1,822 matches
-
succesiune melodică strâns legată de cuvânt, urmărind inflexiunile vocale, cu un contur melodic continuu. Astfel prin exemplul din Alexandru Pașcanu - op. cit., pagina 198 vom observa desfășurarea melodico armonică cu mers treptat alternativ ascendent - descendent, ca un perpetum - mobile. G. Enescu - Sonata a III-a pentru pian și vioară Sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea reprezintă un moment de răscruce în evoluția limbajului muzical. Orientările compozitorilor vor fi către un limbaj tono modal, atonal, constructivist, coexistând mai
IMPLICAȚIILE MATEMATICII ÎN CREAȚIA MUZICALĂ CONTEMPORANĂ ROMÂNEASCĂ by Gabriel Pașca. Eugenia Maria Pașca () [Corola-publishinghouse/Science/1214_a_2100]
-
Producțiune. Consumațiune și schimb tratate din punct de vedere fiziocratic. [CĂRBUNE ȘI DIAMANT] 2255 Orice om datorește societății care-l susține un echivalent de muncă; dar nu orice vită încălțată are dreptul de-a determina valoarea acelui echivalent. Cele câteva sonate ale lui Beethoven nu dau ele mai mult decât toate operetele lui Offenbach la un loc? Cărbune și unul, cărbune și altul. Dar unul multiplicat în timpul de formațiune și cu energia presiunii - diamant; cellalt, cărbune de mesteacăn. [ECHIVALENTUL MORAL AL
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
naiba! se văicărește Peter Inglis, cercetându-mă cu privirea. — Uite cinel ține, ca curu, zic eu, Împuțita aia de fufă! Ce mama măsii știe ea despre munca de polițai? Mă uit la Ray Lennox. Îi cam dă târcoale curviștinei ăleia sonate. Pare puțin vinovat și Încearcă să schimbe subiectul. Nuștu cumosă rezolvăm crimasta dacă tresă mergem la cursuri, dă el din umeri. — O aiureală de rahat, cade de acord și Gus. Băieții nu sunt prea amuzați de asta. Se așteaptă de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Infern”, „Masacrul din Chios” ; François Rude (sculptor) - „Mareșalul Ney”, „Plecarea voluntarilor”-friză o în muzică s-au remarcat Frederich Chopin - „Nocturne”, „Eroica”, „Preludiile”; Hector Berlioz - „Simfonia Fantastică”, „Romeo și Julieta”, „Recviem”; Ludwig van Beethoven - „Simfonia a IX-a - Oda Bucuriei”, „Sonata lunii”; Giuseppe Verdi „Otello”, „Aida”, „Traviata”, „Rigoletto”, Nabucco; Johann Strauss - „Dunărea albastră”, „Vals imperial”, „Sânge vienez”; Richard Wagner-„Inelul Nibelungilor”, „Olandezul Zburător”, „Lohengrin” Realismul o avea ca principiu artistic redarea realității în cadrele ei esențiale Honoré de Balzac „Comedia umana
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
la precipitatul allegro, izbutind să redea, prin extinderea analogiei sonore, însăși mișcarea în progresie a "strașnicei invenții, trenul". Ca pasiune comună celor doi scriitori melomani, muzica este cel mai bun conductor al fluxului imaginației prozatorului târgoviștean înspre universul armoniei caragialiene. Sonata lui Beethoven idolul dramaturgului este tradusă printr-o sinestezie specială, în așa fel încât anumite sunete și teme trezesc sentimente și creează instantaneu imagini, scene vii în care instrumentele devin activate prin personificare. Discursul melodic transpus în cuvinte evocă, la
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
asta, l-am găsit pe Illmann stând singur Într-un colț și bând dintr-o sticlă de Engelhardt. Am comandat Încă două și m-am așezat, timp În care soldații Își terminară cântecul iar cocoșatul Începu să masacreze una dintre sonatele mele preferate de Schubert. — Al dracului loc de Întâlnire ai ales, i-am spus cu răceală. — Mie mi se pare, În mod curios, cât se poate de atrăgător. — Da, cum să nu, exact genul de loc În care să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
era mică și întunecată, dar lui Chrissy îi plăcea acolo. Erau doar câteva scaune, rafturi cu partituri și o frumoasă pianină strălucitoare - de unde și porecla pe care o dăduse încăperii aceleia. Depunând ceva efort, reușise să interpreteze fragmentul andante al Sonatei în Do Major a lui Clementi, iar apoi se răsplătise interpretând sonatina lui Mozart, una dintre preferatele ei. Cu toate acestea, nu credea că interpretarea ei este una prea bună. Fusese distrasă de prezența poliției în apartament. Bărbații și femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ferești de lupi, de vânători și de puști. Pereții camerei și obiectele ei dispărură, zidurile orașului s-au dat la o parte ca și cum n-ar fi existat niciodată, nu mai rămăsese decât grupul statuar din jurul pianului la care cânta ea, sonata aceea de Mozart, de Beethoven, ce naiba, În mijlocul unui imens lan de grâu verde al unei nemărginite câmpii. Muzica lină cuprinsese totul, marea de grâu unduită de vântul ușor, și el, vântul, topindu-se ca un fuior subțire În vinețeala amurgului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
noastre socialiste. Aplauze. Urale puternice, prelungite... Și vine iarna anului 1968, și cu cei douăzeci și unu de ani ai tăi Încerci să-i birui nămeții, cu Ceaușescul lor cu tot. E o dimineață de duminică. Se transmite concertul de duminică dimineață. Sonata În La major pentru vioară și pian de César Franck. Nu ești Încă student. Ai lucrat În schimbul de noapte, acum ești delegat neutru la Inspecția Comercială de Stat, ai descărcat toată noaptea un tren de sare, cinci vagoane cu dulceață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de par egzamplu, dintr-un nu-știu-ce ori ceva, cum e nevricos, de curiozitate, intră la o idee; a intrat la o idee? Fandacsia e gata; ei! și după aia, din fandacsie cade În ipohondrie. Pe urmă, firește, și nimica mișcă.” Sonata quasi una fantasia În miez de noapte. Astăzi nu prinzi Europa Liberă. 2 mai Au Înfrunzit stejarii. Nopțile se scurg greu. Nu mai Încap În nici o rigolă. Am presimțirea unor vremuri tulburi. 10 mai Concertul nr. 1 pentru pian de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
satului, maiorul surâse. Eveniment rar! Mușca din capătul stins al trabucului și bătea pe umăr pe medicul căpitan, căruia, cu o zi înainte îi aruncase în obraz vorbele cele mai grele. Prin fereastra larg deschisă, veneau pe aripi de soare, sonate cântate pe un pian vechi de către tânărul locotenent, putătorul unui nume ilustru. Avea sânge albastru și mult talent camaradul acesta atât de drag mie, care desigur nu-și mai duce aminte de „adormitul” cu biblioteca în sacul de merinde. Căram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
unul dintre colegi - era veteranul de război cu ochiul de sticlă - fluiera zi de zi teme și motive din toate cele nouă simfonii ale lui Beethoven, plus un concert pentru pian. Tehnica lui era de o perfecțiune uimitoare. Suite și sonate, tot ce mai avea de oferit muzica clasică de la Bach până la Brahms, el le fluiera cu atâta artă și cu atâta forță, încât de atunci încolo puteam să deosebesc simfonia a treia de a cincea, pe Schubert de Schumann. Fluiera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
puteam să deosebesc simfonia a treia de a cincea, pe Schubert de Schumann. Fluiera cu o pasiune înfrânată, așadar nu din cale-afară de tare, nici doar pentru sine. La cererea colegilor, repeta o melodie sau alta, cutare sau cutare adagio, Sonata Kreutzer, Mica serenadă. Dacă îmi aduc bine aminte, adică fără să exagerez peste măsură, putea să fluiere chiar pasaje întregi din Arta fugii a lui Bach. În timp ce le fluiera celorlalți studenți motive cunoscute și, în ceea ce mă privește pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Bazán. Cel mai izbutit și celebru roman al său este Pepita Jiménez (1874). Valle-Inclán, Ramón María del. Scriitor spaniol (1866-1936) al cărui nume era Ramón del Valle y Peña, aparținând Generației de la 1898. Consacrarea literară i-o aduce publicarea volumului Sonata de otoño (Sonată de toamnă, 1902). Opera sa narativă și dramatică, strălucind prin Îndrăznețe experimente formale și o tematică cu nuanțe anarhiste, este una din culmile literaturii spaniole. Este, printre altele, creatorul speciei dramatice numită esperpento. Vara. Unitate de măsură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
n-avea cum fi autentică nici măcar În Bucureștiul Întunericului, orice asemenea Încercare, cu toate că binefăcătoare pentru artiști, vorbesc de trupul iar nu de arta lor, neînsemnînd decît un refren, și Încă unul stins, fluierat printr-un decor sărăcăcios. Chiar dacă fragmente de sonată se auzeau la etaj, din sălile de muzică de unde izbucnea uneori violoncelul furios. Asta zic eu, În anul 2002, prin martie cu părul căzut și șosete de culori diferite. Cine știe ce voi fi zis mîine. Nu-mi pare rău că m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
tatăl, pe Allegro s-au deschis trapele și coșciugu-a glisat În cuptor, pe Romance s-au aprins flăcările, iar ultima mișcare a ajutat combustia, amintirile, viața de apoi, lumea a fost impresionantă. Aș fi putut să-i dau și o sonată de Beethoven, Appassionata, Barenboim Îl cîntă pe Beethoven ca pe Mozart, gingaș, identic, nu știi care-i unul și care celălalt de nu cumva o fi același compozitor. Mă uit din nou la Întrebare și-ncerc să recuperez din bezna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
dale. Unul scuipă. Tăietură de montaj: Ziaristul coboară din metrou Împingînd-o afară și pe doamna a cărei coafură se clatină primejdios. Observă jandarmii cu o privire mirată. Ceilalți pasageri par nepăsători, ca și cum ar ști ceva ce lui Îi scapă. Sonor: Sonata nr. 1 pentru violoncel de Bach. Plan general: Ziaristul urcă cu scara rulantă, prins Într-un ghem pietrificat de figuri inexpresive. Plan detaliu: Chipul personajului principal se apropie de obiectiv. Seamănă cu Yves Montand. Zoom. Pupilele i se dilată. Camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nu numai că-l acceptă oamenii Închiși la culoare par să accepte pe oricine care știe să cînte, așa se explică ușurința cu care au fost luați sclavi cu miile, căpitanii corăbiilor tocmeau un muzician, Îl puneau să interpreteze o sonată pe plajă, negrii cădeau În nisip de Încîntare și marinarii, la pîndă, Îi băgau În cală ca pe șerpi , așadar nu doar că Îl acceptă dar, mai mult, se arată Încîntați să-i facă vocea a doua, a treia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
bursă, e talentat și așa mai departe, Însă este Îndrăgostit. Lucrul cel mai frumos din Running on Empty este povestea de dragoste dintre River Phoenix și fata profesorului de pian, spusă cu economie de mijloace, cu tandrețe, pe acorduri de sonate beethoveniene perfect Întrerupte din cînd și cînd de cîte-o reclamă la Tampax, verde, pentru mers la pădure, una la hîrtie igienică Zewa și alta la Timotei, cu extract de castravete. Și-ar mai fi și proba de interpretare a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
obscuritate (doar cu o mică lampă de concert deasupra partiturii), Richter a-ntrebat la rîndul lui: „Și ce să vadă publicul? MÎinile?” Și s-a strîmbat expresiv. „Expresia feței”, a spus reporterul. „La ce bun?”, a răspuns Richter. Apoi, pe acordurile sonatei În do major de Shubert, „favorita” sa, uriașul artist, acum bătrîn și slab, a ridicat Încet mîinile și și-a prins În palme fruntea cu Întreaga literatură pentru pian a lumii acolo, Înăuntru, și a rostit Încet „știți, eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
politic din capetele sparte. Adevărul e altul: dacă În iunie trecut minerii au plantat flori, cum ne-a mărturisit președintele, de data asta au venit pentru Festivalul George Enescu. În seara zilei de 22 septembrie au ascultat cu căștile plecate sonatele pentru pian preparat de John Cage, la Sala Radio. La sfîrșit au cîntat și ei. Domnul Iliescu, mare amator de muzică intelectuală, nu i-a mai lăudat. L-a deranjat un bemol englez. Așa că de la o vreme conducerea TVR nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de ce-am pus un casetofon pe mormînt și-a Început să se audă un cîntec de Dylan. Eram toți foarte tineri. Eram toți foarte triști, Riaba, găinușa mea, as I lay, in my bed, once again. Friedrich Gulda interpretînd sonatele pentru pian de Beethoven, Gainsborough, Gagarin și omulețul lui Gopo. Frații Grimm și Grieg. Galați. Galsworthy miercuri seara la televizor, Galileo Galilei zilnic, Gauss aplicînd metode matematice În studiul magnetismului, magnetismul lui Giacometti, Gutenberg pentru muncitori, guturai pentru copii, basmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
rezistentă formă de viață imaginabilă (supraviețuiesc unui atentat cu bombă asupra rachetei lor). Tau-cetienii au un metabolism rapid și respiră iod și clor. Tinescu e director și șeful lui Roald Vincent (de la BRC) care se ocupă cu supravegherea comerțului de sonate și cvartete de coarde de pe Viridis și are o iubită, Patricia. Indivizii de pe Stellaris vor să ia locul Pămîntului În ce privește supremația galactică și trimit În acest scop o navă de cincisprezece mii de tone cu o delegație de tau-cetieni (cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de coșmar. I.M. Probabil te afli Într-un moment bun al scrisului tău. Cum Îți domini spaimele și depresiile? R.P. Nu mi le domin. Nu mă aflu Într-un moment bun. Încerc uneori să le țin sub control. Citesc. Ascult sonatele pentru violoncel de Bach. Văd cîte un film. Totuși, n-ajută. Ar ajuta cu adevărat doar patru sute de sticle de votcă spaniolă, dar n-am voie să beau. Nu mă lasă psihiatrul, zice c-o să-nnebunesc. Sau un milion de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
l-am plesnit în toiul Unui asalt în plină zi; Dar dânsul a pornit războiul Cu gândul de-a mă...cuceri. Vecina O vecină taciturnă Cântă cât e noaptea toată; Soața zice că-i NOCTURNĂ, Eu aș zice că-i ...SONATĂ. În vizită de lucru la turci Fata recunoaște-agale Că nu știe-o boabă „turcă” Da’-n afacerile sale Ea cu limba se descurcă! Plagiatorul I-a născut recent nevasta Și cei ce-i cunosc odorul, Spun că nici de data
IOAN FREN?ESCU by IOAN FREN?ESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83933_a_85258]