3,995 matches
-
s-a sfârșit viața ... - Liniștește-te!..Hai, liniștește-te, o mângâie Maria, strângând-o în brațe. Dezbracă haina și...hai înăuntru! Să vă cunoașteți: Irina, de la blocul ... Citește mai mult 7. Disperările IrineiSunetul strident al soneriei de la ușă o întrerupse. Speriată, Violeta șopti:- Parcă ziceai că nu ai invitați!- Sigur nu am! Chiar mă mir, cine-o fi? Se repezi la ușă, privi pe vizor și-i șopti: o cunoștință din blocul vecin. Deschise ușa. O femeie încă tânără, intră suspinând
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
ascunsă de o voaletă neagră. În clipocirea valurilor, din dreptul stâncilor, răzbătea o melodie magică a unui tangou ritmat și misterios. Irina înaintă spre separeu, dansând în pași cadențați, pasionali, cu frângeri de trunchi senzuale. Cei din separeu au tresărit speriați și uluiți, mai puțin Scârțoi, care dormea buștean, sforăind infernal. Horcăiturile lui cădeau ca o ploaie cu răpăieli în melodia pasionalului tango. Toți erau plăcut surprinși, însă erau curioși care va fi alesul sirenei, pentru că toți se știau lefteri sau
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
ascunsă de o voaletă neagră. În clipocirea valurilor, din dreptul stâncilor, răzbătea o melodie magică a unui tangou ritmat și misterios. Irina înaintă spre separeu, dansând în pași cadențați, pasionali, cu frângeri de trunchi senzuale.Cei din separeu au tresărit speriați și uluiți, mai puțin Scârțoi, care dormea buștean, sforăind infernal. Horcăiturile lui cădeau ca o ploaie cu răpăieli în melodia pasionalului tango. Toți erau plăcut surprinși, însă erau curioși care va fi alesul sirenei, pentru că toți se știau lefteri sau
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
cunoscut și recunoscut ca atare, este un ucigaș? Nu, călău! Încerci să îndrepți nițel lucrurile. Ai visat, spre cântători, că erai Isus Cristos. Răstignit, o așteptai pe Maria Magdalena. Nu puteai să mori fără să o vezi. Te-ai trezit speriat. Ai așternut, dintr-o răsuflare, câteva pagini, trebuia să scapi. Le-ai pus în seama Eremitului. Și-a părăsit, nu de mult, chilia din munte pentru Caravella. O întâlnise, până atunci, o singură dată, Dumnezeu știe unde. Poate tot într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
scriitorilor? Nici președintele Americii nu mai poate - de-acum - să facă tot ce-i trece prin minte! Nici secretarul ONU, și dumneata vii aici cu «te spun lu’ bunica!». Bunica e în grija noastră. Kikau Khasut!” Te-ai trezit mai speriat ca niciodată. Visezi tot mai des; uneori - brusc deșteptat - nici nu mai știi care e realitatea. Stările pe care ți le induci; te simți împresurat... Prețul fărădelegilor pe care nu le comiți doar pentru că nu ai prilejul... Îl cauți: scrii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Întoarsă. — Supune-i proiectul lui messer Lapo Salterello, colegul meu. El a adunat multă uree, la viața lui, iar acum ar avea prilejul să o strângă și pe cea comunală. Apoi se grăbi să iasă din Palat, trecând printre polițaii speriați, care dăduseră fuga din pricina zgomotului. Pe stradă, apelă la Întreaga sa energie ca să-și potolească turbarea din minte. Se gândi Încă o dată la misiunea sa. Mai era Încă timp, Înainte de ora stingerii. Străzile ce duceau spre San Marco mișunau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
convins că apăsarea pe care o generează un asemenea ambient trebuie să fie resimțită egal de toți. Uite că nu era. - Roger, iartă-mă, dar nu-mi arde de râs. Încerc să bravez, dar pe dinăuntru sunt vraiște, Îngrijorat și speriat. Ce se pune la cale aici? Pe cine serviți, cine vă plătește și cu ce scop? Howard mi-a aruncat o privire În care indulgența se Învecina delicat cu mila cea mai sinceră. Spusesem o prostie? Și Încă una foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
un glonț În frunte!”, replicase Magistrul sec, și din tentativa de a-i Împinge În derizoriu avertismentele se alesese praful, iar din moralul meu - pulberea. Repetasem În gând cuvintele acelea fioroase de nu știu câte ori, de fiecare dată când, dezorientat și speriat de ce ar fi putut să se Întâmple cu mine, căutam o ieșire. La figurat, dar, mai ales, la propriu. Acum trebuia să le spun cu glas tare, să le fac să sune Întocmai cum le auzisem, și nu era simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
oamenilor mei, atunci rogu-te să-mi fii oaspete împreună cu tovarășul pe care dacă-l mai ții mult sub sutană, încredințat fi-voi că va năduși. Tabăra mea e aproape. într-adevăr, călugărul cel tânăr abia mai răsufla. Rușinat și speriat, ieși la iveală. — Nu-ți fie teamă, fiule, grăi Metodiu. Domnul tătar e om de treabă. Apoi, întorcându-se spre hanul cel tânăr: — Vom veni la tine și te vom cinsti, dar nu mult, căci alte gânduri decât cele ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și foarte bine! - răspunseră aceștia în cor. Dacă aveți cumva o problemă, mai treceți pe la mine - zise sultanul sărind de pe aparat. Și vă rog să mă credeți, mi-ați făcut o mare bucurie cu piatra asta. — Bine, luminăția-ta - făcu speriat Barzovie-Vodă - dar cu noi cum rămâne? — Se rezolvă - zise sultanul bătându-l pe umeri. O moarte are omul. Cum spunea Omar Khayam? — „Mi-ai spart paharul, doamne - recită viziriul - și vinul cel curat/în iarbă sângerează; ce-mi mai rămâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
sângerează; ce-mi mai rămâne-n loc?”. Nu asta dragă! - făcu supărat sultanul. Strofa cu moartea! Pe aia n-o știu - mărturisi viziriul. — Ei, nu-i nimic - spuse sultanul. Hai noroc și să ne vedem sănătoși. Episodul 40 DESPRE GÂNDIRE Speriați, năuciți, moldovenii ieșiră de la sultan. Singurul dintre ei care, conform unui străvechi obicei dunărean, își transforma spaima în meditație, părea a fi spătarul Vulture. — Luminăția-ta - grăi el către viziriu - un cap am și eu. Și p-ăsta să mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
o jumătate de oră puteți coborî la cină, jos, în sala mare. Și plecă. Iovănuț luă cheia, o vârî în broască, deschise ușa și intră. Un excepțional miros de femeie solidă, matură, îi izbi de cum trecură pragul. Călugării se opriră speriați și parcuseră rapid odaia cu privirile: nimic — E cineva aici? - întrebă politicos Metodiu. Mirosul nu răspunse. Luându-și inima în dinți, călugării pătrunseră spre mijlocul odăii și începură să caute. Metodiu se uită după perdele, după dulap, Iovănuț se aplecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
loc unde să nu poată fi zărit. Făcu un ocol prin spatele mormântului lui Ajamuk, se apropie de coada elicopterului și, după ce-și acoperi fața cu vălul, deschise ușa și-i porunci sec: — Coboară! Bietul om se trase înapoi speriat, dar se supuse fără să crâcnească și fără să arate că-i este teamă: — Aselam aleikum! spuse. — Metulem, metulem! îi răspunse Gacel, preferând, ca de obicei, salutul targui, apoi arătă spre jaima: Cine sunt ăștia? — Fac parte din comisia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
frumoasă iară el bogat...“ cînta tanti Marie și mama mare făcea terț. Parcă te și plictisești de la o vreme de atîtea imagini plămădite dintr-un fum alburiu, parcă derulezi negativul unui film, parcă umbli fastuos pe Calea Regală și salamandre speriate țîșnesc din Încîlceala de tulpini tiranice care ștrangulează ruinele. Vezi bătrîni costelivi țintuind cu privirea un zid ce Își arată impudic tapetul roz cu crini sidefii - aici am fost pe vremuri cu o femeie, dar nu mai știu cine era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Îți rămîne capul limpede și nu moaie vreju, așa zicea răposatu omu meu. țpe fața lui nu se clintește nici un mușchi. Ochii Îi rămîn absenți să nu fi auzit? hohotul ei de rîs sună stingher și umilit se uită aproape speriată cînd la mine cînd la el În clipa asta sînt cu totul de partea doamnei Oprișan cîtă distanță și cît refuz În căderea acestui oblon Între tine și celălalt și ea acolo neînțelegîndu-și greșeala și așteptînd Încă aplauzele măcar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Ordinul Ursulinelor. Sibiul acelor ani a rămas pentru mine un oraș-retortă În care Îmi desăvîrșeam Într-un fel de tranșă alchimia. Toate acele pasaje de trecere Între două străzi asemenea unor tunele, unde la căderea nopții apăreau În răstimpuri licăririle speriate ale nasturilor fosforescenți, toate umbrele furișate de-a lungul zidurilor, mărite de ochii mei avizi de miracole și patrulele traversînd Ringul În pas cadențat, tinerii blonzi, supli, impecabili În uniformele lor de un verde cenușiu, glasurile lor aspre, guturale, Isoldele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
zi după cutremur. Doar umbrele oamenilor s-au scurtat, hainele s-au mai ros, fețele au devenit pergamentoase, transparente, parcă și-au pierdut din substanță, rizomi lipsiți de clorofilă, ieșiți din trupul unui tubercul muribund. Viață măruntă cu tresăriri lente, speriate, ca respirația nocturnă a unui ghettou. Acest copil numit Idel cu hăinuțele lui negre, lustruite, cu fața roșcovană, pistruiată, cu mersul clătinat ținîndu-se de pereți - o amețeală trecătoare, m-am obișnuit, hipertensiunea, mă apropii și eu de șaizeci - circumvoluțiile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mi-o afund În hăul acela pînă la cot să-mi colcăie printre degete balele ei de animal turbat de groază și dacă o Înăbuș de tot dacă o omor și toți ochii ăia pironiți pe mine ca niște cîini speriați așteptînd momentul să se repeadă nu pot nu mă duc n-are decît să moară așa i-a fost scris nu vreau să-i Înfrunt destinul nici să particip la el să mă lase În pace am știut-o dintotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cioară, nici un cîine. Doar umbrele lungi ale blocurilor căzute pe pămîntul bătătorit. Un oraș culcat pe solul arid peste care calci indiferent. Și deodată acolo, lîngă gunoaie, un corp care se mișcă, un corp mic de culoarea pămîntului. O vietate speriată săltînd Încoace și-ncolo de la o pubelă la alta. Se apleacă mult deasupra marginilor pînă cînd partea de sus a trupului Îi dispare cu totul În pîntecele acelea burdușite cu resturi de tot felul. Caută mîncare. Își Înfige mîinile negre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
găsit decît un săpun roz, parfumat. Nu știam ce să fac, cum să-l chem. Unui cîine Îi spui cuțu, cuțu, dar unui copil? Cu ce cuvinte se cheamă un copil? M-a simțit și s-a Întors spre mine speriat. Întîi a vrut s-o rupă la fugă, credea că arunc cu piatra după el, dar cînd a văzut obiectul acela rotund și lucios mi l-a smuls din mînă și a Început să muște cu furie. Deodată a scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
chestii pe deal? Cu ce le-ai cumpărat? — Cu banii pe care i-am primit de la benzinărie. Cu toți banii. S-a întors și a început să urce scările, dar mama l-a prins de mână cu o privire îngrozitor de speriată. — Cu toți? Toți banii de la benzinărie, Frank? Nu, nu, nu se poate să fi făcut asta, nu pentru niște semințe care n-or să crească niciodată. Ce-o să mâncăm săptămâna asta? Nu mai avem pic de mâncare în casă. Tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
mari din clasa domnului Farney, mutându-se de pe un picior pe altul. Una peste alta, aș spune că erau vreo cincizeci de oameni. Bobbie Lee a luat o femeie de braț și a condus-o la microfon. Era atât de speriată încât își mușca buza. I-a cerut să-și depună mărturia. — Sunt doamna Ollie Ray Wingate și locuiesc aici în oraș. S-a oprit să-și dreagă vocea și să se gândească ce să spună. De multă vreme... de multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
ce se întâmplase și eu n-aș mai fi venit degeaba până aici. Pe neașteptate, fața ridată a tresărit, dar nu cu aerul de bârfă de mai devreme. Declanșasem o reacție mai intensă decât mă așteptasem. într-adevăr, arăta aproape speriată, nu de mine, de ceva ce-și amintea. A mai făcut un pas pe coridor, oarecum involuntar, și pentru prima oară vârsta ei o făcea să pară mai degrabă vulnerabilă decât omniscientă. Nimeni în afară de tine nu a venit azi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
persoana cu care era Lee nu a venit direct în casă să spună? Tot ce ar fi trebuit să facă ar fi fost să spună că Lee s-a împiedicat pe întuneric și a căzut. Poate că a fost prea speriată. — Sau a avut un motiv pentru care nu a putut să vină direct, vreo legătură pe care o avea cu Lee pe care nu voia să o facă publică. Deci avem de-a face cu cineva care fie se sperie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
spate în direcția unde erau Judith și familia Hammond. Ar fi fugit cu siguranță dacă nu aș fi procedat astfel. Judith a adoptat cea mai dulce voce, spre binele timoratei de Susan, ca și cum ar fi trebuit să liniștească un cățeluș speriat. M-am îndepărtat, uitându-mă după un pahar. Aveam dreptul să beau și eu ceva. — Ți s-a golit sticla, a spus o voce în spatele meu. Eu n-aș numi asta un serviciu bun! 11tc "11" S-a materializat brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]