974 matches
-
legitima casă domnitoare era singura legitimitate pentru a urma în domnie. Pentru a încuraja și ridicarea lui Constantin cu toată puterea și vaza legitimității și pentru a o sprijini pe dreptul de moștenire, poporul și regentul Bulgariei făcură prin anume solie rugăciunea cătră împăratul Teodor ca să-i dea pe fiica Iui cea mai mare, Irina, {EminescuOpXIV 128} lui Constantin Tichus de soție și s-o trimită în capitala Bulgariei pentru cununie în toată forma, căci ea este vlăstar adevărat și nepoată
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
sine crezu că n-are nevoie de a-și tăinui acasă la el adevărata sa socotință și cu acest scop convocă tot clerul la Curte. Aici le declară pe față că el va primi și va trata foarte amabil pe solii papali, cu toată mărimea pretențiunilor lor, și că aceasta e cu atât mai necesar cu cât papa actual, Nicolae III, e departe de-a fi atât de favorabil împărăției bizantine precum era Grigorie X odinioară. Totodată el se jura pe
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
venise niciodată la predecesorii săi; afară de aceea nu prea punea temei pe puterea nației bulgare, abia cunoscute și pierdute în umbra semiîntunericului, pentru a aștepta din parte-i vrun ajutor puternic. Deci nu crezu de fel aserțiunile ademenitoare și făgăduințele soliei și-i dete drumul în toată liniștea fără un rezultat care să satisfacă. Astfel uneltirile Eulogiei și planurile Mariei contra împăratului se pierdură fără urmă, ca un nour sterp într-o noapte întunecoasă. Vicleșugul Mariei contra lui Sfentisiav. Pe când fiul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
repede, de se trezi gelozia lui Andronic împărat, carele începu să lucreze în contra lui, până ce stăpânirea noului domnitor nu câștigase o consistență durabilă. Un prilej potrivit se-nfățoșă în curând, căci bulgarii, văzând slăbiciunea și decadența odioasei supremații a tătarilor, rânduiră solie cătră împăratul cu rugăciunea ca să li deie rege pe tânărul Michail, fiul fostului rege Constantin Tichus și a soției sale Maria, ce era prințesă greacă. Deși Andronic, încuviințînd cererea aceasta, trămise în anul 1287 pe cerutul principe Michail într-acolo
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ținut cu tot, care pe sub mână i se și supuseră, învoindu-se prin tratat. Acest progres, bogat în biruințe, sporea nu numai puterea bulgarilor, ci vaza și înrîurirea căpeteniei lor. Din cauza aceasta alanii, cari acuma se lepădaseră de-mpăratul, trimiseră solie cătră Sfentislav, a cărui putere le inspira respect, și-l rugară să le rânduiască căpetenii bulgare, sub a cărora ordine sânt dispuși să se lupte, și-i făgăduiră a combate cu efect năvălirea romeilor în Bulgaria daca aceștia și-ar
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
mai neliniștită și mai strâmtorată de cătră amogabani pe de o parte, iar pe de alta de cătră latini, conduși de norocita lor căpetenie, Romfort. În zădar cerca Andronic să înduplece la pace pe latini și amogabani, trimițîndu-le o anume solie și oferindu-le bani; Romfort dete drum solilor cu răspunsul că pacea nu se poate cumpăra cu bani, ci numai cu aprobarea cererilor latinilor, iar aceste din urmă îi păreau inadmisibile împăratului. {EminescuOpXIV 151} Tot în aceeași vreme invită și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și era îndemnat într-una la aceasta de cătră mumă-sa, evlavioasa regină Elisabeta pe care iarăși Scaunul roman o stimula și o lăuda pentru spornica ei solicitare. Rugat de împăratul Ioan Paleologul, care trimise tot într-o vreme o solie la Buda și alta la Avignon, regele Ludovic I încheie cu împăratul un tratat prin care acesta promitea cu jurământ ca pîn-într-un an să se convertească, iar Ludovic să-i trimită ajutor pîn-ntr-un an. Dar, în vederea vicleniei bizantine, papa crezu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în Polonia sub conducerea lui Siborius, voievodul Ardealului, și să pustiască orașul Sandez numai în favorul ordinului german. Legătura cu Mircea avu efect chiar numai prin încheierea ei, căci, îndată după ce ea se obștise, prelații și baronii unguri orânduiră o solie însemnată ce consista din arhiepiscopul Ioan de Gran și alți demnitari, solie pe care o trimiseră cătră regele și senatul Poloniei spre a-i împăca pentru incuirsiunea din anul trecut. În anul 1412 Mohamed înnoi campania sa de atac împrotiva
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Sandez numai în favorul ordinului german. Legătura cu Mircea avu efect chiar numai prin încheierea ei, căci, îndată după ce ea se obștise, prelații și baronii unguri orânduiră o solie însemnată ce consista din arhiepiscopul Ioan de Gran și alți demnitari, solie pe care o trimiseră cătră regele și senatul Poloniei spre a-i împăca pentru incuirsiunea din anul trecut. În anul 1412 Mohamed înnoi campania sa de atac împrotiva lui Musa, își trecu oștile în Europa cu corăbiile ce i le
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ar înlătura neîncrederea care exista împrotiva lui la Curtea polonă încă de pe vremea întîiei lui domnii, dar mai cu samă acuma când Moldova, dând ajutor lui Koriatowicz, putea s-aștepte să se descarce asupră-i mânia lui Witold. Deci trimiseră solie la regele polon, Vladislav Iagello, și-i făgăduiră că, în caz de-a se aproba ca Ștefan Vodă să ia asupră-și domnia, se va duce în persoană atât el cât și boierii lui de sfat la regele să jure
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
al lui Iuga Vodă e înființarea unei ierarhii pământene și proprii, deși nu cu totului tot neatârnate, din lipsa căreia Moldova fusese avizată pîn-acuma la provinții bisericești străine din partea cărora era îngrijită în mod vitreg. În anul 1399 el trimise solie la patriarhul Ochridei din Albania, ceru de la dânsul întîi arhipăstoreasca binecuvântare, apoi căpătă învoirea pentru instituirea unei mitropolii proprii pentru Moldova, după care fu ales Theoctist ca cel dentăi mitropolit propriu al țării, sfințindu-l și patriarhul în această calitate
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pământ trebuie să se discompună în gaz și cenușă și o cantitate anumită de apă cată să se prefacă în abur. Pentru a executa o mișcare musculară a corpului omenesc creierul, bateria galvanică a organismului omenesc, trebuie să-și trimită solia de-a lungul liniilor telegrafice animalice, a nervilor, și să cheltuiască prin aceasta o parte a substanței sale. Și mușchiul, ascultând ordinul, sufere o modificare prin care o parte a substanței sale pierde calitățile sale vitale, se desparte de partea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și economice a Imperiului Otoman în țările Române, populația bazinului Lohan și a regiunilor înconjurătoare, a rezistat în condiții deosebit de grele. Aceasta cu atât mai mult cu cât târgul Huși din apropiere era loc de popas pentru diverse armate și solii turcești ce călătoreau pe valea Prutului ori se abăteau din drumul de pe valea Bârladului, trecând peste curmătura de la Dobrina și îndreptându-se spre drumul de pe Prut. Cu toate acestea, nici pericolul turcesc, nici desele incursiuni prădalnice ale tătarilor din Bugeac
BAZINUL LOHAN Studiu fizico-geografic. Scurte consideraţii asupra vechimii locuirii şi evoluţiei utilizării terenului. by DANIELA BRĂNICI () [Corola-publishinghouse/Administrative/530_a_940]
-
din anul 1526. Anul 1526 reprezintă un moment de referință pentru Țările Române, mai ales prin rezistența opusă de domnul Țării Românești, Radu de la Afumați. Acesta a trimis solii de taină la regele Ungariei, Ludovic al II-lea. Scopul acestei solii era sprijinul ce i l-ar fi putut da regele Ungariei în caz de nevoie. Plecarea lui Soliman Istanbul s-a realizat la 23 aprilie 1526, pe ruta Adrianopol-Filipopol Sofia-NișBelgrad. Izvoarele istorice ale vremii consemnează faptul că turcii dispuneau de
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
se gătește (II 2). Vrea să aibă parte doar de bucurii simple neumbrite de mesajele viitorului, harul profeției părându-i-se, de data aceasta, o pedeapsă : De mi-i iertat și mie să fiu ca orice om,/ De trece-ngrozitoarea solie de-asupra-mi,/ Alkidamos, voinice, eu vreau cu tine-a sta (II 2). Presentimente sumbre continuă însă să o tulbure pe cea sortită să fie purtătoarea veștilor rele : simt cum o putere ce-mi este cunoscută/ Se mișcă iar în mine menind
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
care zeii cei vechi plătesc/ Greșelile acelor ce și-au ales pe alții, îi reproșează lui Priam purtarea trecută și îl îndeamnă să se îngrijească de trupul lui Hector : bătrâne tată, ce-ai fost crud cu aceea/ Care-ți spunea solia ce i s-a încredințat,/ Grozavă, dar fatală, nu pierde vremea aici (IV 7). La împlinirea vorbelor Casandrei, defăimătorii își schimbă atitudinea față de cea până de curând socotită nebună : Priam o numește fata mea cuminte, troienii se închină în fața ei
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
jos, depuse pe masă doi dinți, unul mai frumos ca altul. — Sunt cam mari - zise cu îndoială hangiul. Dar, ce-i drept, sunt foarte frumoși. Mai că nu i-aș da. Episodul 114 CASTELUL Nimeni nemaiavând nimic de zis împotriva soliei celor doi preabuni călugări, Metodiu și Iovănuț își luară rămas bun de la cazacii lui Vasea, strângându-și îndelung mâinile, îmbrățișându-se cu respect, ș-apoi, liniștindu-l încă o dată pe jupan Macek în privința succesului misiunii lor, puseră cei doi dinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Nostalgia trăirilor paradisiace și o anume incertitudine existențială se revarsă într-o cascadă de metafore, stropite când cu „apă vie”, când cu „apă moartă”, ca să cităm din bogata „recuzită” stilistică a 168 autoarei. Între visul ce nu vindecă (totuși!) și solia trimisă către tărâmuri himerice se află „a treia cale”: tăcerea, „soluție” lirică extremă, avansată odinioară de Mallarmé. Aceasta nu apare însă înainte de epuizarea realului, poezia fiind, în ultimă instanță, „silaba vieții/ pe apele eternității”. „Silaba vieții” capătă „interpretări” dintre cele
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
Nostalgia trăirilor paradisiace și o anume incertitudine existențială se revarsă într-o cascadă de metafore, stropite când cu „apă vie”, când cu „apă moartă”, ca să cităm din bogata „recuzită” stilistică a 168 autoarei. Între visul ce nu vindecă (totuși!) și solia trimisă către tărâmuri himerice se află „a treia cale”: tăcerea, „soluție” lirică extremă, avansată odinioară de Mallarmé. Aceasta nu apare însă înainte de epuizarea realului, poezia fiind, în ultimă instanță, „silaba vieții/ pe apele eternității”. „Silaba vieții” capătă „interpretări” dintre cele
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
coconul împărătesc. Deocamdată îmi priește mai bine la Amasia. Rustem și-a pipăit grumazul. — Deși partea aceasta a ființii mele e în primejdie, a râs el, voi duce stăpânului nostru răspunsul măriei tale. VIItc "VII" Când s-a aflat rezultatul soliei marelui vizir, doamna Roxelana s-a bucurat fățiș. A cuprins râzând puțintel răutăcios pe domnul său și i-a rostit înțelepte cuvinte: —Câteodată întârzierea e prielnică, stăpâne bune. Cât așteptăm, va ieși la lumină adevărul. Soliman-Sultan a suspinat neguros. —Iubita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
liniște-adâncă și pace e sus, Întreg Paradisul stă încremenit. Coboară spre zări pământene Isus, Ocean de iubire spre lume venit. Nimic nu se mișcă, nici vânt nu adie, Pe cerul senin nu zăresc nici un nor. E-un mare miracol, sfântă solie Azi, Domnu-n splendoare primește onor. Solemnă natură tace. E seară Și Tatăl divin de durere-i pătruns, Căci Fiul lui drag alege să moară, Trădat mișelește de omul ascuns. Dar jos pe pamant se-aprinde-o lumină, Speranța-ncolțește în cel păcătos
Simbolul Cr?ciunului by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83253_a_84578]
-
și decât joncă de o mie de koku, urmau să călătorească până în Nueva España două luni de zile. Mai trebuia pus la socoteală și acel padre străin care venea ca să tălmăcească și ca să se ocupe de toate cele necesare pentru solii japonezi după ce aveau să ajungă în țara aceea. Nueva España era un domeniu al Spaniei, iar Stăpânul, cu încuviințarea naifului, urma să înceapă negoțul cu ei și să facă din Shiogama și Kesennuma niște porturi cu nimic mai prejos chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
În grădină mai erau șase scaune. Cum așteptau cu toții, curând se auzi zgomot de pași și un slujbaș aduse trei străini îmbrăcați neobișnuit. Fețele lor ascuțite le aminteau japonezilor de niște corbi. Se așezară pe scaune față în față cu solii. În acel moment dinăuntru ieși seniorul Shiraishi însoțit de doi oameni de seamă. Înainte de a se așeza, seniorul Shiraishi aruncă o scurtă privire la chipul plecat al samuraiului și încuviință din cap mulțumit. Apoi le prezentă solemn pe cei trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
copilărească și însuflețit de faptul că este la prima lui călătorie pe mare, mi-a pus întrebări despre construcția corăbiei ori despre cum funcționează busola și m-a rugat să-l învăț spaniola. Tanaka Tarozaemon, cel mai vârstnic dintre toți solii, privește cu ochi disprețuitori felul deschis al tânărului Nishi. Acest rotofei Tanaka se străduiește să se arate sobru orice s-ar întâmpla și să nu lase mândria japonezilor să se piardă în fața spaniolilor. Slab, cu umbre întunecate pe chip, acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mai deștept. Din când în când iese singur pe punte și se adâncește în gânduri. Spre deosebire de ceilalți soli, nu se socotește onorat pentru că a fost ales trimis al Stăpânului. Hasekura Rokuemon este mai degrabă țăran decât samurai și dintre toți solii, e cel mai șters. Încă nu m-am hotărât dacă voi merge sau nu până la Roma, dar nu pricep nici în ruptul capului de ce m-a sfătuit seniorul Shiraishi să-l iau cu mine pe Hasekura în caz că mă voi duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]