5,095 matches
-
cât și în acela al literaturii române de până la 1900. În viziunea autorului, Junimea și-a întemeiat critica literară pe un fundament cultural solid, pentru a putea răspunde solicitărilor momentului de criză prin care trecea cultura. Exegetul consideră că accentuarea specificității valorii artistice, insistența asupra principiilor realismului, asupra logicii artistice, a coerenței imaginii și asupra adecvării limbajului sunt principalele elemente promovate de junimism, curent care și-a dovedit eficiența și prin aplicarea consecventă a propriilor reguli. Relevă că Junimea și-a
MANUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287997_a_289326]
-
din fruntea partidului de avangardă, și fabricii, și fermei. Profesioniștii, tehnicienii și inginerii aveau să Îi Înlocuiască pe amatori În funcțiile de conducere, iar autoritatea centralizată bazată pe știință avea să fie forța dominantă. Ca la Le Corbusier, gradul de specificitate funcțională din cadrul organizației, ordinea conferită de activitățile rutiniere și de posibilitatea de a Înlocui unitățile Între ele, precum și amploarea procesului de mecanizare erau, toate, indicii ale unei eficiențe și raționalități deosebite. În cazul fermelor și al fabricilor, cu cât erau
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
pe care au cunoscut-o marea majoritate a acestor proiecte, fie ele private sau de stat, este acum deja recunoscută. Ele au eșuat În cele mai multe cazuri În ciuda subvențiilor generoase și a sprijinului administrativ consistent. Deși fiecare eșec a avut propriile specificități, nivelul de abstracțiune al majorității proiectelor a fost fatal. Credința importată și abstracțiunea au prevalat, după cum vom vedea, asupra atenției acordate contextului local. Credința modernistă și practicile locale Putem analiza contrastul dintre credința importată și contextul local juxtapunând câteva principii
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
comerciale, se poate pierde timp prețios de creștere de dragul preciziei. Sfatul indigenului este, dimpotrivă, vernacular și local, adaptat caracteristicilor unui anumit ecosistem; el se referă la frunzele de stejar de acolo, și nu la frunzele de stejar În general. În ciuda specificității sale, funcționează incredibil de bine și În alte zone. Poate fi urmat oriunde În America de Nord unde există stejari și veverițe. Precizia pe care o conferă succesiunea evenimentelor face să se câștige aproape sigur câteva zile de creștere, iar riscul de
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
va necesita adaptări specifice la condițiile locale. O țesătoare lucrează diferit cu fiecare lot de fire. Un olar lucrează altfel cu fiecare stoc de lut. Experiența Îndelungată pe care o au cu materialele face ca adaptarea să fie aproape automată. Specificitatea cunoașterii merge chiar mai departe, deoarece fiecare război de țesut sau roată de olar are propriile caracteristici, iar meșteșugarul ajunge să le cunoască și să le aprecieze (sau să se descurce În ciuda lor). Așadar, fiecare cunoștință generală care este aplicată
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Feminitatea, dragostea, problema cuplului, sondarea lumilor interioare, intelectualismul și muzicalitatea au, toate, ca fundal de rezonanță, marea. În postura de eseistă, J. încearcă să dezvăluie „dedesubturile” Televiziunii Române în Alo, televiziunea! (1992). Trăind în acest mediu, autoarea vrea să-i descifreze specificitatea. Ea prezintă un „jurnal de front”, oameni reali, și nu personaje, relații veridice, și nu pilde, chiar dacă eseul tinde adesea să ia forma unui roman, unul care are drept subiect diferențele dintre ceea ce era televiziunea înainte de ‘89 și ceea ce a
JELESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287671_a_289000]
-
articole asupra ideilor sale, consolidându-le și reasamblându-le în alte contexte. Spiritul critic se transformă astfel într-o coordonată a originalității creatorului de artă, și tocmai de aceea referindu-se, în 1922, la Caracterul specific național în literatură, I. condiționează specificitatea de legătura cu „realitățile noastre”. Alecsandri, „chiar când localizează o comedie ori o farsă franceză, pune în ea atât de mult din realitățile noastre, o atitudine atât de națională și o limbă atât de românească și caracteristică personajelor, încât comediile
IBRAILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287494_a_288823]
-
botezat la izvorul curat și românesc al sufletului popular sau fac parte dintr-o clasă superioară, dar care, din cauze istorice, trăind cu poporul, departe de influențele nefaste, străine, și-au păstrat sufletul românesc.” Accentul cade discret pe viața țărănimii, specificitatea fiind pusă în legătură cu realitățile rurale. Natura, istoria, societatea și concepția de viață a poporului român sunt elemente ale specificului. Nu e omis fondul folcloric, „opera literară în care se oglindesc cele două mii de ani de viață obiectivă și subiectivă a
IBRAILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287494_a_288823]
-
ca semnificate), eidos-urile pe baza cărora se structurează gândirea și realitatea trebuie considerate din principiu ca diferite de la o limbă la alta. Aceasta Înseamnă că nu trebuie plecat de la presupunerea existenței unor concepte universale, ci Întotdeauna de la studiul limbilor În specificitatea lor. Corolariile relativității lingvistice ar fi: 1) vorbitorii unor limbi diferite gândesc lumea În mod diferit, deci Într-un anume sens ei trăiesc În universuri diferite; 2) nu poate exista traducere perfectă, „fără rest”, dintr-o limbă În alta. Pentru
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
are simple”. Acest „My wants are simple” pe mine mă năucește, nu văd ce caută acolo. Anca Hațiegan: Dilema din care eu una nu pot nicicum ieși privește statutul operei de artă așa cum reiese din cartea ta, Horea. Există o specificitate a operei de artă, sau orice semn, orice cuvânt e capabil să trimită la timpul splendorii? Horea Poenar: Cartea mea pornește de la un moment pe care În ultimii ani l-am Înțeles tot mai deplin prin lecturi (unele absurd-chinuitoare, altele
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
decât comunitatea Însăși să le valideze din perspectiva funcțiilor lor politice. Așa sunt chestiuni care, aparent, au mai puțin sau chiar deloc de-a face cu politicul: de la problema originilor etnice, a limbii și a identității colective la cea a specificităților gastronomice, a performanțelor sportive ș.a. Trebuie totuși semnalat În treacăt că o atare proclamare a politicului ca și caz normativ al socialului rămâne Întru câtva abuzivă, În măsura În care, lărgind excesiv conceptul de politic, Îl face inoperant. O memorie socială Într-un
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
situațiilor lirice”. Reeditându-și mai târziu romanul, prozatorul reneagă prima ediție, dând una nouă, definitivă (în 1991). M. este unul dintre publiciștii de cursă lungă. Încă din 1936 Dan Petrașincu era de părere că publicistica lui este „însăși marca unei specificități moderne”. Și-a strâns o parte din texte în Retroproiecții literare (1973), volum în care intră studii, cronici, articole literare din perioada 1933-1944. Între meritele acestor pagini, și cu deosebire ale secțiunii Efigii și profiluri, este acela că tot ceea ce
MARTINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288047_a_289376]
-
din eseul Noul Roman francez, un roman poetic, disting, față de conceptul mai larg al „noului roman” de la începutul secolului al XX-lea, poeticitatea prozelor din deceniile următoare: Nathalie Sarraute, Alain Robbe-Grillet, Michel Butor, Claude Simon, François Mauriac ș.a., derivată din specificitatea poeziei moderne care, ca și romanul poetic, nu comunică informații, nu instruiește, nu descrie și nu povestește. Într-o astfel de literatură - afirmă exegeta - deschiderea permanentă este programată, ca și obținerea obscurității prin analogii și simboluri, ca și tendința autoreflexivă
MAVRODIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288067_a_289396]
-
literară (1972), M. manifestă interes pentru investigarea problemelor de estetică și teoria literaturii. În alte lucrări - monografii și scrieri cu caracter didactic - tratează statutul valorii artistice și categoriile estetice, corelația dintre frumos și util, raporturile artei cu realitatea, talentul și specificitatea gândirii artistice, adevărul artistic și idealul estetic, tradiție și inovație ș.a. O permanență a preocupărilor sale este examinarea - în plan diacronic și sincronic - a imaginii artistice sub aspectul proprietăților ontologice și axiologice. M. are și câteva contribuții în studierea ideilor
MELNIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288086_a_289415]
-
roumaine de linguistique”, „România literară” ș.a., la unele publicații fiind membru în comitetele de redacție. În domeniul relațiilor franco-române M. se manifestă publicând atât studii dedicate literaturii franceze, mai cu seamă celei moderne și contemporane, analizată cu pătrundere, în esența specificității ei și în relație cu poezia română (Le Poème moderne, 2001), cât și traduceri. Transpune lucrări de specialitate (André Martinet, Tzvetan Todorov) și scrieri literare, din franceză (M. Duverger, C. Varenne, Balzac), dar mai ales din poezia română, domeniul său
MICLAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288101_a_289430]
-
și mai bine exprimată matematic - realitate a României în tranziție, cea a sistemului bancar, se dovedește a fi nu doar aproximativă, la discreția metodologiilor de înregistrare a activității bancare, dar și pretabilă la interpretări contradictorii. Trebuie recunoscut că o asemenea specificitate nu este proprie societăților capitaliste dezvoltate. Motivul principal constă în aceea că, înainte de a deveni, precum în capitalismul occidental, o realitate mai ales contabilă și financiară, sistemul bancar românesc din perioada tranziției este, înainte de toate, o realitate sociologică cu decisive
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
plasează și lucrarea Shakespeare în cultura română modernă (1971). Urmărind istorist efectele catalitice ale capodoperelor „divinului brit” în România - de la primele mențiuni, recenzii, articole și reprezentații până la studii, traduceri și inserții tematice în scrierile literaților noștri -, autorul subliniază mai ales specificitatea contactelor, pentru a pune în lumină modul irepetabil în care cultura română s-a integrat celei europene, Shakespeare fiind unul dintre marile spirite care au pregătit comuniunea culturală. Concomitent, preocupările anglistului se împlinesc în zonele literaturii americane: 13 scriitori americani
GRIGORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287359_a_288688]
-
o parabolă având drept punct de plecare raporturile dintre putere (Ilion, regele Naxosului) și învățații care o slujesc (vraciul și filosoful Numidias). Drama Miros de iarbă îi oferă prilejul unei prefețe, adevărat manifest de teatru modern, inovator, în care susține specificitatea textului dramatic, insistând asupra capacității acestuia de „sugestiune și de spontaneitate”. H. glosează, de asemenea, în jurul menirii regizorului, imaginat ca un „cititor inteligent”, care „întregește” ceea ce este doar schițat în text. Dar piesa nu depășește nivelul unei demonstrații, cu personaje
HEFTER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287424_a_288753]
-
limite fanteziei și puterii omului actual. Literatura sa constituie în fond o dezbatere de idei privind relativitatea timpului, posibilitatea invizibilității, consecințele unui război nuclear, imaginea probabilă a extraterestrului, transformarea personalității omului în viitor. Însă H., care a studiat și teoretizat specificitatea literaturii de anticipație, nu uită nici un moment că există anumite convenții proprii artei literare și, mai ales, că în substanța oricărei scrieri „singura preponderență acceptabilă este aceea a problematicii umane”, iar țelul esențial al genului SF rămâne tot „cunoașterea artistică
HOBANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287436_a_288765]
-
etice și formative, fiind esențială pentru alcătuirea unui spirit armonios, H. încearcă să remedieze ceea ce consideră a fi una dintre carențele culturii române și anume îndepărtarea ei de origini, de sursa de frumusețe și valori a latinității, importantă pentru afirmarea specificității naționale într-o zonă preponderent slavă. Interesat cu precădere de valorile actuale ale clasicismului, de ecourile acestuia în conștiințele moderne, eruditul sesizează în chip firesc legăturile dintre autorii latini și cei de mai târziu, evidențiind în studii comparatiste sursele antice
HERESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287429_a_288758]
-
germani din Est În noile instituții federale și republicane; epurările politice Începute În acel moment, mai Întâi „spontane”, pe urmă „birocratice”, combinarea epurărilor birocratice profunde În toate funcțiile publice și importarea masivă de elite În mai multe sectoare constituind o „specificitate germană” (cf. Derlien, 1997). Și În celelalte țări au existat asemenea distincții cronologice Între un moment al compromisului politic („mesele rotunde”; În România CPUN-ul) și un altul al instituționalizării și al profesionalizării vieții politice ca urmare a alegerilor. Procesul
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
chiar revoluția au fost «ândoielnice», În absența unui adevărat transfer al puterii politice (Ch. Tilly, 1993). Slăbiciunea statului, scăpat În parte de controlul sovietic, spre deosebite de alte state din regiune, și conflictele interetnice sunt principalele elemente explicative ale acestei specificități românești, tematizate În dezbaterile și luările de poziție ale intelectualilor. Revoluția românească nu pare să fi slăbit statul (cel puțin În primii ani), ci mai curând l-a Întărit «Anticomunista», revoluția a permis o liberalizare sub control, favorabilă constituirii unei
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
critica prezumțiilor capitalei și ale vechii generații. Un text cu accente programatice și polemice, Provincia. O linie strategică pe frontul vieții naționale, aparținând (sub pseudonim) lui Al. Iacobescu, desfide „ironiile atât de dese, de variate și de ieftine” care discreditează „specificitatea creatoare a provinciei” și declară solemn: „Accentuăm azi superioritatea liniei strategice pe care o înfățișează provincia olteană pe frontul vieții noastre morale și sociale”, cu „autohtonii ei stângaci”, însă „treji, autentici și creatori de realități morale”. Publică versuri George Voevidca
LECTURA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287768_a_289097]
-
sau de vag sunt definite ele. Rolul de „mamă bună” are un conținut sensibil diferit la anumite culturi exotice din Africa, față de, să spunem, cultura țărănească din estul Europei. Mai mult, pentru cultura modernă occidentală, termenul respectiv este destul de larg. Specificitatea și claritatea așteptărilor sunt mai accentuate, în general, în cazul rolurilor înnăscute, impuse (ascribed), unde diferențele sunt predominant de ordin biologic, mai evidente deci. Așa se întâmplă și cu rolurile de sex (gender), bărbat-femeie. 6.1.1. Stereotipii sociale privind
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
moderne s-a constatat o corelație destul de ridicată între violentarea copiilor și mărimea familiei: cu cât numărul de copii e mai mare, cu atât crește și riscul de abuz. Dacă există un set de caracteristici specifice părinților abuzatori, există și specificități ale copiilor cu risc de abuz, dintre care mai importante sunt (Steele, 1980): • Copiii normali fizic și psihic, dar care au fost născuți neplanificat, în afara căsătoriei sau nu sunt de sexul dorit. • Copiii „anormali”, cu defecte fizice sau mentale. Statistic
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]