941 matches
-
pe care o condusese acasă În noapte, cu timiditatea novicelui, nesigur pe el și complexat, sau pentru că refuza să creadă că cei doi ar fi putut forma un cuplu, peste intimitatea căruia să fi dat tocmai el, Într-o cârciumă sordidă, să-i surprindă În postura grotescă de a se certa țigănește la un pahar? Ori pentru că, subliminal, se considera trădat, și de Cristian, și de Ionela, pe care Îi vedea ca pe niște complici, bătându-și joc de el, Vasile
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
pradă spaimei de a nu fi prins: destabilizarea psihică survine gradat, complexul de vinovăție roade ca un car, haosul interior irumpe în conștiință. Toate eforturile eroului de a relua contactul cu lumea exterioară (prin scris, prin amorul cu o tîrfă sordidă ș.a.) nu fac decît să îi amplifice deriva, colorînd-o strident și grotesc. În pragul nebuniei definitive, el are halucinația Domnului cu servieta, ale cărui cuvinte de spaimă („am venit să-mi dai partea mea”, amintind finalul nuvelei caragialiene În vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
un „voiaj nocturn” pe parcursul căruia „în creier se spărsese o conductă și gîndurile țîșneau în sus, pulverizînd analogii”. Obsesii cinematografice apar și în fapul divers suprarealist „Cățeaua bragagiului”, o altă proză a sa din Urmuz (despre aventurile erotice și sfîrșitul sordid al unei cățele). Poetica imagismului „integralist” și „unist” - o poetică a eliberării miraculosului vizual, - ilustrată de Ilarie Voronca („miliardarul de imagini” și apologetul „imaginațiunii” nu este doar un adept al „pictopoeziei”, ci și al cinepoeziei), Stephane Roll, B. Fondane, Sașa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
jurnalism, trebuie să-ți imaginezi că ești reporter. Să-ți închipui că lucrezi la un mare cotidian și că, în Ajunul Crăciunului, editorul te trimite să investighezi un deces. Poliția și ambulanța au ajuns deja la fața locului. Pe coridorul sordid al blocului de la periferie se înghesuie vecinii, în halat și papuci. În apartament e un cuplu de tineri, cu ochii în lacrimi, lângă bradul de Crăciun. Copilul lor s-a înecat cu un globuleț. Afli ce era de aflat, numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
nici celălalt nu crezuseră În acea dragoste. Prea multă trufie fusese la mijloc. Pentru Arthus, frumoasa furnizoare de pîine care-l subjugase nu umbla decît după averea lui, după titlul lui, iar sarcina ei nu putea fi decît o capcană sordidă. Yvonne, la rîndul ei, se detesta că fusese nebună după acel aristocrat pe care-l credea incapabil s-o considere altceva decît o prostituată. Fără să și-o mărturisească vreodată, se iubiseră, totuși, la fel de pasionat, la fel de violent pe cît se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Se prăbuși gemînd, se chirci, cu brațele aduse În jurul capului ca și cum nu mai voia să audă nimic. Ryan se Întoarse, scuturînd din cap, În culmea dezgustului. - Îmi Închipui că ideile cu punerea În scenă erau ale tatei, zise el. E sordid... Dar recunosc că sînt curios să aflu cum au făcut să picure sînge de pe menhiri. Se Întoarse atunci spre Marie. - PM are dreptate Într-o privință, voiam să-l ucid pe tatăl meu. S-a purtat Întotdeauna rău: a abuzat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și transformat Într-un masiv turn crenelat, mai oferea o idee asupra Înălțimii inițiale. Restul era În ruină, iar peste acele rămășițe, ca peste un trunchi veștejit, Își făcuse cuibul acel fragment de Răsărit sub semnul cetății sfinte. Era ceva sordid În acea clădire și În cocioabele din lemn care o Înconjurau. În jur, pajiști Întinse curmau partea clădită a orașului, care reîncepea abia dindărătul zidurilor. Dante Își făcu ochirea roată, supărat. De ce niște oameni de Învățătură trebuiau să Își dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
acela irepetabil. Așa trebuie să fi dansat Lilith, așa se pierduseră oamenii În primul lor templu. Expresia Antiliei pierduse orice urmă din lascivitatea cu care Își oferise trupul privirilor. Acum, pe chipul ei era doar un surâs ceresc. În locul acela sordid al plăcerilor, ajunsese oare cu adevărat un mesager al Domnului, se surprinse pe sine poetul că se gândea, unul dintre Îngerii care pășiseră pe străzile Sodomei, intangibili până și În toiul delirului iscat de dorințele imunde? Antrenate de rotirea din ce În ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
aici există mai mulți Înțelepți decât În toată biblioteca din Alexandria? Dante deschise gura să spună ceva, dar fu de Îndată oprit de celălalt, care Își reluă vorba cu entuziasm. — Și apoi, cârciumile voastre... Cu adevărat splendide! Nu ca maghernițele sordide frecventate de concetățenii mei. Am văzut localul unuia pe nume Baldo, care are casă deschisă dincolo de zidurile vechi. Îl cunoști? Acolo se joacă, știi? Și sunt și femei frumoase. — Cecco, izbuti Dante să zică În cele din urmă. Aici, Comuna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
apoi privirea Îi reveni asupra lui Dante, cu aceeași indiferență dinainte. Fu suficient pentru ca poetul să se Întoarcă brusc, aruncând o privire rapidă În jur. Nu văzu nimic, Însă, dintr-o dată, Paradisul apăru iluminat de o lumină diferită. Mai puțin sordidă, dar absurdă. Oastea falșilor ciumați. Amestecați cu pelerinii care se Îndreptau spre Roma, exilații ghibelini Își dădeau oare Întâlnire la Florența, odată cu aventurieri și cu intriganți precum Cecco, pentru a se pune sub călăuzirea unei regine ascunse? O târfă? Cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
nici o reacție la această acuză. Fiecare se uita Înainte, abia urnindu-și ochii spre vecin, dar fără a merge mai departe. Evident, știau că la masa aceea stătea un asasin și păreau să accepte acest lucru cu indiferență, ori cu sordida solidaritate a complicelui. Cecco d’Ascoli Își ținuse, până În clipa aceea, capul Înclinat pe mâna cu pumnul strâns. În cele din urmă, se deșteptă din toropeală. — Ai dreptate, messer Alighieri, și poate că la asta ne gândim cu toții. Nu numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
impersonală, dacă nu luai în considerare faptul că pereții erau acoperiți cu ediții cu coperte tari ale titlurilor din categoria bestseller-urilor. Am privit expoziția. Vivian publicase niște cărți extraordinare - dar și niște cărți absolut execrabile. Gama era excepțională. Povestea sordidă scrisă de un fost star de telenovele care avusese, odată, o aventură fierbinte cu soția unui bine-cunoscut magnat european, era lipită de un tom voluminos despre operațiunile militare din Iraq, descrise de un consilier de securitate de calibru. O serie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
adesea la Georgie. Îi era dor de el. Îi lipsea. Apoi, în toamna lui ’46, Georgie se întoarse. L-a auzit șantajându-l pe Emmett: să-i „dea“ fata din filmul porno, altfel o bună parte din trecutul și prezentul sordid al familiei sale o să ajungă la urechile lumii. Ea deveni înspăimântător de geloasă și începu s-o urască pe „fata aia“, iar pe data de 12 ianuarie 1947, când Elizabeth Short își făcu apariția în casa familiei Sprague, furia ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Își dăduse nu de mult afacerile literare pe mâna lui Charles Wolcott Balestier, un tânăr american prietenos și energic, care abordase relativ noua meserie de agent literar la Londra. Îl simpatiza și avea Încredere În el, Încântat să scape de sordida povară a negocierilor financiare. — Când? Și unde? fură următoarele lui Întrebări. Vom da primul spectacol la Grădina de Iarnă din Southport, În ianuarie, veni răspunsul. Euforia lui Henry se mai desumflă. — Abia la anul? — Avem nevoie de timp. La o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Între căsătorie și artă. Fenimore roși puțin, mestecându-și timp de câteva clipe cotletul În tăcere. — Să Înțeleg deci că susții dragostea liberă, ca modus vivendi pentru artist? Întrebă ea ironic. — Bineînțeles că nu, Fenimore, știi că urăsc tot... tot sordidul ăsta boem, zise Henry, Înfierbântându-se fără să vrea. Și bineînțeles că nu neg că au existat artiști fericiți... dar mult mai mulți nefericiți, fără Îndoială... dar chiar și așa... da, unii au fost chiar fericiți În căsnicie. Prietenul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
desigur, iar lui Henry nu-i trebuiră mai mult de zece minute pentru a pricepe, era că i se Întinsese o cursă. Daly făcuse În așa fel Încât lectura să fie cât mai slabă, pentru că hotărâse deja, din propriile motive sordide, financiare, ele Însele consecința incompetenței sale administrative, să anuleze punerea În scenă a spectacolului cu Calea doamnei Jasper, considerând-o o tentativă prea riscantă, și spera să Îl convingă pe autor, demonstrându-i că avea să fie un eșec sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
numele lui Wilde de pe afișele și reclamele la Importanța de a fi onest, Într-o Încercare disperată de a menține piesa. Procesul lui Wilde Începu pe 26 aprilie. După câteva zile În care fură administrate probe distrugătoare și nemăsurat de sordide, juriul nu reuși să ajungă la o Înțelegere comună și se ceru rejudecarea; indiferent Însă de care avea să fie rezultatul celui de al doilea proces, Wilde era definitiv căzut În dizgrație. Alexander scoase Importanța de a fi onest de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Du Maurier trebuie să le fi obținut de pe urma cărții. Un sfert de milion de exemplare! La Întoarcerea la Torquay, Îi scrise lui Gosse că Du Maurier era demoralizat, “ În ciuda clinchetului - ce spun eu clinchet, În ciuda zgomotului ca de tunet - al sordidului aur care Îi intră În sipete. M-am Întors simțindu-mă și mai ratat decât de obicei.“ La vremea cuvenită, primi vești de la Du Maurier cum că, În conformitate cu raportul ginerelui său, premiera de la Manchester fusese un triumf. Tree hipnotizase publicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
să mă asigur că erau pasionați sincer de obiectiv, nerăbdători să contribuie la creșterea conștiinței de sine a comunității. Filmele porno ale lui Crawford creau diviziuni nedorite. Ce Începuse ca o zbenguială răutăcioasă de budoar se transformase Într-o exploatare sordidă a cîtorva femei nefericite, printre care și Paula. Acum Îmi era dor de ea, dar pe ea Încă o mai rîcÎia ostilitatea față de Crawford. Energia și optimismul lui, felul cum Își trăia viața cu ochii deschiși, lucrurile astea păreau s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Însă reținut la capătul acestor constatări e că, oricât de nefiresc, de contradictoriu ar părea, mulți dintre scriitorii dandy frecventează fascinați mediile boeme sau sunt, mai ales În prima tinerețe, boemi de-a dreptul. Cafenelele „Momus” sau „Tabourey”, bordelurile, camerele sordide de hotel, birturile și restaurantele de mâna a doua, atelierele, mansardele modeste, cartierele rău famate sunt spațiile lor predilecte. Să fie doar un resort compensatoriu? E vorba, de pildă, despre Barbey d’Aurevilly sau Baudelaire sau Théophile Gautier. Cam În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Sue Își impresionează prietenii și prin fastul excentric al apartamentului său, Îmbibat În arome exotice și În efluvii de opium. La prima vedere, nici o legătură Între acest personaj și amatorul de box, dar și de hoinăreli prin cartiere și medii sordide. După ce cariera politică Îi e curmată prin lovitura de stat din decembrie 1851, Sue se retrage În Savoia, În acea vreme teritoriu italian, unde Își găsește sfârșitul. Dar până atunci oferă spectacol după spectacol, cu o desăvârșită artă a jocului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
căsătorește În 1884, fără vreo pasiune, cu Constance Mary Lloyd, a cărei graviditate Îl umple de oroare. Din acea clipă, deși va mai procrea Încă un fiu, ideea de cămin conjugal Îi devine tot mai străină. Încep escapadele la limita sordidului, În mediile prostituaților foarte tineri, efebii lumii moderne. Până În clipa În care Îl cunoaște, la 31 de ani, pe foarte tânărul aristocrat scoțian Alfred Douglas. Se iscă o pasiune devastatoare ce În curând devine scandal public. Dar până atunci, bogat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
de bucătărie, ca să nu spun altfel, și am pus apa la fiert. De un singur lucru nu duceam lipsă niciodată, ceaiul. Acum că aveam musafiri, eram obligată să fac un pas în spate și să-mi contemplu stilul de viață sordid, de burlac - cutii goale de bere, mâncare la pachet și așternuturi murdare-pe care îl adoptasem de curând. Gata! Scap de mobile și fac curățenie generală. Poate c-ar trebui să închiriez un furtun din ală pentru curățenie industrială și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
rămas aproape șase săptămâni în acel han, până când hangiul însuși ne-a găsit, nu departe de piața de flori, într-o fundătură, o casă îngustă, jumătate din ce aveam la Granada, a cărei ușă de intrare era joasă și oarecum sordidă, cu atât mai mult cu cât nu puteai ajunge până acolo fără să lipăi printr-o băltoacă de noroi. Când ne-a propus casa asta, el ne-a explicat că era locuită de un negustor andaluz care se hotărâse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și având alături niște bucle despletite. Eu l-am văzut, Harun cu siguranță l-a recunoscut. Oare el ne-a zărit? Nu cred. De atunci, mi s-a întâmplat de mai multe ori să merg prin taverne și cartiere mai sordide decât el-Mers. Numai că în ziua aceea, pământul mi-a fugit de sub picioare. Parcă ar fi venit ziua Judecății de Apoi. Mi-era rușine, mi-era rău. Nu conteneam să fug, cu lacrimile șiroaie pe obraji, cu ochii aproape închiși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]