1,275 matches
-
particulară, descoperită de istoricul literar după îndelungi meditații și investigații. Se fac distincții extrem de interesante între târg și oraș, odaie și salon, cafenea și crâșmă, gol și vid. E pusă în evidență istoria concisă a unor teme ca pustiul și solitudinea, relevând originea lor biblică și transformarea lor radicală în simbolism. Havuzul dintr-un vers îl trimite pe critic până la prima lui atestare literară (unde? La Dinicu Golescu! - p. 278). Atomul din "Muzica sonoriza orice atom" vine din Istoria ieroglifică (p.
Un expert în Bacovia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12027_a_13352]
-
reținut, în această imagine de junglă a hipercivilizației, discret punctată de reminiscențe românești, contribuția onomasticii și toponimiei, precum un acompaniament insinuant, de-o specifică sonoritate, un orfism à la page, americanizat... În fond, avem a face cu figura morală a solitudinii, sentiment inalienabil al poetului de totdeauna, doar aparent provocat de apartenența sa la un loc sau altul, ori de tranziția sa anxioasă, ca homo viator. Fugind din spațiul său originar, poetul încearcă să fugă de sine însuși, ceea ce constituie o
Orfism american by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15086_a_16411]
-
Pe de altă parte, reușita lui actoricească are drept premisă o juxtapunere de planuri care îi permite să dezvolte personajul: primul e viața din ghettou, în care e bombardat cu incidente care atestă dezumanizarea, al doilea e etapa de ascundere, solitudine și tăcere. Dincolo de asta, e imposibil ca după vizionarea acestui film să nu simți o doză sănătoasă de respect pentru directorul de imagine al peliculei, Pawel Edelman.
Regizori prinși în gheara violenței by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11101_a_12426]
-
a reveni la discursivitatea destinsă, cu arcuri de suspensie ce-i mențin delicatețea. Nicio stare critică nu-l reține. Nicio ruptură morală nu-l poate deregla. Figura sa morală e una mulată pe un senzoriu fericitor, care-i acordă identitatea. Solitudinea pe care ne-o înfățișează nu e vidă, ci încărcată de un belșug natural, cărnos. Împrejurare expiatoare. Căci izolarea ființei astfel contrabalansată nu mai convinge, pare un scenariu străin, rulat la repezeală tocmai pentru a i se proba inoportunitatea. La
O emanație a vitalității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2393_a_3718]
-
însă, da. - Singurătatea e tăcere, e angoasa, e (vorba lui Cioran) un "schisme du coeur". Cine, dacă nu-i singuratic din naștere (sau prin chemare, ca pustnicii de odinioară), și-o dorește cu adevărat? Nu mă gândesc, se înțelege, la solitudinea indispensabilă creației și, ca atare, autoimpusa, ca o asceza temporară; nici, vai, la recluziunile forțate, pe care, -n veacul nostru vitreg, le-au cunoscut destui poeți. - Într-o anchetă din revista "Cuvîntul" (septembrie 1998), la întrebarea "Ce autori ați propune
SERBAN FOARTA - "Poetul e captivul propriului său stil" by Remus Valeriu Giorgioni si Constantin Buiciuc () [Corola-journal/Journalistic/17731_a_19056]
-
e trasă în jos, compromisă de criza fiziologică. în loc de-a o înnobila, prosopopeea o degradează. Violenței acestui contrast îi datorăm impresia de degradare a valorilor tradiționale, de aneantizare a lor sub jetul vomei. Uneori dejecția are loc într-o solitudine aproape pudică: ,statuia care vomită are un loc al ei/ unde se duce întotdeauna după ploaie ca să fie singură/ să-și simtă voma cum trece direct în neant/ sărind peste oameni pietre metale/ ca peste nulitățile pămîntului/ statuia care vomită
Nedreptățitul Abăluță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10784_a_12109]
-
Eliberarea" de forme nu înseamnă decît o beție a refacerii formelor în duhul unei autenticități lăuntrice, girat de dicteul automat. Amestecului de nebunie, eros, pozitivism, civilizație etc. îi datorăm la C. Abăluță tablourile unei prezențe care tinde a suprima vidul solitudinii, altminteri decît cultura artificiului, cu însăși efervescența unei materii care, admisă în starea unei ,magice" fluidități, își dibuie noi, mirabile configurări: ,Eu am vopsit interiorul cămășii de forță în albastru cu stele/ am rătăcit mult timp prin pădure pînă mi-
Nedreptățitul Abăluță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10784_a_12109]
-
lirice de jurnal, întrezărirea sau baremi iluzia confreriei, a fraternităților și "complicităților obscure" legând moral oameni aflați la mare distanță istorică și geografică. Astfel, personajul central, eul cunoscător și cogitator, își va suporta mai ușor singurătatea. Pe de altă parte, solitudinea nu e pentru el apăsătoare și nu doare efectiv. Ieșit când și când în afara spațiului intim, securizant, poetul resimte o ușoară agorafobie și caută un alt refugiu: subteranele unei Fundații al cărei "arhivar" este timp de cincisprezece ani. Jurnalul poetic
Jurnal de poet by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7474_a_8799]
-
privase la tinerețe. Așa se face că cele două marionete avariate de vârstă și boală ce-și pierd suflul din te miri ce, doi străini care au totuși ceva în comun, lasă în urma lor un parfum de inefabilă elegie și solitudine. Desigur, nu lipsesc întoarcerile în trecut, mărturisirile, suspiciunile biunivoce, meditația despre relația naratoarei cu timpul și cu boala, și nici tresăririle și remușcările bărbatului, mai ales atunci când află de ce natură este suferința femeii, explicându-și desele ei retrageri în sine
Un bărbat și o femeie by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8443_a_9768]
-
mai puțin convenționale la altul, opus. De altminteri, interpretările cele mai avizate ale lirismului bacovian n-au făcut caz niciodată de "poza" lui, conspectîndu-i substanța morală, într-un registru suficient de omogen. O "înțelegere imediată, confortabilă" îl viza pe bardul solitudinii, tristeții, provinciei, al nevrozei, al constituției hipersensibile, evocate prin mijlocirea unei materialități simple, originare. Nu de un clișeu e vorba, totuși, ci de o emblemă critică, degajînd o noutate. Iată aprecierea binecunoscută a lui E. Lovinescu: "Expresia celei mai elementare
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
pe Mark Twain i-ai citit, ci altceva, niște versiuni caricaturizare și prăbușite în mediocru ale unor cărți fundamentale, al căror rost l-ai ratat în chip deplorabil. Tot ce ne poate oferi canonul este o bună folosire a propriei solitudini, acea solitudine a cărei forma finală este confruntarea individului cu propria mortalitate. E mult, e puțin? E pur și simplul tot. La aceasta axioma a lecturii că privilegiu al solitudinii (care are o tradiție onorabilă și îndelungată; la urma urmelor
SINGUR ÎN MULTIME by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18124_a_19449]
-
Twain i-ai citit, ci altceva, niște versiuni caricaturizare și prăbușite în mediocru ale unor cărți fundamentale, al căror rost l-ai ratat în chip deplorabil. Tot ce ne poate oferi canonul este o bună folosire a propriei solitudini, acea solitudine a cărei forma finală este confruntarea individului cu propria mortalitate. E mult, e puțin? E pur și simplul tot. La aceasta axioma a lecturii că privilegiu al solitudinii (care are o tradiție onorabilă și îndelungată; la urma urmelor se știe
SINGUR ÎN MULTIME by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18124_a_19449]
-
ne poate oferi canonul este o bună folosire a propriei solitudini, acea solitudine a cărei forma finală este confruntarea individului cu propria mortalitate. E mult, e puțin? E pur și simplul tot. La aceasta axioma a lecturii că privilegiu al solitudinii (care are o tradiție onorabilă și îndelungată; la urma urmelor se știe că ivirea esteticii e legată indestructibil de toposul mănăstirii ca loc de reflecție, contemplare și venerare), Rorty răspunde cu o altă axioma. Cea a contingentei individualității, a imersiunii
SINGUR ÎN MULTIME by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18124_a_19449]
-
cu ideile acestuia) mai mult decît o face Bloom cu el, sau decît i-ar permite raționamentele constitutive ale teoriei sale să o facă. În comunitatea liberală a lui Rorty, cu alte cuvinte, îl voi regăsi pe Bloom. Dar în solitudinea lecturii pe care o proslăvește Bloom nu văd cum l-aș regăsi pe Rorty. Tocmai de aceea, relativismul, mi se pare mie, e mai cuprinzător, mai putin reductiv, și deci mai capabil să ne îmbogățească acel eu solitar care e
SINGUR ÎN MULTIME by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18124_a_19449]
-
Rorty), nu alege în canon decît tocmai Lolita, acel român care a avut succes de public, si care categoric ( o declară ritos bloomiana solitara și înamorata de Nabokov din mine) nu e cel mai valoros român al său? Undeva în solitudinea lui, Bloom e mult mai puțin singur și devotat esteticii decît ar crede-o. Harold Bloom - Canonul occidental. Cărțile și școala epocilor, traducere de Diana Stanciu, postfața de Mihaela Anghelescu Irimia, Editura Univers, București, 1998, 478 pagini, preț nemenționat. Richard
SINGUR ÎN MULTIME by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18124_a_19449]
-
în prizonierat aproape patru ani. În 1949 se angajează la Institutul de Folclor, unde ajunge șef de sector, dar după două decenii demisionează, din cauza neînțelegerilor cu conducerea Institutului. Timp de două decenii, - moare în 1990 - va munci într-o autoimpusă solitudine, publicând remarcabile tratate de folclor și ambiționându-se să trăiască din scris și din ajutoarele bănești trimise de Monseniorul. Octavian Bârlea, preot greco-catolic la Roma și apoi la München. În 2008, revista „Discobolul” din Alba Iulia i-a consacrat un
O monografie necesară by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/3107_a_4432]
-
care ecoul. care este lumea și care este umbră să fixată pe o peliculă de celuloid ce se învîrtește etern în măruntaiele unui aparat gigantic" (Oglindă). Pe planul expresionismului, Gabriel Chifu are puncte de inserție evidente în discursul saizecist: puștiul, solitudinea, spaimă, disperarea, duritatea materială, de rocă, a peisajului universal, drumul trudnic, sisific, în fine Neantul ruralizat sînt elementele de reper ale unei tradiții mai recente a liricii noastre, reluate aci. Notă sa personală consista într-o mai atentă lucrătura imagistică
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
la preajmă sau chiar la vatră. Sociabil și cu vocația prieteniei pe viață, acum când amicii i s-au prea rărit suferă de o singurătate pe care telefonul nu i-o poate alunga și nici atenua sensibil. Trecerea timpului și solitudinea i-au gravat pe chip o austeritate care-i duce trăsăturile și expresia spre figura însinguratului de la Bucov... Nu s-a retras însă, moralmente și spiritual, din agora literară, cum nici din aceea civică. A continuat, ca și odinioară, să
Al. Săndulescu 85 by Nicolae Mecu () [Corola-journal/Journalistic/2470_a_3795]
-
din piațeta cu turnuri în ruină / așteptînd eternul interviu / cu umbra-mi de uraniu / sosește-ntotdeauna dinspre turnul cu ceas / mă salută solemn / teatral / mă invită să stăm la taclale" (Umbre). Ne aflăm așadar într-o țară fantomatică, pseudonim al solitudinii, "o țară îndepărtată, / unde bate lumina ochilor tăi / prin ușa întredeschisă în spatele căreia stau singur, / nufăr îngenuncheat într-o stană de piatră" (Poemul de dragoste ). E un teatru de umbre a căror metacorporalitate se lasă pătrunsă de anxietăți, se umanizează
Patria în variante by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8235_a_9560]
-
aceasta din nou de iluzie, într-o serie nesfîrșită. Un mijloc "pragmatic" de-a combate drama lăuntrică este tendința de-a ieși în lume, de-a avea confirmarea tonifiantă a lumii, aspirație nelipsită de riscuri. "Eminescu fusese un mare însingurat. Solitudinea devine la el temă fundamentală a operei, temă-cadru a reflexivității sale Ťmetafiziceť. Macedonski, dimpotrivă, are nevoie de lume, de spectacol, de piața publică, ceea ce înseamnă Ťdramăť și Ťsuferințăť: ŤUnde încetează singurătatea, începe piața publică, și unde începe piața publică începe
Baroc existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9585_a_10910]
-
aceasta „atacă” compozițiile. Christina Aguilera a susținut în repetate rânduri că piesele sale preiau influențe din muzica soul și blues, cântărețele sale preferate fiind Billie Holiday, Ella Fitzgerald, Whitney Houston și Nina Simone. În general, compozițiile sale abordează teme precum solitudinea, eșecul amoros sau rolul femeii în societate, iar cele mai întâlnite motive sunt durerea, distracția și senzualitatea. De asemenea, interpreta a folosit ca sursă de inspirație propria copilărie pentru a scrie cântecele „I'm OK” și „Oh Mother”; Xtina a
Christina Aguilera () [Corola-website/Science/303101_a_304430]
-
altă dimensiune: acțiunea este scoasă din interiorul casei și mutată afară, într-un fel de chioșc (dar ce chioșc!) suspendat pe ape care comunică cu uscatul printr-un podeț, destul de nesigur. Aici se consumă totul. Pe această insulă, expresie a solitudinii asumate, izbucnește vulcanul din fiecare. Trambalarea din casă afară și invers, un du-te-vino amețitor și nu mereu cu sens, este prelungirea vizuală a agitației din noi, insule plutitoare care-și mai aruncă puntea spre cîte o bucățică de pămînt. Funcția
E la nave va! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16133_a_17458]
-
vară pe podișurile înalte din munții Balsam. Își luase cu el o desagă plină cu ustensile de gătit, carne, mălai, unelte de pescuit, o pușcă de vînătoare, pături groase și o bucată de pînză cerată pentru cort. Se aștepta la solitudine și la dovada abilității lui de a se descurca de unul singur. Dar cînd a ajuns pe podiș, a dat peste un chiolhan în toată regula. Vreo doisprezece oameni din Catalooch își făcuseră tabără în vîrful muntelui și se găseau
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
aspect al artei lui Charlot, a spus... dar am să vorbesc ca evreu despre evreul Charlot... Sala a izbucnit în aplauze... A prezentat un Charlot pe care numai cineva din Europa răsăriteană îl putea ghici și înțelege. A vorbit despre solitudinea din filmele lui Charlot, așa cum reflecta ea solitudinea ghetourilor... l-au răsplătit cu aplauze frenetice... Cîștigasem o bătălie și o știam.” Mă adîncesc tot mai mult în lectura cărții. Mă fascinează formula neobișnuită a autorului (criticul) de a-și provoca
Jocul și visul. by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/3901_a_5226]
-
am să vorbesc ca evreu despre evreul Charlot... Sala a izbucnit în aplauze... A prezentat un Charlot pe care numai cineva din Europa răsăriteană îl putea ghici și înțelege. A vorbit despre solitudinea din filmele lui Charlot, așa cum reflecta ea solitudinea ghetourilor... l-au răsplătit cu aplauze frenetice... Cîștigasem o bătălie și o știam.” Mă adîncesc tot mai mult în lectura cărții. Mă fascinează formula neobișnuită a autorului (criticul) de a-și provoca personajul (subiectul) să povestească el însuși ceea ce ar
Jocul și visul. by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/3901_a_5226]