992 matches
-
îmi ține companie. Stau cu cearșaful tras peste ochi în lumina gălbuie. Nu dorm, moțăi liniștit de lumina aceea, de respirația de alături care îmi sugerează că viața va continua așa, ușoară, parfumată cu șampon. Dar iată că în gândurile somnoroase care vagabondează plăcut, îmi vine în întâmpinare un copil ciung. Elsa a stins lumina. Și eu dorm, dar nu adânc. O aud pe mama ta strigând: „Blestematule, dă-mi înapoi picioarele lui! Dă-mi-le!“ Atunci, în apa bleumarin a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
o nereușită copie pierdută, un domn trist cu un chip de pasăre răpitoare. În ziua de Crăciun nu am rămas în casa socrilor mei pentru tombolă, la care, de la o anumită oră, se adăugau noi oaspeți, cu fețele sătule și somnoroase. I-am dat vecinului meu cartelele pe care le aveam în față și am ieșit să iau o gură de aer. Străzile, după toate zilele acelea de aglomerație, erau goale, vitrinele magazinelor cu gratiile trase. Era o zi foarte friguroasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
și cu mustața subțire și blondă, Îi părea lui Fima un diplomat prusac trimis Împotriva voinței sale În misiune În Mongolia. Îl lăsă pe Wahrhaftig să termine o anecdotă bine cunoscută. Apoi se așternu tăcerea, după care, ca un leopard somnoros, spuse aproape fără să-și miște buzele: — Hai să lăsăm vorbăria și să continuăm. Wahrhaftig se conformă imediat și Îl urmă În sala de tratament. Ușa se Închise În urma lor. Un miros Înțepător de antiseptice veni dinăuntru la deschiderea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Îndelung și stăruitor. De parcă se temea să nu le piardă sau de parcă existența lor nu Înceta să-l uimească. E adevărat că avea degete lungi, frumoase și uluitor de muzicale. De asemenea, mișcările sale semănau cu cele ale unei fiare somnoroase sau, din contră, ale uneia care Începea să se trezească. Uneori un zâmbet palid și rece, la care ochii albaștri și apoși nu participau, Îi lumina fața. Și probabil că tocmai această răceală trezea În femei Încredere și admirație, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
așa cum văzuse că se bea votca În filmele rusești. Putea vedea limpede În minte buturuga asta cu sprâncene ca sârma de frecat tigăile aducându-i Yaelei la pat un pahar cu suc de portocale sâmbăta dimineața, și pe ea, Încă somnoroasă, cu ochii abia mijiți, Întinzând o mână moale și mângâind deschizătura pijamalei lui care era fără-ndoială din mătase roșie. Tabloul trezi În Fima nu gelozie sau dorință sau mânie, ci, spre marea lui mirare, o milă adâncă pentru omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
acizi pe care Fima le ura din cauza arsurilor sale gastrice. Lumina sărută culmile dealurilor, se revărsă În văi, trezind În fiecare copac și În fiecare piatră esența sa adormită, strălucitoare, esența Îngropată tot timpul sub straturi de rutină cenușii și somnoroase. De parcă aici, În Ierusalim, pământul Își pierduse de mii de ani puterea de-a se reînnoi dinăuntru. De parcă doar atingerea acestei lumini binecuvântate le putea reda lucrurilor, măcar pentru scurt timp, primatul lor, care se stinsese de-a lungul vremii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
o grămadă amestecată de infanteriști și de tunari pe tancuri cum își ocupă pozițiile într-o pădure tânără, fie pentru contraatac, fie pentru a alcătui un baraj de apărare. Copaci înmugurind, printre ei și mesteceni. Se simte căldura soarelui. Așteptare somnoroasă. Cineva, nu mai bătrân decât mine, cântă la muzicuță. Un infanterist face spumă, se bărbierește. Și atunci, din senin - sau poate că amuțirea păsărilor a fost un avertisment destul de asurzitor? -, vine peste noi orga lui Stalin. Ne rămâne prea puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Prima mișcare a fost să duc mâna la buzunarul interior: acolo era etuiul, iar În el, autenticul non pareil. Ușurat, am deschis fereastra. Lumină. Răcoare. Larma nebună a păsărelelor. O dimineață micuță și nebuloasă de Început de ianuarie. O dimineață somnoroasă, ghemuită sub cearșafurile ceții alburii. De la poezia dimineții am trecut pe negândite la proza vieții, care mi-a bătut la ușă. Am deschis. Era subcomisarul Grondona. M-a Întrebat ce căutam În cușeta aceea și, fără să-mi aștepte răspunsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
mereu la țintă. Fără să fie copleșitoare, singura efigie vera pe care o oferă acea editio princeps a operelor lui, publicată În 1821 de către fratele său de lapte, Pedro Paniego, e aceea a unui bărbat de statură sfioasă, cu ochi somnoroși, nas cârn, prevăzut cu o livrea Însăilată din pânză și nasturi de bronz. Artistul, nu mai puțin decât Părintele Terranova În cronicoaia lui, fură trupul robustului adevăr și reneagă pensula! Pana noastră are, În schimb, răutăcioasa satisfacție de a oferi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Închisă. — Derulăm benzile, ca să ne mai uităm o dată. Lui Norman Îi trecu prin minte că Harry era nefiresc de rece. Asta era o veste importantă și el nu părea deloc impresionat. De ce era așa? Nici el nu credea? Era Încă somnoros, nu se dezmeticise complet? Sau alta era cauza? — Începem, anunță Tina. Pe ecran se văzură câteva linii Întrerupte, apoi imaginea se clarifică. Tina spunea: „ ... ore benzile sunt transferate pe submarin. “ Beth: „De ce?“ Tina: „Pentru că, dacă ceva se Întâmplă aici, submarinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
mi-e tare somn, răspunse el cu voce moale, alintată. Hai! Fuguța la baie! Apoi te îmbraci. Te aștept la bucătărie... Nu mai era nimic de făcut. Se îndreptă în mers împleticit spre baie. Când se văzu în oglindă așa somnoros, se strâmbă înciudat. Nu i-a plăcut cum arăta. A dat drumu’ la apă rece și s-a stropit pe ochi din ce în ce mai des și cu mai multă apă. S-a spălat de-a binelea, până la brâu. S-a înviorat bine
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
în sala nou-născuților, iar eu am fost adusă din nou în salonul meu și o vreme am dormit. M-am trezit cu James aplecat deasupra mea, privindu-mă cu ochii lui foarte verzi înfipți în fața foarte albă. I-am zâmbit somnoroasă și triumfătoare. —Bună, dragule, am spus rânjind. —Bună, Claire, mi-a răspuns el formal și politicos. Ca o proastă ce eram, am crezut că James era grav și serios în semn de respect. (Iat-o pe soția mea, azi a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
doar o chestie de ultim moment, ci și un eveniment de familie. În loc să fiu trezită de plânsetele lui Kate, am făcut ochi în fâșâitul înfundat care venea de la capul patului. Cineva intrase în camera mea și era pus pe rele. Somnoroasă, m-am ridicat în capul oaselor. —Cine-i acolo? am întrebat căscând. Era Helen. Ar fi trebuit să știu. Se îndrepta spre ușă cu un braț de haine noi. —O, Claire! a zis ea tresărind vinovată și scăpând pe jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
final, am adormit. Capitolul treizecitc "Capitolul treizeci" A doua zi dimineață, tata m-a trezit băgându-mi sub nas un plic enorm. — Poftim, mi-a zis el prost dispus. Ia-l! Am întârziat la serviciu. — Mersi, tati, am spus eu somnoroasă, ridicându-mă cu greu în capul oaselor și dându-mi părul la o parte din ochi. M-am uitat la scrisoare. Avea ștampilă de Londra. Cu un fior rece, am realizat că erau actele apartamentului și toate celelalte documente de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
a primit picioare subțiri. Eu nu. Eu am primit sâni. Ea nu. Ce-i cinstit e cinstit. Atenția ne-a fost atrasă de fereastra de la bucătărie. Mama ridicase perdeaua și gesticula și bătea în geam. — Ce vrea? a zis Anna somnoroasă. Cred că ne salută, am spus, ridicând încet capul de pe șezlong ca să mă uit la ea. —Salut, am zis amândouă moale și am salutat cu mâinile fără energie. Mama a continuat să bată în geam. Gesturile îi deveniseră mai frenetice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
se mixează „strigătul șacalului În noapte” cu „All I Need Is Love”, spusele cu tîlc ale lui Mandavega cu „Ich bin krank Nach liebe”. Prin această poligloție, că altfel nu pot să-i zic, lingamul zburdă-n voie, yoni cască, somnoroasă, iar Înțelepții se Întrec să ne Învețe neapărat că „femeia vrea să fie străpunsă”, nepricepuților, care habar n-aveți. Și, pentru că de la o vreme revista și-a redus numărul paginilor, calitatea scrisului a crescut În chip izbitor, copiez doar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cum cereau mecanismele reci și indiferente ale orașului care torc și zumzăie și macină, torc și zumzăie și macină, torc și zumzăie și macină. A așteptat-o pe Ioana Sandi la colțul străzii aproape două ore. A apărut dreaptă și somnoroasă, călcând apăsat cu picioarele ei extraordinare. I se părea nemaipomenit de frumoasă. S-a arătat foarte surprinsă, ce-i cu tine, aici, la ora asta? „Voiam să te văd.“ Au mers unul lângă altul, în tăcere, până la stația de autobuz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
camera de zi, necunoscutul se instală lângă televizor și rămase așa, contemplând silueta cocârjată, prăbușită a lui Michael. După ce văzu tot ce voia să vadă, tuși tare, de două ori la rând. Michael se trezi speriat și, focalizându-și ochii somnoroși, se pomeni că privește un chip care ar fi vârât groaza în inima multor bărbați mai puternici. Slab, diform și nesănătos, exprima în același timp meschinărie, o inteligență înceată și, poate cel mai cutremurător, faptul că nu puteai avea deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
umflat. Soarele, căldura și, probabil, ginul pe care-l băuse, o făceau pe Viv să moțăie. Își lăsă capul pe umărul lui Reggie și Închise ochii. El Își freca obrazul de părul ei, Întorcîndu-se uneori s-o sărute. CÎntau Împreună, somnoroși, cîntece vechi: Nu-ți pot dărui decît dragostea mea și Adio, mierlă, adio!. „Fă-mi patul, aprinde lumina, Că seara tîrziu voi sosi. Adio, mierlă, adio.“ CÎnd ajunseră În Împrejurimile Londrei, ea căscă și-și Îndreptă spatele fără tragere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
din bumbac i se ridicase pînă-n brîu. SÎnii păreau relaxați și calzi sub brațul lui Kay. Kay o sărută pe creștet, o mîngîie pe păr, și apoi Îi murmură: — Presupun că ți-e teribil de somn, iubito? — Cam așa ceva. — Prea somnoroasă pentru un sărut? Helen nu răspunse. Kay Își retrase brațul. Apucă gulerul cămășii lui Helen și Îl trase ușor În jos. Își puse buzele la baza gîtului, plimbîndu-și gura pe pielea fierbinte și netedă. Dar În timp ce făcea asta, Își dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
am deranjat un cuplu aflat în noaptea nunții sau un cuplu care avea o aventură și nu voi mai fi primită niciodată aici. Ușa s-a întredeschis. Lumina nu era aprinsă și nu puteam vedea înăuntru. De după ușă, o voce somnoroasă șopti: „Puteți face un pic de liniște? Vreau să dorm“. Îmi cer scuze, am murmurat. S-a-ntâmplat un mic accident. Plec chiar acum. Apoi s-a petrecut un fapt ciudat. Am auzit un chicotit. — Stai așa, vin imediat, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Mă sărută pe gură și se cuibări la pieptul meu, fericită că putea să lase deoparte cinismul pe care-l afișa În fața lumii. Drăgăstos, mi-am plimbat ușor degetul peste buzele ei și i-am desenat pe gură un zîmbet somnoros, dar cînd i-am pus mîna pe pubis m-a oprit. — Nu, nu acum... — Paula, de ce nu mă lași să te mîngîi? — Mai tîrziu. Asta-i cutia Pandorei pentru mine. Dacă o deschizi, toate păcatele doctoriței Hamilton ar putea scăpa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Între unsprezece dimineața și trei după-amiaza, dar „ia-ți pauză de masă cît dorești, băiete drag, că doar n-o să-nnebunești de plictiseală“. Cu toate astea, de regulă veneam cu mașina de la Clubul Nautico Înainte de micul-dejun, curios să văd dacă somnoroșii locuitori ai complexului fuseseră tentați să-și părăsească balcoanele. Hennessy ajungea și el pe la amiază, se retrăgea În biroul lui și se Întorcea În Estrella de Mar după ce plătea chelnerii și personalul de Întreținere. CÎteodată venea să-l viziteze, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de dimineață, imediat după micul dejun. Ionela anunțase ritos că soțul ei avea bilet la operă și nu voia cu nici un chip să rateze spectacolul. Clara tăcu, încruntată. — Ce să-i faci, dragă? comentă domnul Ionescu noaptea în pat, întinzând somnoros o mână posesivă și grea peste sânii ei împietriți sub cămașa de noapte, cu o clipă înainte de a închide ochii și a adormi buștean. Are și omul ăsta melicul lui de om interesant! Cine și-ar fi imaginat! Dacă știam
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
nul Ionescu deschise ochii brusc, uitându-se la ea ca prin sticlă. — E vremea de plecare! rosti Clara cu gravitate. Eu nu vin cu voi, adăugă, răspicat. Glasul îi suna băiețos și răgușit. Vreau să ne despărțim. Ion zâmbi, încă somnoros: — înțeleg, e normal, spuse el, căscând, e plecarea prea de vre me. Vrei și tu să mai tălălăi pe-aici. Dacă ții morțiș, mai stai câteva zile, n-ai decât. Dar o să te plictisești, ascultă-mă pe mine! Va trebui
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]