1,853 matches
-
el. O duse sus, În dormitor, și făcură dragoste Încă o dată, și Încă o dată, și Încă o dată. Când apuse soarele, erau Încă În patul lui supradimensionat, răvășit. — În seara asta mergem la un restaurant italienesc, o anunță el cu o solemnitate prefăcută. Nu crezi că a venit momentul să avem și noi o Întâlnire adevărată? Chicotiră amândoi. — Nu! Urăsc Întâlnirile, zise ea râzând. Nu ți-am zis? — Nu, nu mi-ai spus prea multe despre tine. — Nici tu. De exemplu, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
vicontele de Saint-Albans. Ceva Îmi tot zumzăia prin cap, ceva care avea de-a face cu teza mea mai veche. Mi-am petrecut noaptea următoare scotocind printre fișele mele. „Domnilor“, le-am spus eu În dimineața următoare, cu o anume solemnitate, complicilor mei, „nu putem inventa conexiuni. Ele există. Când, În 1164, Sfântul Bernard lansează ideea unui conciliu la Troyes ca să le dea legitimitate Templierilor, printre cei Însărcinați să organizeze acțiunea se află și priorul de la Saint-Albans, care, Între altele, poartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
dacă are nevoie s-o învăț ceva, o întrerupse Ralph. E un talent înnăscut. Ca și tine. Fran râse. — Continuă să fie unul dintre cele mai folositoare lucruri pe care le-am învățat. — Fiica mea, Francesca, anunță Ralph cu neașteptată solemnitate când conversația începu să lâncezească, o să se căsătorească în curând și m-a rugat s-o conduc la altar. — Felicitări. Tonul lui Carrie sugera că nebunia era de bună seamă ereditară. Cine e norocosul? — Se numește ă Cu un aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
găsească atmosfera undeva Între aceea a unui muzeu de artă și, mai rău, o biserică. Puțini oameni zâmbeau, vocile nu erau niciodată ridicate mai mult de nivelul unei șoapte și nimeni nu părea vreodată să se distreze. În toiul acestei solemnități, Îi era dor de strigătele sincere de victorie sau Înfrângere, țipetele sălbatice de bucurie care Însoțeau schimbările de noroc. Nici urmă de așa ceva aici, chiar așa. Bărbați și femei, toți bine Îmbrăcați, reduși la o tăcere reverențioasă, Încercuiau masa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
sau formă, după cum le este voia, chiar sumar sau de facto, chiar și fără a declara, în mod general sau specific, infracțiunea săvârșită sau motivul pentru care procedează astfel, și fără dovezi, și fără a cita sau respectă orice altă solemnitate a legii, a statutelor, a ordinelor sau a obiceiurilor"56. Fiind autoritara și centralizată, magistratură Celor Opt era în mod natural controversată, si au fost multe plângeri împotriva activităților ei arbitrare spre sfârșitul secolului al XV-lea, însă în timpul regimului
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
într-ale sale și-i vorbi astfel: - Felix, ești destul de mare și de cuminte ca să-ți spun o imensă veste tristă: mama ta n-are să mai vie niciodată acasă, mama ta s-a prăpădit. Doctorul îngălbeni și mai tare la solemnitatea propriilor lui cuvinte și strânse puternic mâinile copilului, spre a-i ocroti izbucnirea. Dar vestea era prea tare pentru experiența sufletească a lui Felix. El înțelese doar atât, că ceva foarte neobișnuit se petrece în casă, și lăsă capul în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
care, spunea el, aparținuse G. Călinescu mamei sale și rămânea mereu nelocuită. O cameră spre un capăt al coridorului fu destinată lui Felix, alta, la capătul opus, Otiliei. Amândouă erau mobilate cam în același chip, sumbru, masiv și cu o solemnitate rustică, pe care o accentuau grinzile de lemn. Cei trei se întoarseră în sală. Otilia, care o luase înainte, deschisese dulapul cu puști și pusese mâna pe cea mai plină de arabescuri. Într-o clipă, Pascalopol fu lângă ea, cuprinzîndu-i
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
însă nu poate să facă fericit pe nimeni. Mama a murit de supărare. Pascalopol aduse de la București știri neprevăzute. Stănică se căsătorise de două săptămâni, adică numaidecât după plecarea Otiliei. Toate formalitățile le avea de mult îndeplinite, amânase doar sistematic solemnitatea, pentru a constrânge pe G. Călinescu Simion să-i acorde zestrea cerută. Lucrul se putuse deci face repede și într-un "cerc intim". Dar pe dată ce formalitatea civilă fu îndeplinită (aceea religioasă fu respinsă ca prejudecată învechită), Stănică și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
RAȚIU (Relișor) în vârstă de două luni răpus de o îngrozitoare boală, care a istovit trupușorul lui mic, lăsând pe tăticu și mămica lui fără nici un sens în viață. În curând vor fi și ei lângă tine, îngeraș scump! Trista solemnitate a înmormîntării va avea loc etc., etc. Toți cei care l-au cunoscut și prețuit sunt implorați să asiste. Otilia zâmbi puțin, apoi, devenind serioasă, zise: - De Stănică ăsta am avut repulsie chiar de la început. Îlcred capabil de orice și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
se îndoia din ce în ce mai mult, dar că el iubea pe Otilia și că era drept s-o iubească, orice s-ar fi întîmplat, după zece-douăzeci de ani în virtutea degenerării caracterului feminin, n-avea nici o îndoială. De aceea, ca să-și ateste sieși solemnitatea sentimentului, luă tocul și scrise în caietul lui: "Iubesc pe Otilia." Apoi începu să se plimbe prin odaie. Aruncîndu-și ochii pe fereastra care dădea în curtea vecină, văzu o scenă care-l intrigă. Aglae, îmbrăcată, ieși pe ușă cu multă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ca un sceptru de abanos și îmbrăcat într-un greu chimono de mătase albastră, brodată cu balauri. Era impresionant. Moșierul vorbi de una, de alta și se vedea că voia să ajungă undeva fără să se bage de seamă, fără solemnitate. Zise, în cele din urmă, că pentru Otilia călătoria fusese o necesitate, că în mentalitatea ei observase, în lunile din urmă, schimbări îngrijorătoare. Călătoria îi liniștise spiritul, îi redase încrederea în viață. "Chiar" el, Felix, trebuia să fie milțumit de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
putea fi puși în coșciug, spuse, cu toată gingășia de care fu în stare, Otiliei, cum stă cazul. Aceasta se ridică de pe sofaua ei, decisă, calmă, chemă pe Marina și, cu ajutorul ei, gătiră pe moș Costache și-l așezară cu solemnitate pe pat. Aglae se trânti întîi pe canapea și rugă lumea să facă liniște, fiindcă vrea să închidă puțin ochii. Dormi un ceas, sforăind bine, apoi se sculă și se plânse că-i e foame: - M-am zăpăcit de tot
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI decât toți acești veleitari literari!... Care nici n-ar merita, nici ce știți voi, să mi-l pupe. ...Să continui... E, în general, cunoscut - și Fiorosul aici ezită, în căutarea unei expresii de o solemnitate misterioasă - că... în nevăzut... soarta unei comunități, a unei nații, a unei țări, e hotărâtă mai curând de poeții acelei comunități decât de preoții ei... Preoți îndrăciți ca tine, vax! Ori poeții acestui întunecat Ordin al Generației 80 - scîrț! ce
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
celor ce au salutat proclamarea statului xe "Israel"Israel. Demnă de menționat este circulara Organizației Sioniste din România din 16 mai 1948 către toate organizațiile sale componente, În care cheamă la marcarea proclamării statului xe "Israel"Israel. Se cerea ca solemnitățile să aibă loc „numai Înăuntrul sediilor sioniste”2. Festivitățile În cinstea proclamării statului xe "Israel"Israel au fost terenul unor ciocniri Între sioniști și reprezentanții C.D.E. Astfel, la xe "Bârlad"Bârlad, cei dintâi s-au Împotrivit intenției Comitetului Democratic Evreiesc
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
că trecusem proba cu brio. Zone În care râsul este interzis Ani la rând, râsul la locul de muncă a fost sinonim cu neseriozitatea. Undeva pe parcurs, am hotărât că a fi serios În ceea ce privește munca Înseamnă a o trata cu solemnitate. Expresia gravă a fost asociată cu productivitatea, așa că am Încercat din răsputeri să fim serioși. Într-o perioadă În care majoritatea companiilor se confruntă cu nevoia de a obține cât mai mult din aproape nimic, iar stresul la locul de
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
numai de la distanță, numele lui se impune datorită masivității geometrice a operei sale. Scrisul său fluvial își distribuie efectele cu promptitudinea și ponderea unui afect. Stilistic vorbind, Michel Henry a elaborat o epică filozofică epatantă, distinsă prin consecvență retorică și solemnitate barocă. De la cele nouă sute de pagini ale Esenței manifestării (1963) până la mai recentele contribuții teologice - aici analizate -, filozoful francez și-a obișnuit cititorii cu un ton apodictic și o rostire suverană. Acestea evocă rădăcini străine spiritului enciclopedic și ancorează mize
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
prima secvență a cărții din 1932 și o importantă schimbare de ton, menținută pe Întreg parcursul ei: e timbrul lamentației elegiace, Într-o frazare mai amplă, eliberată În mare măsură de mai vechea, strălucitoare Încărcătură imagistică mai gravă acum, cu solemnități de verset biblic și cu un patos al confesiunii doar sporadic Întîlnit În poemele anterioare. Avîntul versificației muzicale din Colomba sau Incantații se domolește și el, iar dacă textul continuă să se organizeze În strofe, rima sau asonanța Împodobesc numai
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
ucise. În general Însă, Patmos e poemul elevației și miracolului existențial, al purității și seninătății contemplative, de apropiat mai degrabă de lumea eterată și flotantă a unor Paul Eluard sau Robert Densos. Dar și, prin unele accente ale discursului, de solemnitățile altui călător vizionar al momentului, Saint-John Perse. El deschide calea poeziei de generoase elanuri umaniste, dominată de lirismul Încrederii Într-un viitor imaginat ca nouă „vîrstă de aur”, spre care va evolua creația de limbă franceză a poetului. Alături de Ulise
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
PENTRU CĂ BRUNUL ESTE ÎNTRE VERDE ȘI NEGRU PE DRUMUL CARBONIZĂRII, DESTINUL LEMNULUI COMPORTĂ ÎNCĂ - DEȘI LA MINIMUM - O FAPTĂ EPICĂ, ADICĂ EROAREA, PASUL GREȘIT, ȘI TOATE NEÎNȚELEGERILE POSIBILE”250. Încă de la lectura primului paragraf, constatăm că, fără nici o urmă de solemnitate sau de afectare, privirea alunecă, asemenea unui obiectiv fotografic, peste suprafața lucrurilor, înregistrând detalii dintre cele mai banale, prozaice și, în aparență, insignifiante. După precizarea locului („lângă piața Maubert”), care trimite la un spațiu citadin, familiar, recognoscibil, și a timpului
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
în copilărie de la învățătorii săi, un călugăr sicilian de la Tindari, și un calabrez din Roseto. Învățase că cunoașterea nu te face fudul, dimpotrivă... Lampadarele salonului avură parcă un freamăt. A fost anunțată sosirea lui Richelieu 3. Cardinalul salută cu o solemnitate care sugera întreaga emfază a unei binecuvântări, îi adresă un surâs lui Tommaso și-i întinse Regelui un document spre a-l semna. Schimbul de conveniențe a fost rapid. Puținele fraze se risipiră pe loc ca și cum ar fi fost grăbite
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
putere), în care mai ales doamna făcea intervenții imperioase. Într-o astfel de zi de anticameră, Pomponescu lua la orele zece dimineața cafeaua cu lapte în sufragerie împreună cu doamna Pomponescu-mamă și doamna Pomponescu-consoartă. Acest moment reprezenta pentru el o adevărată solemnitate domestică. Gătite foarte atent, nepermițîndu-și nici un fel de neglijeu, cele două femei luau loc în jurul mesei vaste și rotunde, ce evita dificultățile alegerii locului preeminent. Doamna Pomponescu se sprijinea mergând pe un baston de argint și cu un vârf de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
chiar cu lunile pe la moșiile rudelor. Afară de aceasta, Max făcea și gazetărie, și anume reportaj, primind cele mai umile comenzi. Contribuția lui era importantă în recepțiile sau reuniunile la care presa obișnuită n-avea acces lesnicios. Hangerliu pătrundea la o solemnitate cu mâinile în buzunar și intra în vorbă cu primul-ministru fără nici o jenă. Acesta îl cunoștea, nu putea să-l evite, considerând rețeaua invizibilă ce punea pe Hangerliu în raport cu societatea înaltă. "Ce faci, Max, pe-aici?" îl întreba demnitarul, iar
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de legătură între el, Pomponescu, și sfera Hangerliu-Gaittany-Valsamaky. Pentru aceste motive complexe, ministeriabilul luă notă cu satisfacție de prezența doamnei Farfara la ceaiul dat de madam Pomponescu. Îmbrăcat ca de ordinar, în smochingul său tivit, pe care-l punea la solemnități oricât de minime, negrul fiind nuanța sa, Pomponescu se purtă ca un simplu secundant al soției sale, desfășurând o amabilitate plină de infinite atenții. Madam Pomponescu regretă de a nu fi văzut de mult pe Ioana, madam Valsamaky o scuză
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
avea un aspect impunător, inedit pentru București, unde sistematizarea e deficientă. Un spațiu atât de vast, dominat de două monumente simetrice, făcea o impresie curioasă de gravitate. Părea transportat cu totul din altă civilizație. Pustietatea pieței contribuia de asemeni la solemnitatea decorului. Pomponescu fu nevoit să-și mărturisească, nu fără strângere de inimă, că-i plăcea concepția. Chiar dacă i-ar fi făcut unele obiecții, nu putea să-i nege simplitatea. Ceea ce în primul moment păruse riscat apărea acum extrem de academic. Ioanide
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
reveria onirică din Sărmanul Dionis. Mitul cunoscut este sugerat În romanul lui Eliade cu mijloacele specifice prozei fantastice. Rolurile sunt, desigur, inversate. Luceafărul este În Domnișoara Christina o femeie tânără de origine pământeană, moartă de mult. Simbolul și-a pierdut solemnitatea astrală și chiar și Înțelesurile metafizice mari. A decăzut, putem spune, În condiția de strigoi. Un strigoi puternic erotizat, imprudent și nu atât de malefic pe cât Îi este reputația. De altfel M. Eliade ne atrage atenția, chiar În roman, asupra
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]