11,560 matches
-
telefoane de la oameni speriați că nu mai merg la vot că au fost intimidați", susține Vasile Grosu, primarul localității Suraia, pentru România TV. Marian Oprișan, președintele Consiliului Județean Vrancea a declarat la postul B1 TV că oamenii din localitate sunt speriați, iar ceea ce fac procurorii este un „abuz inimaginabil”. „Este păcat că asemenea abuzuri din partea DNA-ului se întâmplă într-o asemenea zi. Ceea ce este regretabil este ca se iau declarații unor oameni foarte în vârstă, unii dintre ei poate că
DNA, fără Dumnezeu. Procurorii băsiști au scos la anchetă enoriașii din biserică () [Corola-journal/Journalistic/42894_a_44219]
-
sesizări se pare venite din partea PDL pentru suspiciuni de vot multiplu. Astfel, oficialități și săteni sunt interogați de procurori, unii veniți de la București, pentru a declara dacă au votat sau nu la referendumul din 29 iulie. Sunt persoane care sunt speriate de aceste anchete ale DNA, dar și altele care i-au luat la fluierături pe procurorii veniți la poarta lor. În aceste condiții tot mai mulți cetățeni se întreabă ce caută DNA să ancheteze aceste aspecte, decât dacă nu au
Iliescu: S-ar impune o audiere a doamnei Kovesi în Parlament () [Corola-journal/Journalistic/42910_a_44235]
-
din ultimii ani, poetul își mărturisește deschis mișcarea de recul din fața lumii tocmai pentru a deveni permeabil la „lucrurile cu adevărat miraculoase”: „Îți scriam: că tot reduc./ Am lăsat băutul./ Mă tem de iarbă./ Nu înjur - nu mânjesc/ Femeile mă sperie - sunt/ Niște extratereștri din Norway./ Fac exerciții/ Și beau apă multă apă care mă consolează”. Majoritatea poemelor par, de altfel, niște exerciții de inițiere - câteodată cât se poate de profană, alteori de-a dreptul diafană - în particularul ireductibil al obiectelor
Licențiozități metafizice by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4290_a_5615]
-
Sedu-mă!/ Înăbu- șă-mă în spumă/ Și să ne așezăm cu toții pe pământ/ în Bucuria Eternă/ umeziți de brumă” se încheie un poem. Misplacement-ul de fiecare clipă a fiecărui lucru, faptul că nimic nu e vreodată identic cu nimic, îl sperie și îl fascinează pe poet. „Mă tem de iarbă”, „mă hăpăie imensitatea” „uită-te la mână ca la un stăpân”, „ține palma pe pământ/ și vezi cât e de mărunt” sunt doar câteva dintre cele mai frumoase expresii ale atitudinii
Licențiozități metafizice by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4290_a_5615]
-
am întors spre Sfânt și l-am văzut, acolo pe divan, cu picioarele pe podea, uitându-se la noi fix, fără nici o expresie, o figură dintr-un tablou spaniol. Nu se mișca. De abia respira. Ar fi trebuit să mă sperii, pentru că privirea lui era aproape cea pe care o cunoșteam, dar nu s-a întâmplat. Fiecare lucru era simplu, am spus-o deja. Nu mi-a făcut nici un semn, nu avea nimic să-mi spună. În afară de felul în care stătea
Alessandro Baricco - EMAUS () [Corola-journal/Journalistic/4296_a_5621]
-
de slobod. Dar e o cale foarte lungă de la standardele în materie din interbelic și din prezent. Lucruri care odinioară, de exemplu, treceau drept perversiuni sexuale sunt azi practici banale și admise legal. Cinismul erotic al unui Pirgu nu mai sperie pe nimeni. Nici moartea lui Pașadia în brațele unei ventuze care adora sexul oral, pe numele ei, Rașelica Nachmansohn. În ce o privește pe vestita Pena Corcodușa, ea pare un personaj de-a binelea romantic. Și atunci? Sunt multe deosebiri
Craii de Curtea-Veche, din nou la modă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4445_a_5770]
-
începuse să-l amenințe pe domnul deputat Roman fiind din ce în ce mai incisiv, demnitarul a solicitat prezența Poliției pentru a calma spiritele", se arată în comunicat. Sosirea unui echipaj de Poliție și a unei patrule a Poliției de Frontieră nu l-au speriat deloc pe recalcitrant, "ba dimpotrivă injuriile adresate deputatului Roman fiind din ce în ce mai obscene și mai personale", se arată în comunicat. Potrivit documentului citat, bărbatul nu s-ar fi liniștit nici măcar când Roman s-a dus la Poliție, unde a depus o
Un deputat PSD susține că a fost amenințat cu moartea de un apropiat al unui candidat PDL () [Corola-journal/Journalistic/44553_a_45878]
-
milioane de euro, un crucifix atribuit în mod fals lui Michelangelo. Istoricul voia să-și continue cercetările în arhiva Bibliotecii de la Napoli, închise temporar și una și alta, când un bibliotecar i-a relatat povestea furtului. Carabinierii neîndrăznind să intervină, speriați de pilele directorului, istoricul a scris un articol care a incendiat intelectualitatea italiană. Un protest a fost semnat de 4500 de personalități din peninsulă și din lume, între care Umberto Eco și Dario Fo. A fost deschisă o anchetă, directorul
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4461_a_5786]
-
lupul moralist. În cazul nostru nu este vorba de un lup, este vorba de un fost procuror comunist deghizat într-o blăniță de apărător al drepturilor omului și mai nou într-o blană zburlită, fioroasă, de luptător anticorupție. Nu se sperie nimeni pentru că nu este vorba de un luptător adevărat, este vorba de un luptător cu gura, un fel de gurist, un manelist al anticorupției", a spus Chiuariu.
Chiuariu: Monica Macovei, un manelist al anticorupţiei () [Corola-journal/Journalistic/44631_a_45956]
-
oraș, să duc mașina, o las la județeană... Spune-i mamei că peste două-trei ore mă întorc. Să știe că vom sta câteva zile la Iași, că ne-am luat un rest din concediu... ia-o-ncet, să nu se sperie... Dar, păcatele mele, ce-ai făcut, domnu’ Ghiță? Întrebarea bătrânului rămase fără răspuns. Tălparu sări sprinten în mașină și demară puternic. Pe Elena bătrânul nu o întrebă nimic, în sat se știa că evita cu dispreț să vorbească femeilor, deoarece
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
acoperi rapid cu un creion chimic, având grijă să-i facă din ochi lui Petrache. Gheorghe oftă, dădu din cap și murmură printre dinți, fără a fi auzit: Mare bandit... o să ajungă om mare... Capitolul 5 Scoală, mamă, nu te speria... e mare jale, i-au prins... Gheorghe sări în picioare și, în câteva clipe, în casă nu mai dormea nimeni... Picaseră pe rând, băutura și oboseala îi ajunseseră, chiar dacă unii mai erau obișnuiți... Mai întâi, Dumbrăveanu, ce se întinsese de-
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
mai mult de jumătate, care alimenta tubul de perfuzie, al cărui ac îl avea înfipt deasupra încheieturii de la mâna stângă. Brațul îi era imobilizat cu o fașă, ale cărei capete erau înnodate de unul din brațele recamierului. La început se sperie, dar, plimbându-și privirea prin încăpere, se liniști. Se afla într-o cameră curată, în care trona o bibliotecă enormă, plină până la refuz cu cărți. Un televizor, două fotolii și o masă completau mobilierul. Pe un perete atârna o fotografie
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
ochii mari, albaștri, larg deschiși, se opri pentru o clipă, dădu să se retragă, dar se răzgândi. Bună dimineața, dragă, cum te simți? Am alergat până acasă să-ți schimb perfuzia. A fost și Mihai, dar dormeai încă. Nu te speria, sunt doctor, te-am adus aseară... te-am scos de la morgă... Noroc de Mihai. O să-l cunoști, e un stagiar, lucrează cu mine... Într-o zi-două totul va fi în ordine. Spunemi cum te cheamă, la tine nu am găsit
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
sunet de metal lovit. Pipăi în stânga, în dreapta, în sus, în jos: sunt fix între etaje. Dacă liftul ar porni acum, mi-ar face praf mâinile și, de fapt, cred că și creierii mei ar ajunge muci întinși pe pereți. Mă sperii și mă arunc în spate. Mă lipesc de oglindă. Mi-e foarte cald, sunt deja transpirată. Îmi scot fularul și geaca. Le pun cu grijă pe jos, mă așez pe ele și îmi scot și o cizmă. Fără să mă
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Pac! Pac! Iau piatra și acum să încercăm la patru. Moșu Costel a ieșit la poartă și ne privește cum țo păim, zbierăm și aplaudăm. Credeam că a ieșit să ne certe că facem gălăgie la el la poartă și speriem curcile. Dar nu-i așa, ne întreabă dacă nu vrem niște mere, că abia a cumpărat de la piață. Ne e greu să îl refuzăm, deși nici una nu vrea mere. Cine să se ducă totuși? Până la urmă mă duc eu, ce
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
SMS. Nina, hai jos urgent. SOS. Ce să fac acum? Vai cum se uită la mine și-și pregătește replici. Doamne Dumnezeule, pe cine am adus în casă? N-am voie să mă manifest, că se prinde că m-am speriat și habar n-am cum reacționează. Ioana. Să o sun pe Ioana. „Alo? Salut. Da, hai pe la mine, hai la o cafea. Excelent. Izlazului 7 cu 14, etaj 2. Te pup.“ Băi, deci omul ăsta e oribil. Cum adică? Rânjește
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Speram, visam, fugeam, reveneam. În ziua preselecției aveam în buzunar nici mai mult nici mai puțin decât 25.000 de lei, sumă ce reprezenta fix taxa de în scriere, sau cât costa la vremea aceea un pachet de țigări. Eram speriată de ideea unei competiții. Dintr odată, mă simțeam lipsită de orice talent, mediocră, urâtă și cu încrederea fugită de acasă. Ce să aleg? Țigările, sau înscrierea? Bani aruncați pe un viciu, sau bani băgați în buzunarele organizatorilor? Savoarea unei țigări
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
clientul a tresărit și și-a scăpat umbrela. Nedumerit, s-a uitat în stânga și în dreapta, dar cei de față păreau să aprobe vorbele apăsate pe care englezul nu le înțelegea. Nu mai putea nici să clatine din cap că nu, speriat de tirada pe care nu o pri ce pea de fel. Timorat, cu pași mici, sub privirile celor lalți, en glezul s-a îndepărtat ușor de tejghea. Intimidat de măcelarul ce continua să i se adreseze tot mai frenetic, gesticulând
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
și când se cere, se cere altfel, nu cu unu și doi, ci cu una și două, kilograme sau bucăți. Și cei de față au încercat să îl ajute să înțeleagă. Dar străinul, doctorand și slab de inimă, s-a speriat. Englezul cu bască șic nu a mai fost văzut prin piață. Cineva s-a împiedicat de umbrela lui, apoi i-a dat cu piciorul crezând că e stricată. Raluca Bătănoiu Epoca marilor descoperiri Aveam cinci ani când am descoperit-o
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
poate ține pe picioare. Amândouă sunt bete. Vorbesc despre mine și despre Alexandra. Încep să tremur din nou. Alexandra vine la masă și pune mâna pe spatele meu. Mă strigă. Eu tremur în con tinuare și cred că s-a speriat. Liviu spune ironic: Uite, iese alcoolul din ea. Ce-ar trebui să facem? întreabă Alexandra. Nimic, cu toții am trecut prin asta, răspunde Liviu. Ea nu, spune Alexandra serioasă. Niciodată. Adi intervine: Hai s-o ducem acasă. Hai să luăm un
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
dimineață în laptop, în timp ce eu eram la duș. Și aseară am avut un gând îngrijorător, un gând venit din afara alcătuirii mele sociale și profesionale, un gând liber și rebel, un gând pe care nu-l poți anula și care te sperie când nu ești pregătit să-l înțelegi și nici nu ai un sertar special în care să-l arhivezi. Să vedeți despre ce e vorba. Tipa asta, Roxana, avea o dorință de speriat, trăgea de mine la fiecare jumătate de
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
nu-l poți anula și care te sperie când nu ești pregătit să-l înțelegi și nici nu ai un sertar special în care să-l arhivezi. Să vedeți despre ce e vorba. Tipa asta, Roxana, avea o dorință de speriat, trăgea de mine la fiecare jumătate de oră. Și mă gândesc pe la miezul nopții că-mi vine să mă piș. Și îi spun imediat, dragă, trebuie să folosesc baia. Pe drumul scurt spre toaletă apare gândul acesta, necunoscut mie, o
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
urmă? Am zăbovit o vreme în baie, gândindu-mă la toate pauzele pe care le fac oamenii între gândurile spontane și vorbele pe care le folosesc încercând să comunice o gândire primară, nefiltrată și doar de ei știută. Și mă sperii când îmi dau seama de tulburările din fiecare individ, de neconcordanțele dintre ceea ce se naște în minte și formele alese pentru a ne exprima. În felul acesta, am anulat ideea de personalitate originală, prin absența unui limbaj care să urmeze
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
o geacă neagră și se plimbă morocănos după aspiratorul haios al Anicăi. Uit complet de gândurile mele. Vreau să intru în vorbă cu el. Îmi construiesc în minte dialogul, analizez și reanalizez reacțiile lui. Mă gândesc că poate o să-l sperii, că par deplasată, că nu am de ce să vorbesc cu el. Dispare. Nu îl caut cu privirea pentru că știu că trebuie să fie pe aici, pe undeva. Îmi termin duhovnicescul ritual și o iau spre ieșire. Afară dau peste Anica
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
lucru din casă e la locul lui. E liniște perfectă. Mă spăl pe față și când mă văd în oglindă îmi dau seama că arăt la fel ca întotdeauna, că timpul a împietrit în mine și împrejur. Dar nu mă sperie nimic, nu mă întreb nimic. De fapt, mă întreb din nou, un singur lucru: de ce nu simt. Ies fără să închid ușa și cobor în fugă treptele. Sirena ambulanței sparge liniștea ca pe-o sticlă goală de vin, aruncată cu
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]