922 matches
-
a urâtului. Intelectualii închiși sub comuniști, privați de cele mai elementare condiții care să le facă viața nu frumoasă, ci suportabilă, găsesc drumul spre bogăția inepuizabilă a resurselor interioare ale frumuseții. Pușcăria comunistă poate deveni un loc mirabil unde spațiul sordid este transfigurat de un topos spiritual. Să înveți cu imens apetit și să-i înveți și pe alții, să-ți tai drum prin hățișurile neclarităților și îndoielilor până la luminișul limpede al credinței, e o formă de frumusețe pentru care greu
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
greu ca să înaintez cât de cât.” (p.96) Scrie pe stradă, își citește pe stradă cu voce tare articolul care nu-și primește nicicum finalul așteptat. Camera în care reușește să se aciuieze și așa cu mare greutate, este neprimitoare, sordidă, improprie scrisului. Uneori scrie în cimitir, alteori pe câte o bancă, în stradă. Citește cu voce tare, sub ochii intoleranți ai câte unui polițist. Inspirația este capricioasă, se pogoară când o aștepți mai puțin, e fulgurantă, și cere o bună
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
de spaima singurătății. Uneori se întâmplă să se unească singurătăți care nu se izbăvesc ci se îneacă în viciu. Să împărtășești același viciu este începutul pieirii în doi. Luana și Andi, înecați în aburii alcoolului, împărțindu-și singurătățile între cearșafuri sordide, e un cuplu trist care se sfâșie până când unul din ei, Luana, ajunge la ospiciu. Ospiciul ca mecanism al degradării umanului. Andi e preluat apoi în vârtejul unei pasiuni de Marga care i se agață de gât doar pentru a
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
și ea, mereu, foarte puternică. O revistă de provincie, făcută în special de poeți tineri, consacră un număr întreg Veneției (Euphorion, 4/1995). El exprimă, în subtext, toate frustrările, legitime, ale izolării și claustrării într-un infern concentraționar, urât și sordid, refugiul magnific, în decor venețian fastuos, al unei întregi generații. Dar ce gândește ea efectiv despre contextul imediat, putem cel mult deduce. O astfel de preocupare este total absurdă, neimportantă, deci neglijabilă, chiar și conștiinței poetice? Cel puțin acești apolitici
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
și enigmele existențiale. Întocmiră pe dată breviarul evenimentelor personale notabile din ultimii ani, dar frumusețea momentului, grandoarea istorică a locurilor, jocul impresionist al razelor de soare printre frunzele platanilor, aerul sclivisit al trecătorilor, toate concurară la rezerva impusă adevărurilor mai sordide, ce-și cerșeau și ele o cale de venire în cuvânt. Sufletul își amenajează vitrinele în funcție de sezoanele așteptării, mereu deficitare în reîntoarceri, iar venerabilul luminariu al Europei nu se sfia să-și impună exigențele incorigibil de monarhic; duhurile-i ilustre
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
în condiția de pătimitor al unui destin vitreg, așteptând intervenția instituțiilor. Devin dependente de ajutor mai mult din frică de dispariția în insignifianță decât din neputință de altă natură. − Cred. Povestea asta cu dreptul la compasiune inspiră un șantaj emoțional sordid - aici, în Franța, mai mult ca în Olanda. Culegem roadele ideologiei anti-eroice cultivate după război. Mila e un abis căruia cei ce se lasă să cadă mai inert în el îi definesc accelerația gravitațională, creând în urma lor un primejdios efect
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
datoriei. Există un delir al analizei, o cădere în ispita manipulării unui aparat conceptual impresionant atunci când îl posezi, sau mai bine zis atunci când te posedă, fără a băga de seamă că el îți ecranează de fapt o realitate mai degrabă sordidă. Proiectând o lumină prea puternică asupra obiectului tău de studiu, riști să fii orbit de reflecția ei în el, și să pierzi astfel din vedere mai ternul, dar și mai veridicul, peisaj ce ți l-ar fi revelat o iluminare
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
avocați și stârnise din letargia cotidiană un roi de ziariști zumzăitori. În căutarea centrului de greutate al afacerii, se vehiculaseră intens cuvinte răsunătoare, peste puterea de-nțelegere a lui Rică, însă pe gustul publicului amator de descoperirea măreției tragice în sordidul scandal prizat, sau măcar de-o burtă de râs pe cinste. Neputându-se dezbăra de foamea-i penibilă de senzațional, îi aplauda pe cei ce i-o întrețineau, făcând să reiasă de unde, de neunde, îndoielnica ei demnitate - relevanța cazului pentru
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
că, înainte de a deveni un simplu divertisment scenic, iluzionismul trebuie să fi avut robuste rădăcini pragmatice și, probabil, mobiluri destul de vulgare. Dacă arta înaltă își disimulează artificiul în naturalețe, e de crezut că, la paroxism, și naturalețea nevoii celei mai sordide ar avea motive să se învăluie în draconice exigențe de stil spre a dobândi împlinire. În săptămânile ce urmară, trupul reginei încercă, noapte de noapte, să-l obișnuiască pe cât posibil cu răul de înălțime pe desăvârșitul tehnician strecurat cu brio
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
de acasă, în zori, cărând în sacoșă un fiu și se întorcea, „pâș-pâș”, de la Cotroceni, “în fapt de seară”, purtând în Opel un consilier prezidențial. Sper că dna Petre își amintește acest episod dintr-un Isarlâk „cât se poate de sordid”, cum îl numește azi, unde Bazarul “în care se încrucișează oferte și prețuri, arvune și peșcheșuri” fusese mutat chiar la Cotroceni cu viteza fulgerului, ca nu cumva locul cu pricina să-și piardă năravurile „pitorești”. Nu de alta, dar dna
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
unui copac și pe deasupra turnase smoală... Știu exact locul unde se află. Dacă l-ar fi găsit securiștii, puteam face pușcărie din cauza asta" îmi povestește Mariana în 2008, fără a-mi spune însă unde se găsește totuși acest revolver18A. În legătură cu sordidele presiuni ale Securității, doamna Drăgescu își amintește cazul unei persoane pe care o cunoștea, soția comandorului de aviație Gheorghe (Georges) Miclescu. Chemată la Securitate pentru a fi cooptată turnătoare, aceasta a fost amenințată că, în cazul unui refuz, i se
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
toată inima, cu credință, pentru totdeauna...". La rândul său, Maud pierduse și ea lupta. "Acum că planurile de căsătorie dăduseră greș, ce avea să se aleagă de ea? Era sortită hazardului, incertitudinii, mediocrității unui viitor odios". Tânăra încheie un târg sordid cu un bancher evreu care îi trezește repulsia: îi va deveni metresă, iar el o va întreține. Astfel, Maud, care avusese aspirații atât de înalte, ajunge pe treapta cea mai de jos a ierarhiei sociale, dedându-se unei forme mascate
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
e pus deoparte". Gândul că Leslie îi va deschide larg brațele, "pântecul ei lacom" și porțile raiului îl umple de extaz pe tânăr. Din nefericire, în vreme ce el așteaptă Edenul, lui Stingo i se pregătește, fără știrea lui, un coșmar mai sordid decât toate cele de care avusese parte până atunci. Totul părea să fi început așa de bine, totuși... În ziua hotărâtă, plin de voie-bună, tânărul, care se ferchezuise cu grijă, își dăduse părul cu briantină și se parfumase, așa că răspândea
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
visa președinte al Republicii, nu ajunsese decât primarul unui târg prăpădit. Tot el, care visa să aibă un șir de servitori care să-l slujească, ajunsese să se însoare cu dădaca. Thierry, în sfârșit, avusese parte de degringolada cea mai sordidă. Împărțea un apartament jegos cu o harpie isterică și, ocupându-se de avorturi, trimitea în fiecare zi pe lumea cealaltă câțiva prunci nenăscuți 194. În societatea anilor '50-'60, acest sentiment al nostalgiei și inocenței pierdute devine atât de larg
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
a avut-o în mine ca prim vizitator al expoziției lui. Omul îmi mulțumește și el, puțin surprins de graba mea, mă conduce pînă în prag și revine în atelier pentru a-și reașeza pînzele la locul lor. Cobor scările sordide, canalele miros cumplit, afară se simte lipsa unei raze de soare printre zidurile prea apropiate, prea ude, prea șubrede și Ricardo Giorgio îmi face un semn cu mîna de la lucarna acoperișului. Mă uit lung la clădire și, plecînd, îmi însemn
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
pînă la doi pași de-acolo, pe Via de Conti, unde o clădire cenușie, cu un mic bar la parter, afișează pompoasa firmă a pensiunii căutate. Intrăm, urcăm un etaj pe niște trepte care n-ar fi părut atît de sordide dac-ar fi avut puțină lumină și iată-ne ajunși pe un culoar curat și aerisit, în pragul căruia ne primește silueta adormită a unui bărbat șchiop și nebărbierit. Ne spune să lăsăm valizele acolo, fără grijă (!?) și să facem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
sau cîteva sejururi în Turcia, ca să nu mai amintesc de ofertele Casei de Pensii sau ale Primăriei, care îi plimbă pe pensionari pînă la capătul lumii, pe te miri ce și mai nimic. Recunosc că este o socoteală un pic sordidă, dar în afară de persoanele foarte bogate nu asta facem toată viața? Alegeri cît mai avantajoase, mai lesne de împlinit? Mulțam Domnului pentru ele! Franța este o țară minunată, plină de bogății naturale sau făcute de mîna omului. După toate frumusețile țării
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
cei care sînt primii dați afară de îndată de ce poate trece la înlocuirea acestor muncitori proveniți adesea din imigranți de dată recentă, formați "la grămadă" și fără nici un fel de cunoștințe tehnice. În sfîrșit, tot ei sînt cei care populează universul sordid al periferiilor urbane (la Paris, Lyon, Milano, Birmingham, Manchester, Hamburg etc.), unde trăiesc în "colibe" construite în grabă în mijlocul zonelor industriale înnegrite de fum. Din rîndul acestor muncitori calificați ai industriei "raționalizate", tinerele partide comuniste (cel italian pînă în 1924-1925
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
pentru viața oamenilor, contrastul între suferințele combatanților și lipsa de griji din spatele frontului, spectacolul averilor imense acumulate în cîțiva ani, uneori pe spinarea soldaților, toate acestea au lăsat cicatrici adînci în mentalitatea colectivității de a fi fost jucăria unor interese sordide în numele unor înalte principii, trezește sentimentul de revoltă împotriva moralei tradiționale bazată pe datorie și duce la reabilitarea gustului pentru plăcerea fără constrîngeri. Am văzut că această reacție s-a manifestat la diferite niveluri printr-o poftă de distracție care
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
în timpul magiei nocturne, pentru că și nopțile Iașului sunt parcă altfel. La lumina Lunii celeste reflectată pe zidurile vechi de secole, ieșenii se simt ca-ntr-o lume de basm, fermecătoare, feerică. Nu sunt acestea doar vorbe într-o comunicare între "sordid și princiar", sunt trăiri ale acelora care pot pătrunde nu în formule superlative, ci în tainele orașului moldav. Pelerini ai frumosului, veniți să redescoperiți Iașul! Grupuri de tineri vioi, exuberanți urcă panta lină a Copoului spre Universitate, conversând în ritmul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
până la paroxism și nebunie chemările artei. Așa se explică poate că în această zonă au apărut artiști ca Eminescu, Celan, Enescu, Fundoianu, pe când la Honolulu sau în La Jolla, nu. Ador și detest în egală măsură acest târg sublim și sordid. (Mihai URSACHI) Iașul este un punct strategic al poeziei, ca și Clujul în nord și Bucureștiul în sud. De aceea e și o atât de simpatică (totuși) dispută pentru deținerea întâietății. Credeți că întâmplător Mihai Ursachi și Cezar Ivănescu au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
până la paroxism și nebunie chemările artei. Așa se explică poate că în această zonă au apărut artiști ca Eminescu, Cellan, Enescu, Fundoianu, pe când la Honolulu sau în La Jolla, nu. Ador și detest în egală măsură acest târg sublim și sordid. Cred că nu ar fi rău să încheiem convorbirea noastră, domnule Mihai Ursachi, în nota pe care am început-o, adică pe aceeași temă, adică tot despre poezie. Există în operele unor poeți un fel de teroare a imaginativului, după cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
urmașii voștri, de odihna voastră, de sănătatea voastră. Așezăminte somptuoase vă așteaptă, ca pe toți muncitorii, pretutindeni... Creangă, de pildă, scria într-o cocioabă mucegăită, Caragiale vindea bere cu paharul, Gherea era birtaș. Eminescu gemea închis și brutalizat în mizeria sordidă a unui balamuc. Sufletească, munca inspirată a bătrînilor voștri a fost, bineînțeles, dăruită, dar cu ea se făcea negustorie: pentru scriitori ea a fost gratuită." Și pentru a fi cît mai în spiritul materialismului dialectic apelează la: "Contrastul dintre ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
a lui Dostoievski, prin suferință, este Într-o totală discordanță cu lumea pe care o trăim; cum o spuneam mai sus, am evacuat Moartea din existență, din existența și preocupările noastre sociale, pe nebuni Îi izolăm și Îi Închidem În sordide stabilimente, poeții nu mai sunt publicați de marile edituri europene, marfa, banul, materialitatea crasă și lucitoare a vieții a fost ridicată pe altarul cel mai Înalt, iar suferința este ea Însăși trivializată: ea este văzută ca o gravă stângăcie socială
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Disneyland. Călătorul care, venind dinspre Craiova, capitala Olteniei, ajunge la Strehaia, În inima provinciei, are surpriza de a pătrunde În oraș printr-un Întreg cartier de asemenea palate. De partea cealaltă se află cartierul românesc, cu oamenii Înghesuiți În blocuri sordide. Aici, țiganii sunt bogații, și românii săracii. Bărbații nu atrag atenția prin vreo ținută anume, femeile se poartă Însă tot În tradiționalele lor fuste largi multicolore. Slujnicele care trebăluiesc În palatele țigănești sunt, evident, românce. O lume pe dos, pentru
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]