2,458 matches
-
O mimoză urcă pe zidul lichid, numai roza știe că este granit. Meandre printre Andre, una-i de aur, eu sunt un simplu dinosaur. Ultima veste ți-o aduce un corb într-o vestă, cu nun șal andaluz te poți spânzura, dar mai bine taie arbuzul și bea. Din război în vis și înapoi, ce spune Faust, nume vechi de cotoi? Pe stâncile netede, iete-te, trăiau stridiile albastre și midiile albe, numai memoria încearcă să o mai scalde, cum face
JUSTIŢIE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341164_a_342493]
-
pe pământ De Anul Nou să schimbăm zeii! Belșug nu vom avea oftând Și ascultând arhiereii. De Anul Nou să detonăm Focoasele la nucleare La arme! Să nu amânăm, Căci devenim o închisoare. De Anul Nou să fim uniți Să spânzurăm mai marii lumii! Să nu mai facă prozeliți Care se poartă ca nebunii. LAUDATIO Confrați, poeți de stirpe veche Crescuți cu laudatio Scriu opera ce n-au pereche În vremi de lamentatio Prin cafenele și cenacluri Schimbă impresii fără sens
POEME NEWYORKEZE (3) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341166_a_342495]
-
e un moft. Nu-l interesează echilibrul dintre viața la muncă și viața personală. Conduce prin frică. Pedepsește arbitrar. Deseori minte prin omisiune, comunică puțin, și se așteaptă să îi fie ghicite gândurile. Ca atare, în organizațiile unde taie și spânzură acest tip de șef, se vede cu ochiul liber stresul, absenteismul, sindromul de burnout. Oamenii uită să-și mai ia vacanțe. Cei duri sunt promovați Lumea e dură, competiția e legea firii, și vedem peste tot astfel de manageri, pentru că
Un șef bun e uman, competent și modest. Cel toxic e fudul, hipercompetitiv și conduce prin teroare () [Corola-blog/BlogPost/338082_a_339411]
-
un pasaj. Bun și ăla...Văd multe pe drumul ăsta lung. Șicane gratuite și grosolane în trafic. Înjurături. Scârbă și lehamite pe fețele oamenilor. Ore, multe ore, lăsate acolo, pe asfalt. Blocuri în mai multe nuanțe de gri. Fire haotice spânzurate pe stâlpi, contrastând cu multele reclame care ne promit o lume „digitală” și „wireless”. Le știți pe toate, sunt convins. Stăm în rând și fâsâim pe țeava din spate zeci de metri cubi de mizerie în fiecare oră. Poate și
„Ce dracu ne lipsește?!” Suntem generația care nu mai vrea să stea la coadă și totuși stă () [Corola-blog/BlogPost/338178_a_339507]
-
Dacă noi suntem idei eterne în Dumnezeu și apariții vremelnice în spațiul acestei lumi, atunci scopul nostru, sau destinul nostru adevărat, este absorbirea vremelniciei noastre în veșnicie prin ajungerea la cunoștința identității dintre această vremelnicie și ideea divină de care spânzurăm azi în timp și în spațiu. Lucrul acesta nu e posibil decât prin asemănarea cu Iisus Hristos Care, Persoană transcendentă a Sfintei Treimi, și-a absorbit trupul imaterializat, spiritualizat și transfigurat, în veșnicie. Prin această transfigurare care va fi ultima
DESPRE EVENIMENTUL ŞI EPISODUL SCHIMBĂRII LA FAŢĂ A DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS ÎN ORTODOXIA ROMÂNEASCĂ... PARTEA I de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/344350_a_345679]
-
salcii se-ntrec pe sub fard, Culori să-mblânzeasca în susur de nai. Setoasa mi-e toamnă, ce nu vrea să-nvețe, Ca vară-i plecată cu turme de miei, Lotuși de vis, în cui de tristețe, Pe colțuri de stele îi spânzura zei. Chipuri de vânt pândesc suspinând, Poem ne-ntâmplat scâncește-n gutui, Ploi de-arabescuri în foșnet de gand Mosc risipește în ochii căprui. În mine uitat, în tine pierdută, Vâltoare de brumă-n amestec de tei, Trestii de jar
CHIPURI DE VÂNT de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343428_a_344757]
-
-n pantofi// American Express, Visa și Discover/ Sunt singurele carduri/ Acceptate pe moment// Tot ce este în hală/ Se ține suspendat de sfori/ Totul e sforărie/ Unele sunt mai scurte/ Altele mai lungi/ Mai subțiri și mai groase/ Depinde de ce spânzură ele/ Uneori nu mai vezi obiectele din cauza sforilor.” „Miere și lapte” Peisajul complex al realității americane se împletește însă, cu impresiile pământului natal, cu chemarea tărâmului în care te-ai născut, care încă mai trăiește în tine, care nu-ți
VERSURI ROMÂNEŞTI DIN EXIL AMERICAN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 147 din 27 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343169_a_344498]
-
al ecoului tău, în mine spart, alerga proaspăt, fără glas, în snobismul propriei iluzii. * Aveai carnea aproape veselă, oasele roase de ierburi, trupul, fântână fără ciutură, pe buze o singură lacrimă: eu. * Ascult psalmul mâinii cum curge pe umbra ta spânzurată în mine. * Adorm pe pieptul tatuat al crucii, fără să știu că ieri am murit. * Viața mea are coperți mov. Fila în care ești tu are pântecul rupt. * Fata cu ciorapi negri mă iubise, într-o noapte albă, rătăcită, pe
CONFESIUNI de GEORGE BACIU în ediţia nr. 138 din 18 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343184_a_344513]
-
la noapte, fără să știu că pe buletinul meu de identitate e fotografia nudă a icoanei din tine. * Singurul portret ce-ți atârnă în altarul trupului e cel al frunzei sinucise pe cuvântul coapsei. * Pământ ești chiar dacă sentimentele au inima spânzurată-n biserici. Până să te iubesc manechinul din vitrină îmbătrânise sub jaluzelele primului sărut. * Tata, ostenit de muzica plesnită a ninsorii, pâlpâia în ograda gândului. * Mama se furișase pe cruce. Venise vremea să mă nasc. GEORGE BACIU Referință Bibliografică: CONFESIUNI
CONFESIUNI de GEORGE BACIU în ediţia nr. 138 din 18 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343184_a_344513]
-
Acasă > Poezie > Vremuri > ADEVĂR Autor: Florica Gomboș Publicat în: Ediția nr. 1661 din 19 iulie 2015 Toate Articolele Autorului ADEVĂR Ai săpat cărări pe sub pământ, Uitate de picior și legământ, Departe de oameni, scormonind, Scormonitori se spânzura, se prind De funii ce se clatină încoace, Deasupra, pământul care tace. Răvășit de foc,el scoate pâine Din pietre de safir și grâne, Stânci de cremene și munții, S-au răsturnat din temelii, cărunții. Marea răscolita, mai adâncă este
ADEVĂR de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377367_a_378696]
-
cu mormânt cu tot Și și-a spintecato făcândo compot Punându-și pricina într-o dobândă Dimineața îi era fecundă, Nu era om, era hoit de câine, sau de cățea Și noaptea dormea în colțuri de stea Până a rămas spânzurată de ele Și s-a transformat în iele. Referință Bibliografică: O femeie / Stejărel Ionescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2345, Anul VII, 02 iunie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Stejărel Ionescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
O FEMEIE de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377437_a_378766]
-
cu mormânt cu tot Și și-a spintecato făcândo compot Punându-și pricina într-o dobândă Dimineața îi era fecundă, Nu era om, era hoit de câine, sau de cățea Și noaptea dormea în colțuri de stea Până a rămas spânzurată de ele Și s-a transformat în iele. Citește mai mult O femeie a venit nebunăși a mușcat din lună,A venit cu mintea într-un parși-a dat șase șase la zar,Nebuna și-a făcut groapă în cimitirși
STEJĂREL IONESCU [Corola-blog/BlogPost/377441_a_378770]
-
A rămas în groapă cu mormânt cu totși și-a spintecato făcândo compotPunându-și pricina într-o dobândă Dimineața îi era fecundă,Nu era om, era hoit de câine, sau de cățeași noaptea dormea în colțuri de steaPână a rămas spânzurată de eleși s-a transformat în iele.... IV. O CURVĂ DE MUIERE, de Stejărel Ionescu, publicat în Ediția nr. 2323 din 11 mai 2017. bătrânul a venit și s-a așezat pe scaun, a cerut o mahoarcă și un deț
STEJĂREL IONESCU [Corola-blog/BlogPost/377441_a_378770]
-
mireasă, te levitez cu a mea durere, și patu-mi este desfăcut, desculță, nemurirea-mi cere să te iubesc, ca la început, dar totuși stau destul de sus în blocul meu fără etaje, în care eu am presupus c-am să mă spânzur prin garaje, și fumegă, când se destramă, un vis prin noaptea de lumină, iar gândul meu din nou te cheamă să ne iubim în cheag de tină, le scriu bunicilor o carte, ... Citește mai mult am luat folosul ca gelos
STEJĂREL IONESCU [Corola-blog/BlogPost/377441_a_378770]
-
nainte ca să-mi fi mireasă,te levitez cu a mea durere,și patu-mi este desfăcut,desculță, nemurirea-mi ceresă te iubesc, ca la început,dar totuși stau destul de susîn blocul meu fără etaje,în care eu am presupusc-am să mă spânzur prin garaje,și fumegă, când se destramă,un vis prin noaptea de lumină,iar gândul meu din nou te cheamăsă ne iubim în cheag de tină,le scriu bunicilor o carte,... XI. NU MAI UCIDEȚI MIEII, de Stejărel Ionescu, publicat
STEJĂREL IONESCU [Corola-blog/BlogPost/377441_a_378770]
-
se fi dus, încotro să fi luat-o, ce să se fi întâmplat cu ea? “A fost greu, toca mereu acea femeie, văzându-mă pierdut, două zile s-au bătut aici, pe una din călugărițe au găsit-o niște oameni spânzurată în pădure...Dar nu e cea pe care-o căutați dumneavoastră că era mai bătrână...” Clopotnița era retezată în două, clopotul rămăsese spânzurat într-o parte și acoperișul zburase pe un zid lateral, curtea mânăstirii era plină de gropi care
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT-CONTINUARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377565_a_378894]
-
-mă pierdut, două zile s-au bătut aici, pe una din călugărițe au găsit-o niște oameni spânzurată în pădure...Dar nu e cea pe care-o căutați dumneavoastră că era mai bătrână...” Clopotnița era retezată în două, clopotul rămăsese spânzurat într-o parte și acoperișul zburase pe un zid lateral, curtea mânăstirii era plină de gropi care acum se umpluseră cu apă, zidurile căzuseră, bucăți întregi săriseră departe pe o porumbiște ca în urma unui mare cutremur. M-am așezat jos
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT-CONTINUARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377565_a_378894]
-
le-aș fi împărtășit cum făcusem! De cu seara mama lăsase într-o strachină ceva ouă la caldul bucătăriei pentru pască. În toiul nopții, eu le pusesem pe masă cu strașnic plan asupra lor. Găbjisem printre acele înfipte-n pernița spânzurată la-ndemână de tocul ușii acanul folosit la cârpitul ciorapilor de lână. Luându-l, m-am împuns hotărât în degetul mijlociu al mâinii stângi și, gata! boabele roșii țâșniră! Fiecare ou își primea botezul cu câte o picătură din sângele
POVESTE DE PAŞTI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1948 din 01 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378368_a_379697]
-
nu ședea bucuros singur. Frații Ștefanovici, vrând să vândă cu orice chip lui Mihai o carte (Biblische Geschichte Altes Testament) și acesta refuzând, băieții îl îmbiară să doarmă cu ei într-o chilie, unde-i spuseră că s-ar fi spânzurat un călugăr. Peste noapte, cu o sfoară legată din vreme, începură să zgâlțâie geamul, în vreme ce unul, vorbind într-o cofa goală, ca un strigoi, zicea: "Eminowicz, Eminowicz, warum kaufst du nicht Biblische Geschichte?" (Eminovici, de ce nu cumperi cartea?). Apoi îi
EMINESCU ŞCOLAR LA CERNĂUŢI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378297_a_379626]
-
scări s-a ridicat Peste Țară s-a uitat Și-a ales Guvern tarat Să-i fie cât mai docil (La picioare ! chiar umil...) În frunte cu Boc Emil Iar cu biciul poc-poc-poc I-a dat impulsuri lui Boc : Să "spânzure" și să taie De la nepot pân' la tataie Pamperși dar și alocații Salarii și indemnizații Micuțele pensioare Nu pe-acelea de favoare! Școlile la jumătate La fel Căile Ferate Multe Spitale desființate Sănătatea era gravă Din ce-în-ce mai bolnavă... Și-
PLUGUȘORUL DASCĂLILOR DIN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1822 din 27 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378613_a_379942]
-
Lenuța s-o țină din scurt, să fie fată mare când se mărită. Cine s-ar fi pus în cămașa Lenuței, nu-i prea mergea bine; sărac ade ea o băgase pe mânecă: țipa că își face de cap, se spânzură, se otrăvește... că au făcut-o de râs ai lui Străgălie..., niște sărăntoci care nici pălărie n-aveau pe cap. Tata se făcuse galben ca turta de ceară, pe când Străgălie, hodorogu' dracu, jubila. - Ia zi Enescule, cum speli rușinea, că
DRAMA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378826_a_380155]
-
lui că îi dă tot ce are pretenție ginerele Străgălie, numai să nu-i lase fata. După tot balamucul ce a ținut cam două ore, numai că apare lelea Măria jucând și chiuind. Sticla de țuică, de data aceasta avea spânzurată de gât o floare de mușcată roșie, iar coțofana satului striga: „Noroc ginerele are!... Mireasa e fată mare! ”. Amețiți de băutură, veseli, certăreți, curioși să afle cu cine s-a iubit soră-mea, până la urmă au fost convinși de lelea
DRAMA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378826_a_380155]
-
face fasoane! Ca femeia văduvă, până-i afli toate melicurile!” Îar tăcurăm, urcam niște serpentine abrupte și șoferul era atent la volanul lui. Se zăreau pe fereastră stânci prăpăstioase, hăuri adânci și coame de dealuri potolite cu câte-o stână spânzurată în vârful lor în care ardea o vatră de foc. Pe parbriz, jos la bord, șoferul își lipise o colecție de ilustrate japoneze cu fete care-ți fac cu ochiul pe care eu le vedeam în farurile mașinilor care ne
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT- de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381844_a_383173]
-
atentă, maică în viață...” “Oamenii înțeleg și singuri, Agnetă, toate astea!” “Știu, îmi zâmbește ea, dar mie îmi lipsește învățătura părinților...” “Noi trebuie să învățăm de la viață!” Și iar am tăcut să ascultăm murmurul pădurii, noaptea se lăsase deabinelea, luna, spânzurată în vârful unui stejar, ne urmărea ca o hoață, lună nouă, cât roata carului, stelele sclipeau și ele ca niște licurici, mrejele întunericului puseseră stăpânire pe noi și ne învăluiseră într-un lințoliu de argint... “De-ai ști tu câtă
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT- de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381906_a_383235]
-
seri dansante, etc dar cele mai autentice accesorii le poartă cu demnitate femeia de la țară nu doar aceea care a purtat în pântec mai mult de doi copii păstrează pe burtă vergeturi și colăcei din perioade prenatale sâni lăsați nu spânzurați în push up nu-și poartă podoabele doar în sărbători ci întorcându-se din muncile câmpului Citește mai mult orice femeie care se respectăcere să fie în pas cu modanu-i așa?purtând la ținute eleganteun pantof de marcă(sunt destule
GEORGETA ZECHERU [Corola-blog/BlogPost/380316_a_381645]