1,466 matches
-
aflau săli de cursuri, o sală de ședințe și chiar o încăpere pentru oaspeți a cărei utilitate nu am înțeles-o niciodată. În apropierea clădirii centrale se afla al treilea cămin, care avea și el două etaje. Grădina interioară era spațioasă, iar aspersoarele din mijlocul peluzei sclipeau în lumina soarelui și se învârteau cu regularitate. În spatele clădirii centrale se afla un teren de baseball, unul de fotbal și șase terenuri de tenis. Căminul era înzestrat cu tot ce trebuia. Exista totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
zăpadă și iar zăpadă. Umezeala și frigul îți pătrund în oase. Ne petrecem iarna curățind zăpada. În rest, stăm în casă, unde-i cald și bine, și ascultăm muzică, stăm de vorbă sau tricotăm. Dacă n-ar fi atât de spațios apartamentul acesta, ne-am sufoca. O să vezi cum e aici dacă vii la iarnă. Reiko oftă adânc, de parcă s-ar fi apropiat iarna și își puse mâinile pe genunchi. — Aici o să dormi tu, spuse ea, bătând ușor canapeaua. Noi ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Ăsta e unul din motivele pentru care n-aș pleca de la WebMaster. Numai să nu înceapă cei doi frați Falkland-Smythe să se dueleze la modul cel mai concret. Serviciile oferite sunt ireproșabile. Expresoare fabuloase. Cea mai bună apă. Un birou spațios cu parchet strălucitor, ferestre imense și tavane înalte. Nici urmă de ceasuri. Facem ore suplimentare, însă ne putem stabili singuri programul, atâta timp cât ne facem treaba cu profesionalism, plecăm și venim când dorim. Așa că trudim într-o atmosferă relaxantă. Înjurăm, jucăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
cărări, printre scaune, Izaura și Rusalda abia se țineau după ghid stârnind curiozitatea spectatorilor așezatți pe locurile lor. Le urmau Ismail, Păun, Rozmarin și Nectar, soțul Izaurei, că Dedi murise. Erau pentru prima dată într- o sală de spectacol mare, spațioasă, luminată, cu atâta lume. — Ce mare încăperea, Doamne păzăște!se minuna Rusalda. — Câtă lume! N-am mai văzut, mamo, așa ceva, era uimită Izaura. — Tacă-vă fleanca, fă, că ne scot ăștia afară, le mustra Ismail, care-și învârtea capul în
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
redundanțe. Nici Mama nu făcea excepție de la regulă. Această atitudine îi convenea de minune lui Dallas, care nu avea deloc chef de palavre. Înscrise scurt: CARE ESTE PROBLEMA, MAMA? și așteptă... Nu se putea afirma că pasarela lui Nostromo era spațioasă. Mai exact, producea mai puțină claustrofobie decât celelalte încăperi și camere ale navei, nu mai mult. Cinci scaune mulate pe formele umane își așteptau, ordonate, ocupanții. Pe console se aprindeau și se stingeau în cadență semnalizatoare, în timp ce nenumăratele ecrane rămâneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
singurul care mai organiza rulete rămăsese Ruletistul. Dar totul deveni un spectacol, cu bilete de intrare în loc de pariuri, spectacol cu un singur interpret care, din timp în timp, ca un gladiator în arenă, înfrunta destinul. Sălile închiriate deveneau tot mai spațioase. Se renunțase cu totul la tradiția găurii de șobolan, la mirosul de sânge și băligar, la prenumele rembrandtiene. La subsol se aduceau acum mătăsuri grele, cu luciu unsuros, pocale de cristal pe mesele cufundate sub valuri de dantelă olandeză, mobilier
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mai așteaptă? șopti din nou Orlando. -Ah, atunci, răspunse Adrian înălțînd resemnat din umeri, atunci nu mai e nimic de făcut! Deși, deși, adăugă după câteva clipe. Nu știu dacă m-am făcut înțeles... Intrară într-o sală nu prea spațioasă, slab luminată, care părea a fi bar, bodegă și totodată cafenea. Orlando îl conduse direct către ultima masă din fund. Îndată ce-l văzuse intrând, barmanul se luă după el. - Dă-ne ce ne trebuie, îi spuse Orlando fără să întoarcă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
răspunzător. - Am înțeles, spuse. Să n-aveți nici o grijă. Am să fiu cu ochii în patru. - Ce face dumnealui înlăuntru sau în grădină, îl întrerupse Chirilă, nu te privește. Dumneata trebuie să ai grijă de poartă... Îi plăcea camera: era spațioasă, cu ferestre spre parc și așa cum îl asigurase Profesorul, avea o masă de lemn și în perete rafturi pentru cărți. Se apropie de fereastra deschisă și respiră adânc. I se păru că pătrunde până la el mirosul de trandafiri sălbatici. Totuși
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
capătul grădinii se înalță un zid din cărămizi galbene smălțuite, asemănătoare cu cele din care e zidit Institutul și decorate din loc în loc cu plăci de ceramică albastră și liliachie, care închipuie forme de delfini sau alte asemenea modele. Dreptunghiul spațios cuprins între aceste patru laturi conține „Baia Exterioară“, o întindere de apă caldă naturală (între 26 și 28 de grade în toate anotimpurile), peste care, în timpul iernii, plutește un giulgiu de abur gros. Se zice că Baia Exterioară ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
adeseori închiriată pentru petreceri particulare, dar după un anumit chef despre care s-a scris în ziarele naționale, s-a renunțat la acest obicei. În partea stingă a promenadei se deschide o ușă care duce într-o încăpere ciudată și spațioasă, octogonală, numită „Baptisteriul“. Această cameră camuflează prin coloane pseudoclasice și frontispicii marea „sală a mașinilor“ sau „a motoarelor“, ca să folosim denumirea tradițională a instalațiilor. Mașinile, acum desigur modernizate, au constituit mândria unui binecunoscut inginer din secolul al XIX-lea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
acestuia drumul, dacă ar fi avut intenția să se ducă la cabine, pe ușa interioară. George se retrase în coridor și intră în încăperea clinică a Bazinului Pruncilor. Această sală, care părea mică pe lângă Baia Interioară, era, de fapt, destul de spațioasă. Constituia o rămășiță a vechilor aranjamente din Institut, care precedaseră Camerele din Ennistone. Camera Pruncilor, cum i se mai spunea, păstra stilul spitalelor de la începutul epocii victoriene, neîmpodobit, cu podele din dale de piatră acoperite cu linoleum negru. Singurul farmec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ce se spunea despre el: „că nu este un adevărat preot...“, dar nu-i păsa. Crezurile lui eretice erau, neîndoielnic, acceptabile. Acceptabile de către cine? Părintele Bernard încetase să mai creadă în Dumnezeu. Când se plimba, cum obișnuia adeseori, singur prin spațioasa și frumoasa lui biserică, se simțea din ce în ce mai conștient de absența lui Dumnezeu. Câțiva enoriași se plânseseră odată că predicile părintelui Bernard asupra închinăciunii constau în sfaturi pentru practicarea exercițiilor de respirat. Și, totuși, a existat un timp când părintele Bernard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
că pentru ea rămăsese copilăros și pentru ea se considera inocent. Așa cum îi spusese lui Emma, socotea că pe el nu-l atinsese căderea omului și că nu știa de unde începe răul. Emma stătea întins pe patul din camera mai spațioasă din față, unde, înainte de a fi împreunat draperiile, mugurii verzi ai platanului îi umpleau fereastra, iar ramurile pestrițe se legănau în vânt, profilate în lumina felinarelor de pe Travancore Avenue. Înainte de a se culca, încercase să-și îndrepte brațul ochelarilor, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lui Tom. — Au plecat cu toții? întrebă Stella. — Da, răspunse May Blackett, am urmărit toate mașinile plecând. — Și N când sosește? Cam într-o jumătate de oră o să fie aici. Stella coborâse în salonul mare al casei Maryvile, cu bovindourile lui spațioase, care dădeau spre mare. Unul dintre geamuri era deschis și perdeaua albă flutura. Marea se înveșmântase acum înțr-un cenușiu pal, cu reflexe de fildeș care începeau să se estompeze. Din dormitorul ei de la etaj, Stella urmărise, din când în când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
el. Ce este? George! încearcă să vâre cheia în broască! Repede, repede! Diane îl trase pe Tom, apucându-l de încheietura mâinii, pe care degetele ei scurte nu izbuteau să o cuprindă. Îl duse pe palier, unde deschise un dulap spațios în perete, cu uși glisante. Împinse la o parte câteva rochii care atârnau pe umerașe, făcând un spațiu în care Tom intră, împleticindu-se. Îi șopti: — Totdeauna când vine se duce întâi la toaletă. Am să pun radioul tare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
apărând în compania lui George. Era genul lui. Și acum, ca prin minune, se materializase drept în fața lui, tocmai la Paris. Se apropie de ea, foarte curtenitor. Și rezultatul a fost că Diane locuiește acum la Paris, într-un apartament spațios pe Quai aux Fleurs, cu vedere spre Notre Dame. Eu însumi am vizitat-o acolo, nu cu multă vreme în urmă. Desigur că Diane și-a inventat un trecut nou, adecvat noii ei opulențe, și a făcut tot ce i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Într-un ceas sîntem acolo. ― Așa departe? Automobilul ne transportă în goană la biserica din... Colibași, un sat destul de cuprins, situat cam la 30 de kilometri de București, unde fostul meu coleg de facultate, Bogdan, care avea acolo un conac spațios moștenit de la părinți, ne oferea o largă ospitalitate. Invitații bucureșteni, veniți ceva mai înainte cu un autobuz, ne așteptau. În fruntea lor se afla Coleșiu, ca un comandant de companie. O mulțime de săteni și sătence se adunaseră în curtea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
și aur. Vase scumpe, aduse de peste mări și țări. Veșmintele sultanilor țesute cu aur și împodobite cu pietre scumpe. Arme. Manuscrise. Tronuri de abanos. Tronuri de fildeș. Sala de audiențe, mai degrabă modestă. Ceaușescu și apropiații lui aveau birouri; mai spațioase decât sultanii de teama cărora tremura toată Europa. Singurul indiciu de megalomanie e divanul pe care sultanul stătea culcat, ascultând ce-i spunea cel căruia îi acordase audiență. Aur. Enorm de mult aur. Peste tot, aur. Pietre scumpe pe toate
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
asigură că înțelepciunea ne compromite toate defectele. Comandantul avionului a cerut scuze pasagerilor pentru întîrziere, ne-am legat centurile de siguranță și iată-ne în drum spre America. Nu vom ateriza nicăieri până la New York. "Airbus"-ul mi se pare mai spațios decât alte avioane cu care am zburat. Sau, poate, e o simplă impresie. Deasupra rândului de scaune din mijloc atârnă câteva aparate video pe ecranele cărora poți urmări cum avansează pe o hartă săgeata care indică unde am ajuns, precum și
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
căpăta o slujbă mai acătării, întrucît nu cred că aș fi reușit să devin expert în arta mâncării homarilor. Înainte de a pleca spre New York și, de-acolo, spre București, mai dau o fugă la muzeul de artă. Trec prin sălile spațioase, cu lumină egală, subtil studiată, stăpânit de melancolia pe care ți-o inculcă totdeauna gândul că vezi ceva pentru ultima oară... deci, acest "Rembrandt"... acest "Van Gogh"... și mă întorc, să mă mai uit o dată... pentru a mă opri, în
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
cu mobile cam "presărate dar frumoase, cumpărate se vede de la o casă bună, dar fără adaosul nici unui obiect mai personal. Odăile de culcare, acum separate, erau de o parte și de alta a camerei de baie. cabinetul de consultație, foarte spațios, era prevăzut cu tot confortul. Se opriră aci mai mult. Cristalul meselor și dulapurilor, uneltele variate străluceau; erau acolo canapele felurite cu resorturi complicate. Lina manevră una din ele, care se înălță și se întinse tocmai ca masa operatorie. Mini
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
ani - motiv în plus să aduc încă mulțumiri pentru inspirata invitație ce mi s-a făcut. După aceea, fiecare elev și fiecare educator sunt dirijați pe clase și pe serii. Tumultul vocilor cristaline se mută din curtea școlii în clase spațioase, luminoase, cu unele materiale didactice ajutătoare. Bobocii au intrat deja în prima lecție din viața lor de școlari. Prin ușa întredeschisă privesc un tablou demn de imortalizat pe peliculă. O învățătoare urmărită stăruitor de lumina din ochii de copii cuminți
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
vorbisem cu puțin timp în urmă, pentru ca la rândul meu să fiu surprins de ropotul de aplauze. La clasa următoare m-am făcut că nu văd activitatea școlară spre a nu mai deranja prin prezența mea inoportună. Apoi pe holul spațios mă îndrept spre biroul directoarei care mereu e ocupată și rezolvă orice problemă pe loc, zâmbind și vorbind cu sufletul către solicitanți. Am văzut o atmosferă generală de colegialitate, o atmosferă destinsă și distinsă, care trădează adevărata clasă de conducător
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
de o minte isteață privind acțiunile ce avea să întreprindă. Cu ce avea până la război și cu ce a primit după război s-a străduit pentru bunul trai al familiei ce avea. Prin 1922 a făcut o nouă casă mai spațioasă, lângă căsuța modestă în care crescuserăm noi, copiii. Avea nevoie de bani pentru construirea noii case și a apelat la un mic „bancher”, din satul vecin, care împrumuta bani percepând o anumită dobândă. A restituit suma în termen și a
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
astfel, masa de prânz. Când am ajuns la internat, servitoarele tocmai strângeau resturile de pe mese. Am luat dintr-un coșuleț trei felii de pâine cu care mi-am potolit foamea, apoi m-am dus în curtea din spatele clădirii, o curte spațioasă, asfaltată și împrejmuită de un zid înalt, de unde se auzea gălăgie. Băieții jucau "lapte-gros". Cum nu primisem, încă, uniforma pe care urma s-o capăt în cadrul bursei, purtam hainele de-acasă. O pălărie rotundă și neagră, cu bor mic, specifică
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]