1,618 matches
-
la „unde-i cuiul și care-i cureaua?“ - truc cu care și eu vă pot lua astăzi gologanii. În panorămi cu ocheane măritoare și În panoptice cu figuri de ceară, În care te Întâmpina, de la intrare, o lume de capete spectrale, În atitudini care de groază și care de paradă, am asis tat - așa cum mă vedeți, la 12 ani - la câteva mari evenimente ale epocii. Vă rog să mă credeți că am fost martor la asasinarea lui Sadi Carnot și a
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cum va?... are tot dreptul să mă Întrebe, zâmbind pe sub mustață, „temperamentalul“, cinicul și mizantropul iubitor mai abitir al cățeilor și pisicilor de pe stradă decât al oamenilor. Profesorul nostru de franțuzește, un anume Dumitrescu, putred la fizic și la moral, spectral și sardonic, ne Îngheța sân gele când intra În clasă ca să puie treiurile În serie În catalog, mușcându-și buzele veștede și mustața rară de satisfacție. Cel de românește, Christu Negoescu, tânără speranță a partidului conservator, cum Îl numește G.
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
autohtonist și tradiționalist, și chiar peste capul și Înțelegerea bietului cititor. Dar verva abundentă și necio plită a memorialistului este uneori atenuată de tristețea despărțirii sale prea timpurii de unii colaboratori și prieteni. Cum și de musafirii nocturni, străvezii și spectrali, veniți lângă patul lui ca să protesteze cu glasul lor tăcut. - Noroc de pana lui cu vârful de iridium inuzabil, capabilă să scrie tot binele și tot răul despre morți și despre vii, printre care: Emil Isac sau delirul egocentric al
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
da. Ai una chiar în fața ta“. [...] Când am ajuns la Slat[ina], se duseseră cu toții după viza săptămânală (sâmbătă); eram la Rodica, la geam, când i-am văzut prima dată: niște epave, cu umerii căzuți, parcă mai scunzi, chipuri palide, spectrale. Imaginea mi s-a înfipt ca un cuțit în inimă, draga mea. Dar apoi - bucuria aceea din copilărie regăsită după o jumătate de veac, bucuria de a mă alipi de carnea aceea bună, dulce la pipăit, zbârcită, dar luminoasă, ca
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de recenzii ale unor lucrări și cărți de specialitate cu un mare impact în dezvoltarea științei și tehnicii. Dintre lucrările științifice publicate cităm: Problema vibrațiilor plăcilor și a învelișurilor subțiri; Studiul spectrelor plăcilor triunghiulare (1964, în colaborare); Inegalități în problema spectrală referitoare la sisteme solivibrante (1968, în colaborare); Tehnica computațională în tratarea problemelor de inginerie modernă (1969, în colaborare). A fost un profesor de o mare punctualitate și de o distincție exemplară; coleg de o mare omenie și bunătate; dascăl iubit
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
Institutului Politehnic Gh. Asachi din Iași. În 1962 a fost promovat șef de lucrări, iar în 1990, conferențiar. La 11 decembrie 1982, a susținut teza de doctorat, cu tema: Influența sărurilor metalelor alcaline și a atmosferei gazoase asupra intensității liniilor spectrale ale elementelor rare din grupa a treia, fiind confirmat doctor în fizică, la data de 16 martie 1983. Până la 15 noiembrie 1995, când a ieșit la pensie, a avut 42 de ani de activitate didactică în învățământul superior. În cadrul activității
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
ele. Găsesc însă important de a apela la o conotație a cuvântului „umbră” care desemnează pe cineva dispărut, un spectru. Termenul în franceză, „revenant”, ca spirit al unui defunct, este încă mai util discuției. Ceea ce revine permanent, ceea ce este prezent spectral în opera scriito- rului conduce la identificările care configurează „caragia- lismul identității românești”. Este, spre exemplu, ceea ce „De ce trag clopotele, Mitică ?”, filmul-sinteză al lui Lucian Pintilie după opera lui Caragiale redă : nu figura luminoasă a epocii lui Caragiale pe care
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
timpul ei în ceea ce acesta avea mai concret, actualitatea, faptul divers, anec- dota. Referentul uitat postulează această critică, opera s-ar fi găsit în situația de umbră a unui obiect care a dispărut, o simplă fantoșă redusă la o condiție spectrală, inconsistentă. Numai că din ziar, Caragiale a extras ceva ce s-a dovedit a fi peren, un orizont de posibilitate. Scrii- torul a descoperit o fractură, un punct de inflexiune, o falie, un pliu în care și-a depozitat opera
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
din 1866, Zola utiliza ecranul transparent ca metaforă a personalității artistului care nu „redă” realitatea, ci doar o „transparență voalată” (limpidité trouble) . La rândul ei, fotografia introduce însă în logica scriiturii ceva ce-i este propriu și anume fantasma, caracterul spectral, jocul dintre lumină și umbră, un clarobscur care bulversează tocmai intenția cadastrală a înregistrării tel quel a realității. Optica fotografiei cu care este asociat acest realism este una înșelătoare. Zola insistă asupra faptului că naturalismul este o metodă și nu
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
zei cu o frază precum următoarea : „Amenințarea este mai grea pentru un suflet ce se clatină ușor decât chiar lovi- tura”. Ea ne atrage atenția asupra faptului că ne aflăm în regimul unui imaginar bântuit, și deopotrivă într-un regim spectral al imaginii, fie cea redată prin intermediul visului, fie cea pe care obsesia o creează. De asemenea, intrăm cu nevroza lui Leiba Zibal într-o dimensiune sinestezică, într- un regim al dereglării sistematice a simțurilor dilatate până la teroare care își are
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
din absența referentului. Ca să devină inteligibilă, enormitatea cațaven- ciană ar trebui citită astfel : „Industria română e admirabilă, e sublimă, putem zice, (dar) pentru că lipsește cu desă- vârșire”. Sublimul se acordă cu modernitatea pornind de la această absență a referentului prezent însă spectral în invocație. Achiziția valorilor modernității presupune accep- tarea pachetului integral care conține și o serie de categorii negative ale ei. Printr-o deturnare spectaculoasă a discursu- lui, Cațavencu apreciază modernizarea prin achizițiile nega- tive ale pachetului, și aceasta este forma
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
se manifestă prin politic. Analizând limitele noțiu- nii de reprezentare democratică, cu alte cuvinte delegarea factorului decizional unui reprezentant ales care acționează în absentul acestei colectivități imposibil de convocat cu ocazia fiecărei decizii, H.- R.Patapievici ajunge la concluzia calității spectrale a corpului social, sau altfel spus a poporu- lui care nu dobândește nici calitatea de persoană juridică și nu-i incumbă o serie de responsabilități. „Deși poate fi invocat oricât și oricând, poporul nu există deplin, integral și neambiguu în
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
rezidă în generația spontanee de epigoni în măsura în care aceștia revendică modelul la un nivel minor, deși unul dintre exemplele utilizate de acesta, și anume, Marin Sorescu, numai minor nu poate fi socotit. Modelul, consi- deră Augustin-Doinaș, are relevanță în măsura în care prezența sa spectrală, „fantomatică” se face simțită, pe baza unei tipologii perene cu relevanță arhetipală „[...] sunt embleme cu nume propriu, matrici productive de tipuri umane cu care ne întâlnim zi de zi”<footnot id=”1”> 1. Ibidem, p. 53.</footnote>. Și cu o
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
réel au réalisme magique, regizorul relevă felul în care a conceput acest film, ca parte dintr-o serie virtuală de ecranizări niciodată realizate, supuse astfel unui auto dafé simbolic, „un feu de Carnaval”, o imagine de asemenea exorbitată a consumului spectral al unei opere arse pe interior. Reperele care jalonează filmului lui Pintilie, coor- do natele sale hermeneutice configurează trei tipuri de deformări discursive pentru care regizorul întrebuin- țează termenul de „delir”. „Delirul politic ăformă degene- rată a liberalismului burghez, al
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Long John Silver, el însuși martor la nenumărate ticăloșii pe mare. Sunt pomenite nume celebre de căpitani, Roberts, England, nume de vase cunoscute drept corăbii de pirați -Royal Fortune, Walrus, porturi și insule ca Madagascar, Malabar, Surinam, Providence, Portobello. Umbrele spectrale ale lui Flint și Blackbeard plutesc amenințător deasupra întregii derulări a romanului și, afirmă Silver, la un moment dat, toți pirații pe care i cunoaște au murit de beție, sărăcie și violențe. Caracterizarea vieții tâlharilor de mare pare perfect vala
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
cuplul din Angélus sunt poziționate față în față. Avem de a face cu un moment de așteptare, iar imobilitatea personajelor anunță iminenta agresiune sexuală. Figura feminină, mama, asumă o postură de așteptare pe care am identificat-o ca fiind postura spectrală a mantidei, o postură clasică folosită ca preliminariu la împerecherea violentă. Bărbatul, fiul, este captivat și parcă lipsit de viață, de insolența erotică irezistibilă a femeii; rămâne "țintuit" locului, hipnotizat de "exhibiționismul ei spectral", care îl anihilează. Poziția pălăriei, a
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
am identificat-o ca fiind postura spectrală a mantidei, o postură clasică folosită ca preliminariu la împerecherea violentă. Bărbatul, fiul, este captivat și parcă lipsit de viață, de insolența erotică irezistibilă a femeii; rămâne "țintuit" locului, hipnotizat de "exhibiționismul ei spectral", care îl anihilează. Poziția pălăriei, a cărei simbolism este bine-cunoscut în limbajul viselor, trădează starea de excitare sexuală a fiului și ilustrează actul de împerechere; ea definește, de asemenea, o postură de rușine ce se contrapune virilității (1998: 293). Urmează
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
cele două obiecte evocă simbolic sodomia - stabilește o relație "paranoică" cu Vecernia lui Millet. Meditație la o harpă (1932/34) este un tablou realizat de Dalí după o altă reverie legată de Vecernia lui Jean-François Millet, în care apar figura spectrală a unui bărbat cu capul aplecat ca pentru rugăciune (personajul este evident împrumutat din tabloul lui Millet) și o voluptuoasă femeie goală, îmbrățișându-l. O altă figură îmbrăcată în negru, cu piciorul deformat de o umflătură, îngenuncheată în fața celei dintâi
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
memoriei (1931) ori în Ceasuri moi (1933). Imagini ale morții, ale excrementelor, mutilării ori castrării, ale cadavrelor în putrefacție, apar în Canibalism de toamnă (1936-37), Spectrul sex-appeal-ului (1934) și Călărețul morții (1935). În Spectrul sex-appeal-ului, o fantomă gigantică, un amfibian spectral ce reflectă, probabil, propria fobie a artistului, imagine a feminității eterne, este surprinsă, la momentul apusului de soare, chiar înainte de a intra în apă. Monstrul evocă și rezumă teama de impotență și boli venerice, ce l-a determinat pe Dalí
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
metodă nedistructivă; timpul de rezoluție este de ordinul microsecundelor astfel dicroismul circular este o metodă rapidă; modificările datorate influenței mediului asupra probei (pH, temperatură) pot fi monitorizate cu acuratețe. Dezavantaje: determinarea globală a structurii; interferența cu absorbția solventului în regiunea spectrală astfel încât sunt necesare soluții foarte diluate; sunt necesare soluții tampon ce nu absorb sub 200 nm astfel încât să mascheze semnalul probei analizate; dacă soluția tampon nu îndeplinește aceste condiții trebuie să se realizeze operații preliminare de dializă, concentrare sau diluare
ANALIZA MEDICAMENTELOR VOLUMUL 1 by MIHAI IOAN LAZ?R, DOINA LAZ?R, ANDREIA CORCIOV? () [Corola-publishinghouse/Science/84343_a_85668]
-
îmbunătățită mai departe printr-un procedeu HPLC, la o scară de picomoli. Se pot separa toate cele opt sfingozine și dihidrosfingozine din punct de vedere al configurației. Analiza acizilor nucleici Pentru acizii nucleici, spre deosebire de proteine, nu se pot ignora diferențele spectrale între diferite grupe numerice. Fiecare informație este necesar a fi luată în considerație pentru a explica spectrul DC. Analiza hemoproteinelor Grupul hemului este optic inactiv. Totuși spectrul DC peste 300 nm este bogat în detalii. În mioglobină și hemoglobină, cuplarea
ANALIZA MEDICAMENTELOR VOLUMUL 1 by MIHAI IOAN LAZ?R, DOINA LAZ?R, ANDREIA CORCIOV? () [Corola-publishinghouse/Science/84343_a_85668]
-
etil-β-cidodextrina sugerează că, cromoforul - salbutamolul poate fi localizat în cavitatea ciclodextrinelor. Caracterizarea chiralilor Determinarea chiralității moleculare devine importantă datorită unei mai bune înțelegeri a aspectelor stereochimice ce implică activitatea biologică. Dicroismul circular se poate asocia cu analiza HPLC și analiza spectrală în UV pentru a diferenția un derivat chiralic de chinazolină. Curbele reprezintă pe de o parte analiza derivatului acetilat și a celui neacetilat analizat dicroic și pe de altă parte analiza spectrală a celor doi compuși după separare HPLC (coloană
ANALIZA MEDICAMENTELOR VOLUMUL 1 by MIHAI IOAN LAZ?R, DOINA LAZ?R, ANDREIA CORCIOV? () [Corola-publishinghouse/Science/84343_a_85668]
-
se poate asocia cu analiza HPLC și analiza spectrală în UV pentru a diferenția un derivat chiralic de chinazolină. Curbele reprezintă pe de o parte analiza derivatului acetilat și a celui neacetilat analizat dicroic și pe de altă parte analiza spectrală a celor doi compuși după separare HPLC (coloană chiralică OD - H 250 x 4,6 mm, viteză de curgere 0,8 ml/min, fază mobilă: n - hexan - 2- propanol: 9 : 1 la lungimea de undă 277 nm). Controlul reacțiilor chimice
ANALIZA MEDICAMENTELOR VOLUMUL 1 by MIHAI IOAN LAZ?R, DOINA LAZ?R, ANDREIA CORCIOV? () [Corola-publishinghouse/Science/84343_a_85668]
-
luminoase Pentru a acoperi gama de 200-800 nm sunt utilizate două seturi de lămpi: cele care emit un spectru continuu și cele care emit unul discontinuu. În prima categorie, lămpile de halogen sau tungsten sunt cele mai utilizate pentru domeniul spectral vizibil (400-800 nm) și lămpile cu deuteriu pentru domeniul UV (200-400 nm). Lămpile cu xenon posedă un maximum de energie către 550 nm. În cea de a doua categorie, lămpile cu vapori de Hg sunt practic singurele utilizate. Lămpile de
ANALIZA MEDICAMENTELOR VOLUMUL 1 by MIHAI IOAN LAZ?R, DOINA LAZ?R, ANDREIA CORCIOV? () [Corola-publishinghouse/Science/84343_a_85668]
-
rea se povestește o întîmplare a boierului, în calea căruia se ivesc mulțime de piedici, în urma unui semn rău. Plouă grozav, o pădure arde. Prozaică în aparență, poezia e străbătută de fior fantastic, și iată o bună scenă de noapte spectrală: Dodată calul se încordează! S-aruncă-n lături, se spăimîntează! Se svîrcolește! de frică multă, Nici bold, nici glasul nu-mi mai ascultă. Ager descalec, văz jos turtită Albind o trâmbă învăluită! Vântul stătuse, ploaia-ncetase, O raz-a lunei se arătase
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]