștinătății! Da’ știi cum l-am cunoscut? Episodul 59 COSETTE POVESTEȘTE — Eu am fost crescută, ba întrucâtva și educată, la un pension de maici din Camenița - urmă Cosette, luând o poziție mai sobră. Părinți n-am, fiind născută, din câte mi-am dat seama, în urma pătrunderii generalului Basta în Transilvania. Cred asta deoarece maica Ravena, care m-avea în custodie, mi-a spus când m-am făcut mai mărișoară că la trei ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
din jur, căci, orice s-ar spune, naratorii sunt și ei oameni. Din apartamentul modest, dar curățel unde locuiesc, naratorii privesc pe geam și se desfată cu luminoasa priveliște. La parterul școlii de vizavi se văd într-o sală busturile sobre ale pensionarilor reuniți într-o pașnică ședință de bloc. Alături de școală, în piață, s-au adus garoafe și tineri veseli cumpără buchet după buchet. Pe alei se aud strigătele prelungi ale celor care printr-o salutară inițiativă ajută gospodinele să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
contemporaneitate atît de instabilă. Un gard lung de fier printre gratiile căruia se zărește parcul cu peluze de iarbă și ronduri de flori. În partea centrală se Înalță, retrasă mult În interior, o construcție din piatră cenușie, Într-o arhitectură sobră datînd probabil de prin anii 20-30, o clădire cu multe ferestre aliniate uniform la distanțe mici, respirînd aerul acela sever, inconfundabil, de școală veche, de cazarmă sau de spital. Chiar este un spital, relicvă a Bucureștiului de altădată, rămas În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
acum o oră desfacerea unui contract de muncă sau acolo, În dreapta, fata care și-a lepădat azi noapte pruncul Într-un părculeț printre șobolani sau bătrîna aceea nemaiștiind la ce stație să coboare, alungată de acasă de fiii ei, tatăl sobru care Înainte de a pleca la servici și-a violat fata pentru că semăna leit cu maică-sa Îngropată acum o lună, blonda aceea În sînul căreia se umflă euforic ciorchinii cancerului, tînărul care plănuiește În cele mai mici amănunte un atentat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ciupindu-și buza. Și ultimul cine e? Arătă spre cel care Îi atrăsese cel dintâi atenția, un bătrân cu păr lung și cenușiu, despărțit În două șuvițe care Îi cădeau peste umerii firavi. Era Înalt și purta veșmintele Întunecate și sobre ale medicilor. Fața sa, luminată de doi ochi senini, apărea Însemnată de o rețea de riduri adânci. Părea că un ger puternic Îi stăpânește mădularele, acoperite până la gât de straie grele. Și mâinile Îi erau ocrotite de niște mănuși din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
fiecare săptămână la mormântul soției sale, și Castelul în care locuia, închis, ca și invizibil, retras din lume, fapt ce țesea în jurul lui un veșmânt de austeră legendă. Înainta în vârstă, dar rămânea același. Cel puțin în aparență. Același om sobru care îți dădea fiori, aceeași tăcere densă ca un secol ale cărui clipe fuseseră toate bine întrebuințate. Dacă voiai să-i auzi vocea, o voce de altfel foarte blândă, era de-ajuns să mergi la un proces. Procese aveau loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
două cuvinte pe zi? Mă înșelam. Destinat pronunță ultimul său rechizitoriu pe 15 iunie 1916. O făcu fără nici cea mai mică convingere. De altfel, nu obținu capul inculpatului. După ce sala se goli, președintele completului de judecată ținu un discurs, sobru și scurt, iar apoi se servi o gustare. Eram și eu acolo, pe lângă grupul de judecători, în frunte cu Mierck, avocați, grefieri și câțiva alții. Apoi, cei mai mulți porniră spre RĂbillon pentru o masă de despărțire. Am spus cei mai mulți. Eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
albă, e elevă într-a XII-a. Nu are la încheietura mâinii funda albastră.) L-am cunoscut pe Cristi, pe bărbatul meu, în tramvai, acum 20 de ani, mergeam spre Bac, dădeam Bac-ul în vara aia, și mă îmbrăcasem sobru, bluză albă, fustă bleumarin, doar părul era liber, pe spate, ca șarpele roșu care te înghite, hap, și gataaaaa!, râdea mai târziu Cristi al meu. În tramvai, nu vedeam, nu auzeam, emoții mari, Bac-ul nu era ca acuma, plătești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
special să vadă cum ne puneam poalele în cap, ajunsesem cam de râsul târgului, așa ceva nu mai putea fi tolerat și s-a luat înțeleapta decizie de a-l face uitat. Nenea Nae Bălănescu, un glas rar, puternic, o dicție sobră, dar cu un fizic ingrat, nici înalt, nici scund de tot, exact cât să nu fie nimic, dar un om vesel, zâmbitor, bun în tot ce făcea. Îi plăcea grozav să joace table. „Zarul aruncat din podul palmei altfel de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
pe fiecare din ele, mi-am reciclat cu adevărat cunoștințele de franceză. Școala lui Lecoq m-a impresionat de la prima vedere. Era un hangar imens, destul de urât la exterior, dar superb amenajat înăuntru, un parchet de culoarea lămâii, un mobilier sobru, de bun gust și foarte cald. În plus, atmosfera era extraordinară. Stilul maestrului era de a-i lăsa pe studenți să descopere singuri, prin exercițiu, ceea ce era de demonstrat, astfel încât se repeta până și în closet. Grupuri mai mari sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
decât să le scuipi în ochi. În Linz nu există așa ceva. Să‑i scot pula din pantaloni și să i‑o strâng ca să‑l doară, întreabă Anna răvășită. Nu, lasă, îi răspunde fratele ei, conducătorul, cine altcineva, care se ține sobru deoparte și dirijează totul cu sensibilitate. Crezi cumva că mie chiar nu mi‑e silă de nimic? Dar am citit la Bataille ce se poate face cu pula unui asemenea om, insistă sora încăpățânată și începe deja să scormonească. Măcar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
și a rupt-o la fugă. Dar știi ce a avut tupeul să-mi spună În timp ce fugea mâncând pământul? „Tâmpitule! Nu te pune cu japonezii!“ Îți dai seama? Poți să crezi așa ceva? Pe urmă a venit un tip gras și sobru, Îmbrăcat cu o scurtă din molton croită prost, cu ochii Înguști, care zicea că vrea să devină scriitor. Tocmai mă Întrebam ce legătură avea asta cu mine, când tipul Începe să-mi toarne niște vrăjeli ieftine: „Vreau să scriu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
plăcerea, este un bine; plăcerea este un scop în sine, are valoare prin sine însăși și nu are nevoie să i se asocieze vreun obiect ca să merite să mergi spre ea; în sfârșit, cum plăcerea adăugată unei activități juste sau sobre face ca acest bine să fie mai dezirabil, iar binele nu poate fi sporit decât de el însuși, plăcerea e într-adevăr un bine. Și asta e tot... Desigur, ne-ar fi plăcut o dezvoltare, niște precizări, analize, comentarii. Evident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
A găti ține și de exercițiul filosofic, la fel și a mânca; discipolii lui Epicur care practică la fel de bine gândirea Magistrului în jurul unei mese ca și în atmosfera austeră și liniștită a bibliotecii o știu prea bine. în fața acestor mâncăruri sobre abundă conversațiile cu subiecte polemice: ce relații există între bogăție, fericire și virtute? Ce se poate spune despre utilitate și sinceritate în prietenie? Cum pot fi definite Binele și Binele Suveran? Dar Plăcerea, Fericirea, Virtutea, înțelepciunea? Trebuie oare să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
a seninătății la înțelept. Prin aceasta, activitatea sa evoluează în parametrii filosofiei. Portretul Regelui bun face concesii genului edificării: respectând bunurile semenilor, incapabil să comită crime, binevoitor, neinterzicându-și să se bucure de binefacerile pământului, arătând respect față de cei morți, sobru, înzestrat pentru administrarea bunurilor, niciodată grosolan, totdeauna blând, îndurător, echilibrat, necunoscând severitatea, nici răzbunător, nici complotist, detestând mai mult decât orice discordia, agitația, invidia, el ia ca model prudența și perspicacitatea lui Ulise, are ca țintă supremă dreptatea și își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Despre ce vorbiți? — Cum ce centru? se-nfurie Felix S 23. Nu e aici Centrul de Cercetare și Centralizare Cosmică? — Aici! făcu individul. Aici e I.A.S Drăgănești! În clipa aceea, din biroul celălalt ieși un robot înalt, metalizat, sobru. — Ce s-a-ntâmplat? întrebă el. Cine sunt dânșii? Nu știu, răspunse omul de la birou. Au dat buzna aici, susținând că vin dintr-o misiune și caută nu știu ce centru spațial. Robotul metalizat dădu din cap, gânditor. — Dacă bine-mi aduc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
un cheminot ivre de rosée, en état d'osmose mystique avec l'Invisible. D'ailleurs, le mémoire sur certaines régions inexplorées d'Ethiopie, que Rimbaud envoya d'Aden à la Société Géographique de France, est bien de ce style objectif et sobre auquel nous ont habitué les savants. On peut définir l'oeuvre de Rimbaud - surtout en sa dernière partie: Une Saison en Enfer ou Les Illuminations - comme une introduction à la connaisance extatique du monde sensible, une sorte de passage à
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
rouă, în stare de mistică osmoză cu invizibilul. De altfel, memoriul asupra unor ținuturi neexplorate din Etiopia, memoriu pe care poetul l-a trimis din Aden Societății de Geografie a Franței, este scris, în chip evident, în stilul obiectiv și sobru cu care ne-au obișnuit savanții. Opera lui Rimbaud poate fi definită - mai ales în ultima ei parte: Un anotimp în Infern (Une Saison en Enfer) sau Iluminațiile (Les Illuminations) - ca o introducere la cunoașterea extatică a lumii sensibile, un
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
datorită căruia reușeam să depășesc destul de ușor momentele dificile, să le învălui într-un fel de blazare timpurie, care îmi dădea un farmec aparte. Oricum, femeile începuseră să fie seduse de el, deși multe dintre ele credeau că mina asta sobră este ceva intenționat, nenatural, un fel de truc erotic, extrem de ingenios, care dădea, neîndoielnic, rezultate bune. Eu le arătam uneori mîinile mele luminoase, le arătam tot ce aveam mai intim și mai pur (de obicei mergeam cu aceste cioturi albe
VÎRSTA DE AUR de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364312_a_365641]
-
niște prieteni de-ai mei,cuțit roz, care arată “drăguț” că o “jucărie”. Consider și în acest caz că e o greșală.Dacă ,vreunul dintre nepoții acestor prieteni confundă cuțitul cu o jucărie?De ce să nu arate cuțitul a cuțit? Sobru ,etalîndu-și destinația sigură pe care o are? așa după cum pistolul să fie pistol, si omorurile să nu fie un spectacol de fiecare zi în filme și în video-game-uri- omoruri la care nu se mai cutremura nimeni! Nu trebuie să ne
DESENSIBILIZAREA CA MOD DE EDUCAŢIE (INCONŞTIENT?) de LUCIA TUDOSA FUNDUREANU în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364427_a_365756]
-
25. Proverbe religioase românești; 26. Religia și proverbul românesc; 27. Scrisoare pastorală, vol. VI; 28. Amintiri din copilărie C. Micul anticariat: 29. Acatistul Sfintei Cruci, Beiuș, Editura Buna Vestire, 2007, 92 pg., 2 lei; (2) 30. Allais, Al., Să fim sobri, București, Editura Minerva, 1971, 366 pg., 5 lei 31. Alexandria. Esopia. Cărți populare, București, Editura pentru literatură, 1966, 224 pag., 5 lei; 32. Alexiev, Serafim, Ortodoxia și ecumenismul, București, 2007, 384 pag., 15 lei; 33. Anagnostopoulos, Ștefanos, Rugăciunea în lume
OFERTĂ DE CARTE (22) SEPTEMBRIE 2013 de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 976 din 02 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364391_a_365720]
-
că lumea, în general, o privea cu mai mult respect atunci când poartă acest veșmânt oficial. Părul blond, tenul deschis și bavețica albă contrastau puternic cu acel negru al robei ce-i conferea purtătoarei un plus de prestanță. Părea mult mai sobră și mai înaltă. Expresia feței se schimbase radical. Devenise mai aspră. Cel puțin așa a văzut-o Violeta în acel moment, îmbrăcată. S-a pierdut puțin și a privit-o din nou cu teamă. Nu părea hotărâtă să mai vorbească
CAP.I / 6 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361269_a_362598]
-
un om complet înzestrat cu marile virtuți omenești: munca îndârjită continuă, tendința de a face ceea ce este drept și cu dreptate, vanitos, dar numai aât cât îi stă omului bine.O. fodor a gustat și din plăcerile omenești, dar întotdeauna sobru și cumpătat. Și n-a fost scutit de critic ... “ Având în vedere că aceste mari personalități din lumea medicală au trăit într-o epocă întunecată, mi-am adus aminte de ce spunea poetul Mihai Codreanu: “Cultura e ca o lampă cu
DOUĂ OGLINZI PARALELE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361355_a_362684]