5,168 matches
-
și anxios, în timp ce voi vă arătați una alteia fotografii cu artiști, discutați despre curtezani și lacuri de unghii, și protestați contra tezei la filosofie din ajun, foarte interesate de un bărbat brunet, cu bucle, mustață și pantofi ascuțiți, care își sorbea cafeaua la bar răsfoind un jurnal sportiv.
António Lobo Antunes - Dulci miresme, blânzi morți by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7462_a_8787]
-
Sunetul cu lacrimi împușcat. Trupul meu, trup, poligon mai verde, Te voi izgoni din vorbe-n cer; Nici un glonte astfel nu va pierde Cel care îmi este grănicer. Vorbă, prea fecunda mea minune, Rătăcită, trainică, în trup, Setea mea te soarbe, și te spune, Veste crudă colților de lup. Legănată, floarea Către miezul nopții, când cocoșii Au sosit la cel dintâi cântat Și când Carul Mare, ca o lance, Oiștea înspre noi și-a aplecat; Când a ars întâiul bob de
Poemul și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7963_a_9288]
-
dă replica: - Da dragul meu așa e, dar: * la 20 de ani eram eu ca o floare, însa nu tu ai rupt prima petală. * eram eu la 30 ca o șampanie de dulce, însa tu doar mă agitai, alții mă sorbeau. * la 40 eram eu fierbinte ca o pâine, însa tu lingeai coaja, alții mâncau miezul. * iar acum la 50 oi fi eu ca o vacă, însă când pleci tu de acasă, vin taurii la ușa și întreabă: "Boul e acasă
BANCUL ZILEI: Boc pe patul de moarte () [Corola-journal/Journalistic/68058_a_69383]
-
au încleștat de cotul soților au roșit apins până și matroanele iar fecioarelor părea să le sară inima din piept și doar bărbații pe chipurile mahmure și tâmpe ale cărora nu tresărise barem un mușchi pe esplanadă continuau să-și soarbă impasibili berea de amiază Apollo pășea negrabit aproape fără să atingă caldarâmul peste care în urma lui se rostogoleau sonorele scânteieri ale soarelui păgân în piața publică lângă acațul de-o sută de ani pe o clipă simți că i se
Leons Briedis by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/6811_a_8136]
-
cuceritor. Orice urmă de romantism a dispărut din viața profesorului între două vârste, ale cărui simțuri au o deschidere exacerbată spre detalii pe care niciun îndrăgostit nu le-ar observa: "Adoram - de-a dreptul - zgomotul pe care îl făcea când sorbea supa, felul în care îi curgeau șuvițele de păr răzlețite pe frunte (câteva fire debile, decolorate, se împiedicau în sprâncenele drepte și rămâneau arcuite caraghios acolo), țăcănitul lingurii izbite de dinți, apoi, când îi vâram sub nas farfuria cu felul
Romanian Beauty by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7596_a_8921]
-
de mult, speră că ceea ce-ți dorești se va îndeplini, ajută-i pe alții, respiră profund, fă-ți un cadou, iubește și iartă! Vă doresc ca sărbătorile de iarnă să fie pentru voi ca niște izvoare din care veți sorbi fericirea, sănătatea, iubirea și liniștea sufletească iar acestea să nu sece niciodată! Sărbători fericite, dragii mei! ", a scris Moni pe rețeaua de socializare Facebook. Mulți din cei care au citit mesajul fostei doamne Columbeanu nu au rămas indiferenți și i-
Monica Gabor, mesaj de Sărbători pentru admiratori, din America () [Corola-journal/Journalistic/72947_a_74272]
-
cu realitatea înconjurătoare, culturală, socială, politică, prin televizor, oricât ar fi el de tembelizant, prin presa culturală, prin discuții, dacă ai cu cine. În zilele de vineri, când o vânzătoare de ziare îmi aduce acasă revistele culturale, stau și le sorb până pe la două-trei noaptea, chiar dacă sunt sau nu de acord cu unele articole. Și, după aceea, mă simt "la curent", integrată în circuit. Dacă, din păcate, prin educația mea provincială, am fost lipsită de sport fizic, mă delectez acum cu
Antoaneta Ralian: „Rafturile cu cărțile mele – conserve de timp, de tinerețe, de emoții” by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/7299_a_8624]
-
aici, nostalgii "la spartul nunții", făcînd din imagini de Serai ecouri ale melancoliei unei căi care se-nfundă. Calea spre înalt, pe care ciupercă și om o uită și-o rătăcesc: "E, Oul, celui sterp la fel,/ Dar nu-l sorbi. Curmi nuntă 'n el./ Și nici la cloșcă să nu-l pui!/ Îl lasă 'n pacea întâie-a lui,// Că vinovat e tot făcutul/ Și sfânt, doar nunta, începutul." Și, pierduți, în loc de transfigurări complicate, "dăm cu sâc/ Din Isarlîc." Bucurîndu-ne, în
A doua șansă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7095_a_8420]
-
circuit, și nu toți ca poeți. Maria Banuș, foarte tînără la momentul antologării, e reținută, chiar în deschidere, fiindcă ordinea alfabetică o avantajează, cu niște poeme din Azi, în care nu vezi nimic din viitoarea-i carieră: "Mă gândesc să sorb din viață ca atâți alți golani/ Dar mă frige până și aburul fierbinte al zemii./ Știți, am împlinit azi optsprezece ani." (Optsprezece ani). Superbie, superbie... Însă, ce-ar fi fost dacă rămînea aici? Dan Botta, în al cărui destin eseistul
Poezia la 1934 by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7352_a_8677]
-
orice certitudine. Dacă "există o plăcere de a crea forme, de a acționa, de-a te exterioriza, altfel zis "o voluptate să zburzi printre propriile-ți manifestări", concomitent "există însă și o scîrbă de forme", atitudinea celor "care se îmbată sorbind cu ochii pitorescul acestei vieți, nestatornicia formelor, incertitudinea liniilor, diversitatea tonurilor, succesiunea încîlcită de armonii și dizarmonii". Care ar fi ieșirea din dilemă? Omul trebuie trecut printr-un purgatoriu, ca să se lecuiască de poftele sale contradictorii, de năzuințele sale confuze
Un „trăirist” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7363_a_8688]
-
spinările goale, tricouri și cămăși de toate culorile și ochelari de soare, chelneri cu tăvi încărcate de bu-nătăți și adieri fierbinți chemând înserarea prin lama duduitului de motoare, piețe și hale și arcuri de triumf, bulevar-de, autostrăzi, leșinul vertijului multicolor sorbindu-ți sângele, alei și copaci și turnuri de fier și pajiști incendiate de asfințituri." (p. 202) Se simte în aceste rânduri seducător-copleșitoare o viziune neopascaliană, de tip Le Clezio: omul devine o cantitate neglijabilă (trestie gânditoare?) în fața agresiunii metropolei tentaculare
Fără iluzii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7155_a_8480]
-
și mâncarea preferate: Vinul roșu sec. N-am nici o mâncare preferată. (Proust nu răspunde.) Numele preferat: Daniel și Madeleine. (Proust: N-am decât unul deodată.) Ce detest cel mai mult: Ipocrizia, agresivitatea, vorbitul tare în locuri publice, plescăitul celor care "sorb supa", prostul gust. (Proust: Ceea ce e rău în mine.) Personajele istorice pe care le detest cel mai mult: Voievozii și vlădicii din manualele de școală. (Proust: Nu sunt suficient de instruit ca să răspund.) Fapta militară pe care-o admir cel
Ați completat vreodată chestionarul lui Proust? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7170_a_8495]
-
de azi pe mâine... sau unchiul și nepotul, schița care face din înfruntarea de orgolii de la Alexandrescu o paradă de principii cu final anunțat, merge Caragiale, ci pe acel ca dumneata, bobocule, mai rar cineva. Un inferior, de orice teapă, soarbe cuvintele știutoare ale altuia mai învârtit prin cercuri înalte, mai la curent cu mersul cetății. Situație prototipică la Caragiale. Cu subînțelesul că știința de carte a călăuzitorului o întrece doar cu puțin, și nu în punctele esențiale. Unchiul din fabulă
Fiecare cu parvenitul lui by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6002_a_7327]
-
o știm bine, e să dea. Experiența de viață îi va arăta acestui fraged învățăcel că democrația nu-i... pentru viței. Până atunci, îi rămâne să creadă, și să facă, apoi, mai mult rău decât unchiul ale cărui cuvinte le soarbe. Știm bine că, la Caragiale, dacă toți patrioții de modă veche sunt drăguți, în felul lor, urmașii crescuți cu morala acestor bătrâni exaltați sunt de-a dreptul detestabili. Dacă nu avem habar încotro a luat-o frustrarea vițelului împins pe
Fiecare cu parvenitul lui by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6002_a_7327]
-
termen îl silabisește spre a fi mai explicit: „Lumină amară îmi oferă clipa,/ O beau cum aș bea un pahar plin,/ Sînt însetat./ În-se-tat". Dar care soluție, vai, nu-i este suficientă: „Să rabd îmi este tot mai greu,/ Dacă sorb îmi este și mai sete" (Lumină amară). Demersul liric devine o căutare a unor tactici de adaptare la o lume în care „mirajul se destramă": „Nu trebuie să șoptești / Nici un cuvînt, nici o silabă,/ În numele tău vorbesc trandafirii (...) Nu-i nevoie
„Zbaterile, inclusiv pîlpîirile poemului” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6005_a_7330]
-
care vorbeam mai sus. Autorul nu are exclusivitate asupra metaforelor: „prăbușit în el, bețivul satului/ își închipuie că el este/ vânătorul tirolez cu mustața răsucită/ din tabloul cafeniu atârnat de perete,/ farmacistul își arată priceperea la biliard// în pauze scurte soarbe lichior/ și-i întreabă pe cei din jur/ dacă mai știu ce se întâmplă pe front.// Printre nori de tuș negru/ luna este un felinar de dovleac,/ sub raze palide, casele/ se scufundă-n pământ -/ așa i se pare și
O antologie și jumătate by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5737_a_7062]
-
vine să cred ochilor,... cu Rimbaud! frumosul, angelicul poet al Iluminărilor, gata să plece în Abisinia . Criticul meu de serviciu, contemporan bineînțeles, face Bătrâne le-ncurci, vezi că amesteci epocile, fii atent, ne facem de râs! Ce mai contează, zic, sorbind citronada, din moment ce sunt nemuritori cu toții, ce valoare mai are acum cronologia asta meschina... Timpul?... Astfel încât mă înclin mai departe, timid: Salut Mallarmé... o, barbuta lui neagră, fină este proaspăt vopsita, se cunoaște... salut Verlaine, strig în timp ce amicul lui. Rimbaud, gelos
O cruce ortodoxă pentru Descartes by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5743_a_7068]
-
fată atrăgătoare. Drăguță poate, fermecătoare cu siguranță, iar machiajul ușor și bustul nu mai mare de doi pumni n-o făceau deloc atractivă. Și biata fată mai avea și un chip cam rotund! Cu toate acestea, Colette continua s-o soarbă din priviri. Era fascinată.”
Mic-dejun cu Audrey (I) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5898_a_7223]
-
citească și azi, de indivizii tot mai puțin numeroși pe care-i vezi prin librării, anticariate și la târgurile de carte. Nu cred că simpaticul dansator „latino", devenit vedetă de televiziune, va renunța la plăcerea de a-și petrece timpul sorbind la tejgheaua barului margherite după margherite și va începe o cură de lecturi numai pentru că forma în care ne sunt livrate cărțile e cât se poate de atractivă. Acum câteva luni, acest personaj, de altfel nu lipsit de umor, îl
iPad, you pad... by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6223_a_7548]
-
Crișan Andreescu Misterul care planează de două milenii asupra Sfanțului Graal se pare că a fost dezlegat. Sfanțul Graal, vasul din care, după unii, Iisus ar fi sorbit vin la Cină cea de Taină, sau în care, după alții, Iosif din Arimateea ar fi strâns sângele lui Iisus după crucificare ar fi fost descoperit în Spania, conform ABC News, citat de Agerpres. Doi istorici susțin că un pocal
Sfântul GRAAL există. Vezi unde a fost descoperit by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/62358_a_63683]
-
a lumii, palatul fiind așezat în centru ca simbol al puterii împăratului chinez. Jumătate de mileniu, muritorii de rând nici măcar n-au visat că într-o zi aveau să stea pe o terasă deschisă in incinta Orașului Interzis și să soarbă degajați o cafea la Starbucks. Porțile Meridianului s-au deschis prima oară pentru oamenii de rând în 1914. Porțile le fuseseră închise de cinci secole, de când impăratul Yongle, monarhul emblematic al dinastiei Ming se mutase în incintă, pe atunci proaspăt
Descoperă unde se află Orașul Interzis. Destinația care trebuie vizitată cel puțin o dată în viață by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/62109_a_63434]
-
tot de pe-atunci, și publicată în Universul Literar zece ani mai târziu, în 1903. Nu în luptă dreaptă, cum scrie izvodul oficial, au murit strămoșii, ci de sete de vin: „Deci luați învățătură,/ Regilor, în viitor:/ Dac-aveau ce soarbe dacii,/ Poate și-azi trăiau săracii.” Neculce, nici el foarte cucernic, e răstălmăcit în Cetatea Neamțului. Timpul, spațiul și legenda se deformează, de dragul unei istorii nu întotdeauna vrednice: „Rex atunci: - «Vă tai grămadă!»/ Dar a stat cu mâna-n sus
Modernitatea lui Coșbuc by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4860_a_6185]
-
1916) Tihon CIURILIN (1885-1946) MOZART ȘI FERESTRAUL La ușă, în patru mâini Se cânta arta lui Mozart Cu ardoarea unui chin de aur Se-ncălzeau un leu, o ciută și-un ghepard. Și tandru rânjindu-și elanul Ferestrăul praf aerian sorbea. Și duiosul lătrat al oțelului cânta Și muzică-n sute de nuanțe izvodea. Albă, ca un răsărit răstit Și-ncă roză - palidă la chip Clătina octavele - și lebedele-nzoririi Își clătinau penetu-n infinit. Și Mozart, împărățit de ferestrău, Peste răni de
Avangarda rusească – jertfa gulagului () [Corola-journal/Journalistic/5156_a_6481]
-
dintr-o parte, când dintr-alta, se auzeau tânguieli ascuțite. Într-un alt grup, oștenii, acoperiți de sudoare și de praf, se stricau de râs. Alții alergau fără să știe încotro și de ce. - Ce noapte minunată! zise Sadedin și, după ce sorbi ultimul strop de rachiu din sticlă, o aruncă la picioarele mulțimii. Ceea ce ne-au văzut ochii în noaptea de dinaintea asaltului a fost mai cumplit decât orice luptă sau masacru. Auzind bubuitul primelor daule neam închipuit la început că ei, contrar
Ismail Kadare - Mesagerii ploii by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/6535_a_7860]
-
un singur poem. Ziua care / îmi împlinește vocația și urmează / poemului este o zi ca de nuntă" (II). Poemul e așadar remediul: act nupțial cu temeiurile cosmice, o feerică reîntîlnire cu lucrurile lumii a căror „graniță subțire" izbutește a o „sorbi". Monica Patriche, Memoria fluviului. Scrisori către o prietenă, Ed. Brumar, MMIX, 96 pag.
Poemul ca remediu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6468_a_7793]