962 matches
-
continuă Carol, că a stat în temniță vreo douăzeci de ani. La un moment dat, i s-a adus vestea că a doua zi va fi repus în libertate. Ei bine, a doua zi dimineață a fost găsit în celulă spânzurat. Asemănător se întâmplă lucrurile cu păsările care trăiesc prea mult timp în colivie. Dacă le dai drumul, vor zbura fericite în pădure, bete de libertate. După câteva zile se vor întoarce. Uitând să mai trăiască în libertate, vor reintra în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
bălegar... „Ei, ce ziceți”, Își Încheie relatarea Satanovski, „nu-i așa că istorioara asta nostimă conține un mare adevăr? Morala ei e simplă: nu te pune c-o femeie, că-l vei vedea pe dracu’ gol...” „Vorbiți de funie În casa spânzuratului”, spuse medicul, care Își simțea capul din ce În ce mai greu. „Iar faceți aluzie la numele cu care m-au blagoslovit părinții și bunul Dumnezeu?” „Nu fac nici o aluzie”, răspunse stomatologul. „Vreau doar să vă atrag atenția că ne aflăm totuși Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de plămâni a tatei (diagnoza care a coincis cu diagnoza doctorului Ďjurović: emfizem datorat fumatului excesiv). Tot aici veți găsi și afișul de pe avizierul din piața Bajlon cu lista ostaticilor Împușcați, printre care avea mulți prieteni și cunoscuți; numele compatrioților spânzurați ale căror trupuri atârnau pe stâlpii de telegraf de pe Terazije 1, cuvintele ofițerului german care i‑a cerut Ausweiss‑ul În restaurantul gării din Niš, descrierea unei nunți de cetnici din Vlasotinci, când toată noaptea s‑au auzit focuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
atunci, și eu, și Manuil Fragă nu știu de unde am mai avut putere că am năvălit, repezindu-ne spre nebun, aburcându-l pe podețul lui Cornel Braiu și laolaltă cu Daniel Mărăcinescu, care îl trăgea cât putea de subțiori pe cel spânzurat Că în adevăr, sătul de năpăstuirea Muntelui celui proclet, de urgisirea și de perfidia Apelor ce năboiseră în galerii, neaducându-și sufletul în starea de a răbda asuprirea Sorții, a frigului și a întunericului, Pamfil Duran încercase a-și scurta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
până la sfârșitul zilelor, să-și dea seama că au greșit. Cam așa ar trebui să stea lucrurile; asta să fie soarta lor. În salonul vecin, va fi instalat Castelanul, victimă sigură a celor patru. Într-o dimineață, va fi găsit spânzurat. Sau sugrumat; sufocat cu perna. În fine. ROMANCIERUL. Niciodată nu am fost mai amenințat. Fizic; într-un fel, din vina mea. Și ca scriitor, aici, sunt terminat. Chiar dacă, prin absurd, aș fi adulat, răsplătit, iubit, editat fără rezerve. Premiat de către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
drept conducător al tuturor locuitorilor, ca un semn al concilierii între părțile rivale, pe Șeful Gărzilor Reunite, „un spirit realist și drept, care colaborează de multă vreme cu Comitetul, pentru doborârea Magistratului”. Își riscase viața, fusese un adversar neîmpăcat al spânzuratului; aportul său fusese hotărâtor în desfășurarea evenimentelor. „Sunteți liberi!” a decretat cel apărut pe val, adresându-se mulțimii, buimacă. „Împreună, vom veghea să nu se mai petreacă nicicând vreo fărădelege în aceste locuri minunate, scumpe nouă tuturor. Vom înălța o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
simțea trup al zidului sau cel puțin inimă, sau cel puțin umăr, sau cel puțin deget de lut. Dincolo de gratii, libertatea își ascuțea colții, avea un zâmbet bălos, plastic, descompus. Dincolo de gratii, libertatea rânjea ca o lumânare topită pe mormântul spânzuratului. Petru a trăit mult prea ieftin pentru a pune preț pe ambalaje scumpe. Nejustificat era să moară mult prea scump, când în afara sinelui, dincolo de contur și de umbră, se întrupa doar singurătatea stâlpilor de telegraf. Într-o primăvară de mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în curtea care Se transforma. Se ridicau spânzurători. Douăsprezece erau gata, iar la nouă atârnau deja niște forme inerte. Gosseyn se uită îngândurat la morți, nici șocat, nici impresionat. Oriunde oamenii acționau în mod talamic, se găsea o mulțime de spânzurați. Secoh vorbi iar: - Enro a reușit să fugă, dar i-am prins pe unii dintre înverșunații lui prieteni. Mai încerc încă să-i conving pe unii. Oftă. - Nu cer mult, dar vreau măcar o anumită cooperare. Așa că priveliști ca aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
zice, c-un amestec de sînge și cu ceva secret, nici ei nu știu prea bine cu ce au fost Îndopați, livrează la domiciliu morți peste morți, nici nu mai are importanță de care, loviți de mașini, Înjunghiați, Împușcați, arși, spînzurați, tot aia, nici sinucigașii nu mai impresionează, nimic nu mai e Înfiorător, Berg; meciurile, da, meciurile ne mai fac oameni, goooooooooooooool, ce vid, Doamne! - culmea, un gol Înscris de la centrul terenului mai curăță creierul de zoaie, Însă nu-l purifică
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
de pauză Înaintea ultimei reprize, viața lui era pe undeva pe la jumătate, cu voia Domnului. Dar putea să se și sfîrșească În scurt timp; oricînd; tocmai pentru asta plăcerile Își aveau rostul lor. CÎștigai sau pierdeai, totuna! Se spunea că spînzurații aveau, cînd Încă se mai zbăteau În frînghie, o ultimă ejaculare. O posibilă plăcere, mai presus de suferință. Un sfîrșit pe măsura Începutului, cînd existase pericolul să fie sugrumați de cordonul ombilical. Dar lumea nu pierea spînzurată, așteptînd un orgasm
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Se spunea că spînzurații aveau, cînd Încă se mai zbăteau În frînghie, o ultimă ejaculare. O posibilă plăcere, mai presus de suferință. Un sfîrșit pe măsura Începutului, cînd existase pericolul să fie sugrumați de cordonul ombilical. Dar lumea nu pierea spînzurată, așteptînd un orgasm suprem. Thomas murise de mii de ori și tot de atîtea ori Înviase, juisînd: o singură dată nici nu murise, nici nu Înviase, cîteva momente fusese o legumă, la Amsterdam. Aceiași abstinenți și impotenți, dacă ar fi
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
ea de‑a binelea. Mă simt atât de groaznic! — Nu e vina ta! Iau un șervețel și‑mi suflu nasul. Dacă e vina cuiva, e a celor de la Daily World. — Îi urăsc! zice Suze pe un ton sălbatic. Ar trebui spânzurați și biciuiți. Așa a zis Tarkie. — A, da? zic, după o pauză. Deci... l‑a... văzut și el, așa‑i? — Sinceră să fiu, Bex, cred că sunt puțini cei care nu l‑au văzut, spune Suze cu jumătate de gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
călător/ Care a râvnit iubirea diformului, zbătându-se ca un înotător în adâncul unui coșmar enorm aceasta este conștiința Răului" (L'irrémédiable). În poezia Un voyage à Cythère poetul nu vede în celebra insulă a amorurilor libere decât un stârv spânzurat, vizitat de muște și viermi, simbol al carnalului, obiectul dragostei, și care îi inspiră profundă repulsie: Dans ton île, o, Venus, je n'ai trouvé debout Qu'un seul gibet symbolique où pendait mon image. Ah! Seigneur, donnez-moi la force
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
-i șoptească dorul de-l pustiise până atunci, să atingă cu buzele lui mistuite de arșiți răcoreala mămoasei deschideri a străpătrunderilor pustiitoare, să asculte cum, furnicate de sfâșierea pormbei din străfund, fierbinți și tremurânde ca frunzele plopului când îi cântă spânzuratului, buzele deschizătoarei gem cu țipătul celei din adânc de trup, râd cu urletul ei, zvâcnesc din prăbușirea ei, înfloresc din paloarea ei de porumboaică învinsă și cheamă aceeași moarte care încă stăruie să nu vină să te fericească cu trăznetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ei s-au prins de subsuoară. Braț de braț pășesc alături... le stă bine la olaltă, Ea frumoasă și el tânăr, el înalt și ea înaltă. Iar din umbra de la maluri se desface-acum la larg Luntrea cu-ale ei vintrele spânzurate de catarg Și încet înaintează în lovire de lopeți, Legănând atâta farmec și atâtea frumuseți... Luna... luna iese-ntreagă, se înalț-așa bălaie Și din țărm în țărm durează o cărare de văpaie, Ce pe-o repede-nmiire de mici unde
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
la școală, că ne obligă să le spunem toate schimbările astea... Da, poate-o să ne controleze viața și ăsta. Ca și celălalt, că m-am săturat de ei. Auziși tu, cumnată, că Liviu Ciulei făcu un film mare, Pădurea spânzuraților, și că luă premiu la Cannes, în Franța, știi, cumnată? — Păi, nu știu, că nu ziseră la difuzor, nu auzii, neică... Lasă, că vine și vremea noastră, tu crezi că degeaba l-am învățat eu La arme! pe băiatul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
privind cerul, cum făceam În fiecare zi, după ce mă spălam și-mi beam cafeaua, ochii mei s-au oprit și asupra bisericii ce avea la doi pași de ea, ca un prunc lângă mamă, clopotnița. Am văzut chipul palid al spânzuratului mișcându-se Într-o parte și alta, ca limba unei pendule. M-am decis să scurtez cu cel puțin o săptămână șederea mea În casa bătrânilor. Îmi plăcea să privesc ruinele castelului, cândva o construcție semeață, plină de strălucire și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
La Început, am fost puțin derutată, ca mai apoi să Înțeleg semnificația termenului „maică”. „Fugi de-aici și nici nu mai pomeni!” Să știi că mi-a trecut prin gând, mai demult, dar n-aș rezista În acest lăcaș decât spânzurată! Metaforic vorbind, de metafore și epitete! Era ora 21.30. Mă gândeam cu stupoare ce-o să fac până dimineață. Acasă, obișnuiam să merg la culcare după ora 1.00 . A fost o noapte grea, lungă, chinuitoare. Nicăieri liniștea pe care
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
de dragoste, și nu numai, fiind o romantică incurabilă. Amintesc: Stendhal (Roșu și negru) ; Cella Serghi (Pânza de păianjen); Mihail Drumes (Invitația la vals); Ion Grecea ( Talida); Camil Petrescu ( Ultima noapte de dragoste, Întâia noapte de război); Liviu Rebreanu (Pădurea spânzuraților) etc. Am ales facultatea de Agronomie din cadrul I.A.N.B (Institutul Agronomic N. Bălcescu) București, dintr-un singur motiv: iubeam natura, frumusețea fiecărui anotimp ce-mi făcea sufletul să vibreze, să cânte, iubeam câmpiile Înverzite, florile, nemărginirile albastre, zborul
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
în ștreang. Polițiștii din Baia de Sus nu-și dăduseră seama. Probabil că observaseră gâtul rupt, dar îl puseseră pe seama căderii de la înălțime a corpului. Neavând experiență, nu mai căutaseră și celelalte semne. Se mulțumiseră cu faptul că îl găsiseră spânzurat. Așeză cu multă grijă capul bătrânului înapoi pe perna din sicriu și își lăsă mâna dreaptă pe fruntea sa, rămânând așa un moment. Acoperi apoi trupul cu pânza albă și puse capacul deasupra. Nu putea să bată cuiele la loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mea simptomatică mă punea pe gînduri: de ce evitasem persistent să citesc corect? Ce mecanism subtil mă ferise de veninul acelui cuvânt modificîndu-mi datele percepției vizuale din pricina actualității mele sufletești căreia nu-i convenea să se vorbească de funie în casa spînzuratului? Am intrat cu Charlot la Continental. I-am destăinuit și lui, firește, că mă despart de contesă. (Mă angajam tot mai adânc în hotărârea de a divorța.) ― Condoleanțele mele, baroane, spuse el primind vestea cu obișnuita-i indiferență. (îmi schimbase
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
în curtea care Se transforma. Se ridicau spânzurători. Douăsprezece erau gata, iar la nouă atârnau deja niște forme inerte. Gosseyn se uită îngândurat la morți, nici șocat, nici impresionat. Oriunde oamenii acționau în mod talamic, se găsea o mulțime de spânzurați. Secoh vorbi iar: - Enro a reușit să fugă, dar i-am prins pe unii dintre înverșunații lui prieteni. Mai încerc încă să-i conving pe unii. Oftă. - Nu cer mult, dar vreau măcar o anumită cooperare. Așa că priveliști ca aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
doi - Henry și Mikey - au primit ce meritau; a fost un fel de vizită întârziată a unui möhel . Mi-i și imaginez cum stau amândoi în Iad, Bakunin cu barba aia a lui și James cu chelia lui lucitoare. Sunt spânzurații, bufonii, nebunii, toate în același timp. Au o masă rezervată la Cafeneaua Ororilor de pe malul Styxului. Spermatozoizi uriași, ca niște libelule antediluviene, le zumzăie pe la urechi; sunt forțați să mănânce cantaride cu pumnul, sub privirea neînduplecată a vechiului meu amic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
se lua la trântă cu un cavaler, el îl înșfăcă și sări cu el în lac pentru a se întoarce la suprafață singur și purtând, în triumf, armele cavalerului. În vreme ce Faleria îi repeta sfaturile, Roland a văzut armele lui Rinaldo spânzurate, ca trofeu, printre celelalte prăzi făcute de tâlhar, și, a hotărât să-și răzbune prietenul. Când a ajuns în capul podului, vlăjganul i-a ieșit înainte. O luptă pe viață și pe moarte se încinse între ei, iar Faleria a
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Sunt alături de tine. Și-apoi, și-apoi, o, da, nici n-am intrat bine pe ușa apartamentului ei, că a și pescuit o sticlă de șampanie din frapiera cu gheață, mi-a dat o doză de cocaină mare cât funia spânzuratului, după care m-a luat de mână și m-a condus jucăușă în dormitorul ei, sala oglinzilor, cum îi spune ea. Cred că s-a strecurat o greșeală. Probabil că mă confundă cu un alt tip. În clipa următoare era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]