2,695 matches
-
a culturii occidentale și mondiale. Unii ar putea gîndi că filozofia lui Hegel a fost deja depășită și, într-un anume fel, îngropată: este un punct de vedere optimist, care ia drept realitate propriile dorințe. Filozofia hegeliană, cu implicațiile ei speculative și aplicațiile ei, este, din nefericire, încă vie și, aș spune, virulentă în multe medii culturale occidentale și orientale; și mai mult, se poate spune că ea a devenit aproape o procedură curentă în viața politică. Într-adevăr, mulți gînditori
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
se referă la această ediție, dat fiind faptul că indicațiile de șloka lipsesc din versiunea Idei Vassalini). [286] "Nimic nu se creează, nimic nu se distruge, totul se transformă" expresia lui Lavoisier (1743-1794) ar putea deriva dintr-o aceeași atmosferă speculativă? [287] Ad litteram "din care tot acesta (universul) se întinde": yena sarvam idam tatam. [288] Bhagavad-gītă, II, 16-20. [289] Ad litteram "multe existențe trecute ale mele și ale tale": Bahūni me uyatītăni janmăni tava cărjuna... [290] = magia; mai precis, "baza
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
altă parte, precizează că trebuie să se vorbească de substanțialitate intelectuală (cf. p. 252), care este "opusul reflectării, a intelectului, a individualității colective, așa cum sînt ele înțelese de către europeni". [335] Cu o asemenea premisă (care va trece apoi în sistemul speculativ hegelian), aripa hegeliană stîngă se va îndrepta, prin forța lucrurilor, spre materialism! [336] P. 246: subl. ns. [337] Este renumita formulă a identității dintre eul individual și realitatea supremă: ad litteram "eu sînt Brahman" (aham Brahmăsmi), care apare deja în
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
P. 290. [344] P. 271: subl. ns. Cf. și cu p. 252 și urm., și 254 și urm. Cf. și cu p. 244: "În religiile din Persia și India, ne lovim de gîndiri foarte profunde și rafinate, uneori cu adevărat speculative, ba chiar întîlnim uneori în religie filozofii adevărate și explicite". [345] P. 253. [346] Din MARIO PENSA, Prelogismo tedesco, Palumbo, Palermo, 1954, p. 12, care trimite la W. DILTHEY, Die Jugendgeschichte Hegels, Leipzig u. Berlin, 1921, p. 38 (care, din
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
materiale..."), V. Lucaciu vede în schimbare, în "învingerile momentane ale modernului", doar o "serie nesfârșită de asasinuri": "S`ar putea oare numi altfel decât un imens asasini spiritual al sufletelor, acea destrăbălare îngrozitoare ce esistă astădi în lume, grație erorilor speculative și practice împrăsciate de toate acele așa poreclite încercări de speculațiune metafisică?". Inflexiunea profesorului de filosofie din Satu Mare pentru orice gândire care "resultă din curentul opus" bisericii este evidentă. Din păcate ea falsifică și viziunea tolerantă a "gazetarului" față de catolicism
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
gustate și de subțiri, și de mocofani. Un tur și un retur, atît l-a ținut pasiunea. A dispărut și de la stadion, și de la Filarmonică. Tot așa, n-o văzusem niciodată călcînd la Filarmonică. Inteligență netă, hrănind sclipitor exercițiile ei speculative găzduite de revistele locale bruneta cu nuri caraibieni ataca simfonicul. Nu oricum. Deși căzuseră deja primii fulgi, își etala pălăria de pai, galbenă, cu boruri enorme, marcate de panglica albastră. Trecerea printre fotolii, pînă la locul ei, trebuia să fie
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ale cărui virtuți numite: rigoare, metodă, orizont tematic și zestre științifică s-au impus deja ca etaloane valorice în conștiința celor care înțeleg istoria ca pe o veritabilă știință, în cel mai pur spirit tacitian, nicidecum ca pe o profesie speculativă. „Anevoie se poate estima astăzi corect - scria, încă din 1991, academicianul Alexandru Zub, coleg, prieten și colaborator apropiat al istoricului care tocmai împlinise 60 de ani - un palmares ca acela pe care Leonid Boicu l-a construit cu atâta osteneală
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Comerțul (Nicolae Corivan și Constantin Turcu), Creditul (Constantin C. Angelescu), iar coordonarea întregii lucrări și-a asumat-o directorul în exercițiu, Valerian Popovici. Grație efortului susținut al colaboratorilor, cu mențiune specială pentru autorul celor două capitole, lucrarea - purtând un adaos speculativ și gratuit la titlul inițial, Contribuții - a fost încheiată în anul 1962, publicată un an mai târziu în Editura Academiei, și distinsă ulterior (1964) cu premiul „N. Bălcescu” al Academiei Române. Se cuvine însă precizat faptul că dintre toți „ostenitorii” acelui
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
ei, pentru simplul motiv că nicăieri n-a stipulat interdicția ca funcțiile domnitorilor din Iași și București să fie cumulate de una și aceeași persoană. Imprecizia Convenției în redactarea acestui punct nu schimbă lucrurile decât pentru amatorii de exegeze juridice speculative până la exces. De reținut și precizările din 1859 ale unui jurist francez: este clar că dubla alegere nu este nici prevăzută, nici interzisă, nici semnalată în Convenție ca un caz ce ar putea atrage anularea ei, „dar Austria și Turcia
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
două atitudini semnificative s-au detașat [...]: una de respingere a oricărei filosofii aplicate acestui domeniu și de reconsiderare a istoriei la nivel pragmatic, ameliorând treptat instrumentarul de care dispunea, alta de regândire a statutului epistemic al istoriei, nu pe bază speculativă, ci pornind de la praxis” (cum a procedat Xenopol). Școala critică a făcut loc în anii interbelici criticismului, dar unul de primă instanță, fiindcă și „noua școală”, înfiripată în jurul „Revistei istorice române”, avea să depășească faza negativistă, contestatară pentru a se
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
imperativismului juridic, iar peste ocean a îmbrăcat forma realismului juridic 116. Deși diferite, toate aceste forme de pozitivism subscriu unor idei comune, care într-o formă sau alta se regăsesc în opera lui Comte: respingerea teoriei dreptului natural ca fiind speculativă, ea admițând existența unui drept natural uman în spatele dreptului pozitiv, faptul că valorile nu pot face obiectul cunoașterii științifice, nefiind susceptibile de adevăr sau falsitate, ci reprezentând doar expresii emoționale, acordarea priorității obligațiilor în raport cu drepturile și separarea dreptului de morală
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
în spatele dreptului pozitiv, faptul că valorile nu pot face obiectul cunoașterii științifice, nefiind susceptibile de adevăr sau falsitate, ci reprezentând doar expresii emoționale, acordarea priorității obligațiilor în raport cu drepturile și separarea dreptului de morală, dreptul fiind știință factuală, iar morala disciplină speculativă despre valori 117. John Austin (1790-1859) a creat varianta engleză a pozitivismului juridic, cunoscută și sub numele de teoria imperativistă a dreptului. El respinge argumentele adepților dreptului natural potrivit cărora conflictele juridice exprimă opoziția dintre dreptul real și justiția ideală
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
instrument de control social, și contestat de alții, care-l consideră o slăbiciune a oricărui pozitivism. Întemeietorul pozitivismului, Auguste Comte, consideră că dreptul și morala nu au nimic în comun, deoarece dreptul este o știință factuală, iar morala o disciplină speculativă despre valori 175. John Austin, preocupat să construiască un sistem de concepte juridice formale, independente de conținutul moral și de condițiile istorice și sociale, distinge între dreptul pozitiv și morala pozitivă. În centrul teoriei sale stă noțiunea de lege ca
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
ea nu a reușit să producă judecăți sintetice-a priori, singurele care, fiind universale și necesare (în sens strict) și îngăduind sporul cunoașterii, sunt proprii științei veritabile. Critica rațiunii pure, ca un demers prin care sunt stabilite limitele rațiunii noastre speculative, competențele facultății de cunoaștere, pregătește terenul pentru constituirea metafizicii ca știință și din această cauză putem spune că ea are statut de proiect al metafizicii; ea conține Ideea științei în cauză și încearcă să o reconstruiască prin raportare la aceasta
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
-i propun acesteia reajustări pentru a-i păstra, totuși, forma, ci sunt condiții de posibilitate ale metafizicii ca știință nu ale metafizicii ca atare, fiindcă aceasta este o dispoziție naturală a sufletului omenesc -, condiții formulate pe temeiul criticii rațiunii pure speculative (teoretice) și al construirii răspunsurilor la întrebările vizând posibilitatea matematicii și fizicii pure. Ceea ce rezultă din întregul travaliu al Criticii rațiunii pure este proiectul metafizicii ca știință, prin urmare, conceptul unei noi metafizici. Avem aici și motivul pentru care demersul
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
primei întrebări dintre cele trei formulate în Metodologia transcendentală a primei sale Critici (întrebările: Ce pot ști? Ce trebuie să fac? Ce-mi este îngăduit să sper?). Răspunsul, complet în privința cunoștinței, construit însă numai printr-o critică a rațiunii pure speculative, era neîmplinit în privința unor concepte din care "vechea metafizică" făcuse obiect al ei: libertatea, sufletul nemuritor, Dumnezeu. Excluse din câmpul cunoașterii, întrucât "referenții" lor nu sunt, nici măcar ca posibilitate, obiect de experiență, cele trei concepte vor deveni "postulate ale rațiunii
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
sunt, nici măcar ca posibilitate, obiect de experiență, cele trei concepte vor deveni "postulate ale rațiunii practice", într-o altă construcție "critică", ce va viza rațiunea pură practică, voința pură. Dubla funcționare a rațiunii pure, în regim teoretic (ca rațiune pură speculativă, teoretică) și în regim practic (ca rațiune pură practică, voință pură) face posibilă, cumva, "salvarea" conceptelor-obiect ale vechii metafizici. Demersul acesta, într-o oarecare măsură recuperator, se află în Întemeierea metafizicii moravurilor și în Critica rațiunii practice. Aceste postulate nu
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
ale vechii metafizici. Demersul acesta, într-o oarecare măsură recuperator, se află în Întemeierea metafizicii moravurilor și în Critica rațiunii practice. Aceste postulate nu sunt dogme teoretice, ci supoziții necesare din punct de vedere practic; ele nu extind deci cunoașterea speculativă, dar procură Ideilor rațiunii speculative în general (cu ajutorul raportului lor cu ceea ce este practic) realitate obiectivă și le justifică ca concepte, a căror posibilitate altfel ea nu s-ar fi putut încumeta nici măcar s-o afirme."54 În a treia
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
într-o oarecare măsură recuperator, se află în Întemeierea metafizicii moravurilor și în Critica rațiunii practice. Aceste postulate nu sunt dogme teoretice, ci supoziții necesare din punct de vedere practic; ele nu extind deci cunoașterea speculativă, dar procură Ideilor rațiunii speculative în general (cu ajutorul raportului lor cu ceea ce este practic) realitate obiectivă și le justifică ca concepte, a căror posibilitate altfel ea nu s-ar fi putut încumeta nici măcar s-o afirme."54 În a treia sa Critică, filosoful german va
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
sale. Omul este liber supunându-se necondiționat legii morale. Aceasta din urmă, posibilă prin funcționarea practică a rațiunii, fiindu-i acesteia formă a priori, este dată ca imperativ categoric, în forma unei porunci. Și tot rațiunea, dar în funcționarea sa speculativă, teoretică, determină cunoașterea. Or, dintr-o anumită perspectivă, cunoașterea și moralitatea instituie (formează) unitatea umanului. Rațiunea este unitatea modului existențial uman, universalul-dat-în-eu. Kant recompune unitatea de existență a omului pe temeiul a două atribute: cunoaștere și libertate, amândouă posibile datorită
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
57, principiu al facultății de judecare reflexive. Finalitatea mediază între conceptele naturii și cel al libertății (și, mai departe, cel al sufletului nemuritor și al lui Dumnezeu) și exprimă subordonarea cunoașterii și a naturii față de moralitate și libertate, a rațiunii speculative față de rațiunea practică. Așa cum spuneam mai sus, enunțurile despre om din filosofia kantiană alcătuiesc o unitate teoretică ce poate fi interpretată ca proiect antropologic. Dar care sunt sensurile acestui termen? Desigur, semantica pe care o vom semnala așază termenul într-
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
statutul ei de mijloc (în plan inteligibil), este cauzată de dependența persoanei, a omului ca ființă sensibilă, de natură. Fericirea însă își are locul alături de moralitate și astfel ea devine împreună cu moralitatea "obiect" al actului rațiunii pure, atât în regim speculativ, cât și în regim practic. În consecință, în sensul înțelegerii poziției și funcțiilor sale în unitatea de existență a omului, fericirea trebuie raportată nu doar la un scop desăvârșit, ci și la condiționările fenomenale ale acțiunilor pentru care ea este
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
de științele fizico-chimice, și finalitatea vitală-psihică, la care mai aderăm alături de cei mai mulți cercetători ai vieții biologice și sufletești"156. Justificarea formală are semnificația punerii în ordine a operațiilor logice prin care determinismul prin finalitate este conceput și așezat în sistemul "speculativ" al personalismului energetic. Această ordine se va regăsi în for-mele istorice ale personalității și în structura și funcțiile vocației. De asemenea, justificarea formală instituie "regulile metodei", normele teoretice în spațiul cărora conceptul finalității, împreună cu cele de realitate originară, evoluție și
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
În cazul rromilor, de pildă, nu ceea ce au ei definitoriu din punct de vedere cultural (oare știm cu adevărat În ce constă cultura lor?), ci anumite comportamente cotidiene care par a fi diferite de cele ale majoritarilor (o anumită „aplecare” speculativă, un anumit „gust” artistic etc.). Exotismul Înseamnă exaltarea unor aspecte despre alteritate, care trădează de fapt o ignoranță crasă. A privi spre celălalt mistificându-l, a valoriza Îndepărtatul sau raritatea, deformându-le În funcție de visuri și fantasme, acestea constituie forme de
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
nivel individual, ci și la nivel societal, o problemă a cărei cuprindere necesită o viziune sistemică, în care nu trebuie analizat doar consumul și obișnuințele de consum, ci înseși valorile și normele sociale. Toate aceste explicații sunt însă la nivel speculativ, ele reprezentând ipoteze pentru cercetări viitoare, posibile noi deschideri pentru înțelegerea urmărilor consumului juvenil de violență televizuală. Ceea ce însă știm foarte precis este că acest consum există, este bine instituit ca practică zilnică, iar soluția de tipul incriminării acestei practici
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]