3,853 matches
-
ca trupul să fie dus la Morgă și a instalat o pază. Carnavalul a început cu o crimă, dar câte festivități grandioase nu încep sau nu sfârșesc la fel? O serbare de nouă zile nu se contramandează pentr-un cap spart. Ministrul Provinciilor a renunțat să mai afle amănunte, nu era polițist. Următoarele seri au ieșit bine, chiar dacă, în una, o rafală de vânt a spulberat licuricii, de-abia lansați, și a doborât un cort, iar în alta s-a lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
să nu crezi - bucăți de carne de porc, de vită, de curcă și iar de porc, de vită și de curcă, de nu mai știai ce să alegi. Cât despre batal, nici pomeneală. Am mâncat și noi și personajele ca sparții. Cel puțin spătarul Vulture, ca omul venit de la drum lung și trecut printr-o mazilire, a mai cerut o porție, stârnind uitătura mustrătoare a preacuviosului Metodiu care, ca față bisericească, a dat carnea la o parte, sorbind cu vinovată poftă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
la fund, dacă n-ar fi sărit doi vânjoși cavaleri de onoare ai fetei, scoțându-i pe cei doi miri din apă și ducându-i așa ciuciulete în fața altarului. De aici a rămas și celebra vorbă venețiană: „Dacă ai gondola spartă, crezi că n-o să se observe?” Episodul 147 DISTRACȚIILE VENEȚIEI Multe și felurite erau distracțiile la Veneția; însă, prin caracterul lor permanent și sistematic, cele mai importante erau trei: balurile, plimbatul pe chei și privitul în larg. Vestite prin fast
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
prieten al fiului său... — Dar nu l-am omorât eu! Au fost cei din organizație. — Știm, și-o să ne ocupăm de ei la timpul potrivit, dar e limpede că totul a început din cauza ta, pentru că ai fost imbecil și gură spartă... Așa că, jos! Nu puteți să faceți una ca asta! Ar fi un asasinat. Interlocutorul său se mulțumi să deschidă ușa și să-l împingă afară. În cazul ăsta o să dorm prost la noapte! spuse, întrebând apoi sarcastic: Nu căutai emoții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
rest insesizabil pe care Încerci să-l dai la iveală, maltratîndu-te masochist că În sfîrșit comunici. Dar corespondența aceea totală, spontană, aproape magică, de care au parte doar Îndrăgostiții În clipele lor de grație. Lotte și Werther. Nori groși, negri, sparți În hohote lubrice, pașii devastatori ai furtunii care se apropie și același cuvînt rostit simultan de cei doi: Klopstock. Cum se umflă iubirea ca laminaria În secrețiile nerușinate ale creierului, cum se preface ea Însăși Într-o excrescență a minții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Anna trezită brusc din somn: — ... și Împușca unu, doi, trei, patru, cinci, șase, șapte porumbei, numai așa. Ce ochi albaștri avea...? — Stați să-mi iau chitara, vă fac un cîntec pe cinste. Doamnă neagră, doamnă moarte, unde-s nucile lui sparte? — Bravo Guță! Vivat pomana rediviva! Pentru merite deosebite i se decernează menestrelului titlul de Cavaler al Ordinului Anna. — ... muntele lunii. Călătorii, aventuri. Atracția banului, dar și vocația eșecului. Fanatism. CÎtă cruzime. CÎtă impulsivitate. Ai două fețe, madonna... de ce-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
să pice ceva: unt, brînză, ouă, vin, vodcă, cafea cu Înlocuitori, dar mai ales carne. Fețele sînt cunoscute; cîțiva pensonari joacă table pe lăzile sau bidoanele de plastic neridicate care sînt stivuite În curte; femei așezate pe funduri de ligheane sparte sau pe cîte un pietroi Împletesc de zor și Își povestesc viața, o ceată de copii Între doi și doisprezece ani aleargă În jurul grupului de bunici și bunice țipînd din cînd În cînd: Vineee! Atunci toată massa aceea plată, destinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Își povestesc, Își dau coate, fac cu ochiu, unii beau cafea din căni de tablă, stau pe vine sau pe cîte-un bolovan. I-aruncă, băi, un ochi, vezi n-a mai venit șefu? Unu tuciuriu se zgîiește pe o fereastră spartă. — Țs, bag seama că ie groasă. Mă depărtez. Nu vreau să creadă că trag cu urechea. Mă Îndrept spre ieșirea din spate, intru În ghereta scundă de lîngă rampa de descărcare, unde se vînd alimente pentru muncitori. Mă fac că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
-se la pantaloni. Întorc capul. Un cîine vine să se gudure la picioarele mele. Îl mîngîi, Îi vorbesc, Încerc să par cît mai naturală. Ajung din nou În locul de unde am plecat. Muncitorii nu mai sînt acolo. Mă apropii de fereastra spartă. Nu e nimeni Înăuntru. Văd un birou jupuit pe care se află un telefon, un teanc de hîrtii În neorînduială, o scrumieră cu cîteva chiștoace În ea. LÎngă pereți bănci lungi de lemn negeluit, pe un suport metalic, vopsit În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și rotund. Am simțit-o tremurând. Ceva m-a făcut să mă uit la fața ei și i-am văzut buzele mișcându-se. Am încercat să înțeleg ce spunea, dar s-au mișcat o vreme fără să scoată vreun sunet, sparte și uscate cu sânge închegat pe ele. Vântul vuia din ce în ce mai tare, așa că m-am apropiat de fața ei ca să o aud și ea a spus “Frank“, respirația i s-a oprit și ea a rămas inertă în brațele mele. Noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
cu mâna astfel încât toată lumea din club să se holbeze la ea. Uite-o pe Gabby! Gabby, dragă! Aici! A dispărut cât de repede o puteau purta pantofii platformă. Pentru cine lucrezi? l-am întrebat pe Tim. —Baby e o gură spartă, a spus Tim resemnat. La Herald. Dacă ții neapărat să știi. Sunt la biroul de știri, dar mai fac și alte treburi ciudate. De ce nu ai fi vrut să știu că lucrezi la Herald? Nu e vorba de asta, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Am auzit sunetul întâi, cum crapă, cum se sparge, dar părea cu totul deconectat de realitate. Apoi întreg corpul s-a aruncat în aer, direct de la etajul al treilea, bucăți de geam curgând în jurul lui ca niște bucăți de gheață spartă, strălucind când prindeau lumina lămpilor de pe stradă. A căzut în fața casei ca un manechin împăiat într-o acrobație pentru film. Timp de câteva secunde m-am îndoit că ar fi el. Părea să fie o glumă, mâinile și picioarele rășchirate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
ar fi el. Părea să fie o glumă, mâinile și picioarele rășchirate în aer, corpul greu ca plumbul, nici urmă de luptă împotriva inevitabilului. Zgomotul pe care l-a făcut când a atins pâmântul era nimic în comparație cu cel al geamului spart. A fost un sunet înfundat și nenatural. Câteva bucăți de geam fuseseră mai încete decât el. Căzuseră deasupra cadavrului ca o explozie de confetti, scoțând câte un clinchet când atingeau pământul. Ajunsesem prea târziu. Am rămas în mașină, paralizată, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
ca o explozie de confetti, scoțând câte un clinchet când atingeau pământul. Ajunsesem prea târziu. Am rămas în mașină, paralizată, fără să îmi vină să cred, cu piciorul încă pe pedala de frână. M-am uitat în sus la fereastra spartă. Nici o mișcare. Nu era nimeni acolo. Nimeni nu a ieșit valvârtej pe ușă, cu fața vinovată ascunsă sub o pălărie. Lumea începuse să se strângă pe stradă. Vecinii ieșiseră și se uitau terifiați la cadavru. Cineva a țipat, un țipăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
sinucis. în fața mea era un taburet din brocart, cu picioare aurite și bondoace. Mi-am proptit cizmele pe el și m-am aplecat spre ea. — Deci nu erai cu el în apartament? Nu, mergeam către casa lui. Am auzit geamul spart și l-am văzut cum a zburat... A făcut o pauză. Puteam să jur că o face intenționat. M-am întors imediat și am început să merg pe drumul pe care venisem. Am chemat aproape imediat un taxi și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
rest am tot ce trebuie unui om bun pentru jugul căsniciei. Dudu scoase o oglinjoară din buzunar și se privi râzând în ea, vorbind celui care se oglindea în apa oglinzii: - M-am gândit că o fată frumoasă cu „ulcica spartă“ ar putea prea bine să mă facă și pe mine fericit. Domnul Fischer reținuse uimit „o fată frumoasă cu ulcica spartă“, ce vulgaritate! - Cine e fata asta de care vorbești, nu cumva e fata mea? - De ce n-ar fi? De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
în ea, vorbind celui care se oglindea în apa oglinzii: - M-am gândit că o fată frumoasă cu „ulcica spartă“ ar putea prea bine să mă facă și pe mine fericit. Domnul Fischer reținuse uimit „o fată frumoasă cu ulcica spartă“, ce vulgaritate! - Cine e fata asta de care vorbești, nu cumva e fata mea? - De ce n-ar fi? De mâna vieții nu scapă nimeni. Ea dă bine și rău la toți. O iubesc pe Nina. Am ținut-o în brațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
magazinului Marks & Spencer, în praful, durerea și muntele de tencuială și pereți prăbușiți, un posibil regizor de film vizitator ar fi văzut imagini care cu siguranță l-ar fi inspirat. Haina de Moș Crăciun, de exemplu, atârnând de o fereastră spartă, asemeni unei sperietori. Sau ipostaze ale căror povești, dacă le-ar fi cunoscut, ar fi luat Oscarul pentru scenariu. Cum ar fi capul lui Abdulah, cu superba lui mustață răsucită intactă, lipită într-un sărut prelung, înghețat, de buzele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
răsturnându-se deprimat. Mult mai târziu în noapte, în timp ce omul care părea a fi nevasta lui urla și spărgea casa din pricina beției, a sărăciei și a frustrării, fostului Moș Abdulah îi curseră și primele lacrimi. Asta în vreme ce televizorul aprins și spart reflecta o lume a cărui hidoșenie Abdulah nu și-o închipuise nici în cele mai cumplite vise avute în anii copilăriei din cocioabele deșertului. Grozăvia pedepsei care i se aplicase abia acum începea să se întrezărească. - Nici azi nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
că, evident, aceștia îl bătură de se căcă pe el, dând cu el de pământ. Sălbăticia era atât de mare oriunde în acest loc, încât Abdulah simți că își pierde orice motivație. Îndurerat până în străfundurile sufletului, plin de sânge, lovit, spart, mort de foame, moș Abdulah își petrecu următoarele ore în rugăciuni cumplite, vrând să moară. Ceva mai târziu, după ce imploră în neștire nenumărați oameni, Abdulah ajunse la piața Giulești, acolo unde se afla locul care pentru el reprezenta ultima speranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
de zumzetul acestui curent, învolburându-se de flacăra aprigă a gândurilor rele, iar straniile năzuințe ale celor de jos se concretizară în mii de kilometri de semne și fibre mergătoare pregătite de atac. Fibrele se desfăcură emanând mirosuri inconștiente, visuri sparte și déjà-vu-uri deja banale, care îi făcură pe toți să pufnească în râs, dar care totuși miroseau pestilențial. Văzând asta, norii vărsară pe loc o substanță vindecătoare, albă, nimicind zumzăitul miilor de greieri mecanici ce formau lichidul personalității și elixirul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
incredibilă exact în direcția opusă. Trecu peste masă, apoi peste John Euripide, călcându-l pe cap, după care se aruncă prin geam, prăbușindu-se într-o mare de cioburi și bucăți ascuțite de lemn din ramele ferestrelor. Zgomotul de sticlă spartă era asurzitor și dură mai bine de un minut, atât de violent fusese impactul. Uriașele perdele mov, acum sfâșiate, se încolăciseră în jurul trupului lui Giordano și atârnau în curte prin imensa spărtură lăsată de corpul acestuia. - X, X! se auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
teama nu m-a oprit deloc să săvârșesc mârșăvia, ci m-a îmboldit doar s-o brodesc astfel încât nimeni să nu-și dea seama cine-i vinovatul. Când sania s-a oprit lângă casa cu pereți roșietici și cu ferestrele sparte, l-am rugat pe birjar să tragă în curte. Ca să putem intra pe poartă, a trebuit ca sania să fie dată înapoi până la grilajul de pe bulevard. Când am ajuns în poartă, tălpile de la sanie s-au oprit în bordură și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
fără toc și pășea bărbătește. Doar când m-a depășit, îndreptându-se spre casa aflată în spatele meu, am înțeles că zâmbetul nu-mi era adresat mie, dar nici cuiva anume, ci propriilor ei gânduri. Ajunsă în spatele meu, vocea Soniei puțin spartă, vocea pe care m-am chinuit să mi-o amintesc întreaga dimineață, spuse comisionarului care-i deschidea ușa: Vă rog trimiteți florile imediat, căci s-ar putea ca domnul respectiv să plece și mi-ar părea foarte rău. Vă mulțumesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
prin zboruri în direcția Spiritului și a Dreptății, prin elanuri deosebit de puternice și traduse în acțiune, tocmai acele epoci par deosebit de înfricoșătoare pentru că în ele își dau întâlnire fărădelegi nemaivăzute și ticăloșii diavolești. Asemeni unui urs cu căpățâna însângerată și spartă care lovește o bârnă atârnată de o frânghie și care e lovit de această bârnă cu atât mai tare cu cât el însuși lovește mai tare această bârnă, omul se chinuie și se irosește în înfruntarea veșnică a celor două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]