2,618 matches
-
viu , până la părul a cărui umbră ne răcorea , când pașii sub el ni se opreau , sub părul acela în spice de vânt și de răcoare când vara toridă ochii îți moaie , și pașii te-mbie doar pe la umbră . La Ogrădeasa , spice de raze îți mângâie ochii , ca roua în vis prin iarbă când umblii. Pe acolo s-au dus anii copilăriei mele , pe strunele timpului, pe la Ogrădeasa , prin Zgleamăn , prin Dosul Răcii , la Bortă , pe Dălina , pe Valea Târgului , prin Rupturi
OGRĂDEASA de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376864_a_378193]
-
ca și scopul drumului meu? Îi părăsesc pe tinerii prinși în hora deznădejdii și îmi continui periplul fără țintă. Ies din poieniță, trec de ultimii copaci și dau de întinderea nemărginită a unui lan de grâu cu bobul zbârcit în spic. S-a uscat, săracul, de sete. Soarele nemilos și-a înfipt sulițele în crăpăturile pământului, secătuindu-l și de ultima picătură de umezeală. Nimeni nu a venit să-i dea măcar un strop cu apă. Cândva, aici, totul era vesel
DRUMUL CATRE NICAIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377017_a_378346]
-
-l și de ultima picătură de umezeală. Nimeni nu a venit să-i dea măcar un strop cu apă. Cândva, aici, totul era vesel și verde crud. Stropitorile împrăștiau din zori și până-n seară picături de viață. Bobul creștea, iar spicul ajungea ca în poveste, cât vrabia de mare. Acum stropitorile sunt undeva, prin curțile cu depozite de fier vechi, măcelărite fără de milă. Nimeni nu le jeluiește, nimeni nu le cântă prohodul. Toți sunt mulțumiți. Măcelarii de bruma banilor primiți pentru
DRUMUL CATRE NICAIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377017_a_378346]
-
ce vor să conducă destinele celor oropsiți de soartă. De soartă și de mahării ghiftuiți, cu buzunarele doldora, cu cefele cât ale unor plăvani și, mai ales cu nesimțirea care-i caracterizează. Mă durea să mă uit cu jale la spicele secătuite de vlagă, așa că am plecat mai departe. Nu mă încânta ce vedeam. Eu căutam Binele și tot de rău dădeam. Când voi reuși să ajung să-l întâlnesc pe acest enigmatic domn Bine? Pașii mă poartă pe un drum
DRUMUL CATRE NICAIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377017_a_378346]
-
cu bețele ridicate deasupra capului: -Înc-o dată iar așa! Hăi!.. Hăi!.. Hă-lăi-șaa! În fruntea coloanei de călușari era vătaful călușului. Lângă el un călușar, purta steagul. Adică, o prăjină de vreo doi-trei metri, în vârful căreia era un mănunchi de spice de grâu, date-n pârg, o funie de usturoi și o legătură de pelin, toate legate cu un ștergar galben de borangic. Tot lângă vătaf era și mutul călușului, îmbrăcat în haine femeiști, adică într-o bluză roșie și o
HĂLĂIŞA!-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377793_a_379122]
-
În depărtare se auzea, tot mai stins, cunoscutul strigăt: înc-o dată iar așa! Hăi, hăi, hălăișa! Așa au intrat călușarii în sufletul meu!..Ca un vis fermecat!..Acolo , în suflet, le-am făcut culcuș de bucurii, căptușit cu pelin și spic de grâu. Și i-am învelit cu ștergarul galben al amintirilor...să rămână mereu strălucitori...pentru că atunci nu știam că trăisem cele mai frumoase clipe din viața mea. Am alergat mereu, ca bezmeticul, după fericire. În mare viteză. Așa trecem
HĂLĂIŞA!-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377793_a_379122]
-
lacrima Ta, ca o văpaie de rugă și balsam ! Cugetul mi-e sărac, ca un pelerin ! Cu mâinile-ntinse, cat spre zăvorul Tău, să deschid porțile mângâierii ! Inima mea plăpândă, în Mâna Ta, se mișcă-n unduiri de rod ... Și spicul de grâu,prinos de cuget crește-n chemarea celuilalt, ca Via Ta, cu Afuzalină de mir, revărsată de la culesul Dintâi. Tremur în cuprinsul privirii Tale, ca o maramă pe fruntea Fecioarei ... Tainic Te simt în izvorul Luminii. Răsari pe prispa
CINSTIREA FECIOAREI MARIA ÎN SLOVA MARILOR POEŢI CREŞTINI (2) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377926_a_379255]
-
aproape de capăt ? Dar oare nu acesta este prețul pentru că ea s-a bucurat mai mult decît alții de marile daruri ale lui Dumnezeu? Nu a văzut ea de mai multe ori decît alții soarele răsărind, pomii înmugurind, griul dînd în spic? ! Nu a călcat ea de mai multe ori , pe pămîntul reavăn al primăverii și pe frunzele uscate ale toamnei? Nu a ținut ea în mîini-de mai multe ori decît alții -mielul abia fătat și puișorul abia ieșit din ou? Nu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/377944_a_379273]
-
aproape de capăt ? Dar oare nu acesta este prețul pentru că ea s-a bucurat mai mult decît alții de marile daruri ale lui Dumnezeu? Nu a văzut ea de mai multe ori decît alții soarele răsărind, pomii înmugurind, griul dînd în spic? ! Nu a călcat ea de mai multe ori , pe pămîntul reavăn al primăverii și pe frunzele uscate ale toamnei? Nu a ținut ea în mîini-de mai multe ori decît alții -mielul abia fătat și puișorul abia ieșit din ou? Nu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/377944_a_379273]
-
chem înc-o dată ,iubite, Să-mi faci universul să tacă. Ca valuri nervoase curg clipe, Se sparg agitate de noi. Ce dulce devine negarea Când "nu" este "da" și unu e doi! Pe creștet așază-mi blândețea-n Cunună-mpletită în spic, Chemarea pe buze ți-o caut, O sorb delicat pic cu pic. Luceferi se țes printre stele Născând efemer luna plină, Cu ochii creezi întuneric, Cu sufletul tău dai lumină. Îți pun astă-noapte sub pernă Descântec cu dor căptușit Să
TE CHEM de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1351 din 12 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376370_a_377699]
-
pe banca noastră te-am întrebat unde ești îmi arătai orizontul pescărușilor și catargele corăbiilor le priveam de la fereastra ta marea avea scrașnetul macaralelor și al sirenelor de bun rămas unde te voi regăsi orizontul mi se îneca în albastru spicele grâului ocupau tot geamul meu de la clasa a doua o amintire se juca prin talazuri cu picioarele goale în amurg ... Citește mai mult m-ai surprins într-o noaptecapturându-mi visulm-am așezat pe banca noastrăte-am întrebat unde eștiîmi arătai orizontul pescărușilorși
RADU LIVIU DAN [Corola-blog/BlogPost/376268_a_377597]
-
vezi roua picurând pe știuleți este doar o himeră acum știi ce culoare are dorul e verde crud nu poți să vezi un lan de grâu copt este doar o himeră doar deșertul cu nisip aburind nu poți să vezi spicele unduind este doar o himeră acum știi ce culoare are dorul e galben încins nu poți să vezi câmpuri cu nu-mă-uita este doar o himeră sunt doar valurile mării domoale nu poți să simți decât sărea în nări ca o
POEME DIN CUTIA CU FARDURI (1) de CLAUDIA PRIEFER în ediţia nr. 1351 din 12 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376380_a_377709]
-
Când soarele se arătă, lăudat de mii de păsări, tăiase cu secera, de multă vreme, un rând bun. Secera și se gândea cu mulțumire către Cer pentru grâul de anul ăsta, înalt în pai și mlădiu ca trestia, greu în spic precum vrabia! Fusese o toamnă taman bună de semănat, cu ploi leneșe, picurate, cât să încolțească bobul și cu vânticele blânde zbicind pământul înaintea altei ploi... Iarna venise cu plapumă de nea, la timp, chiar înainte de gerul ăl mare. Ca
ŞOIMUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1310 din 02 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376494_a_377823]
-
venise cu plapumă de nea, la timp, chiar înainte de gerul ăl mare. Ca niciodată, parcă! Iar, în primăvară, soarele măsurat se înfrățise cu ploile, ridicând verdele grâului vânjos, crescându-l repejor ca peria de țesală, împuternicit să facă din floare spic bogat... Și omul mângâie cu privirea greutatea spicelor. Pe măsură ce înainta cu secera, îl învăluia un miros de pâine proaspătă, tocmai scoasă din cuptor. Își zâmbi în sine și se certă puțin că visează, mai întâi secerișul... mai era mult până
ŞOIMUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1310 din 02 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376494_a_377823]
-
înainte de gerul ăl mare. Ca niciodată, parcă! Iar, în primăvară, soarele măsurat se înfrățise cu ploile, ridicând verdele grâului vânjos, crescându-l repejor ca peria de țesală, împuternicit să facă din floare spic bogat... Și omul mângâie cu privirea greutatea spicelor. Pe măsură ce înainta cu secera, îl învăluia un miros de pâine proaspătă, tocmai scoasă din cuptor. Își zâmbi în sine și se certă puțin că visează, mai întâi secerișul... mai era mult până să-și afunde mâinile în grămada de boabe
ŞOIMUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1310 din 02 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376494_a_377823]
-
jura că, de fiecare dată, prietenul său își foșnea frunzele a mulțumire... Lăsase merindea aninată de-o creangă, la umbră, să-l aștepte până ce soarele îi va veni drept la inimă, iar ulciorul, la rădăcină, să fie rece. Timpul trecea, spicele cădeau, îl încingea o oboseală plăcută, împletită cu căldura ce creștea pe măsură ce soarele urca pe cer. La o vreme, un ropot ca de sfârșit de lume îi tulbură urechile. Se ridică anevoie, își puse mâna streașină la ochi, înghițindu-și
ŞOIMUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1310 din 02 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376494_a_377823]
-
copăcelul, părându-i-se că aude bombăneala femeii sale, își plimbă privirea peste grâul ce rămăsese de secerat, de parcă ar fi vrut să-l zugrăvească în minte, nu alta. Apoi, cu un oftat din rărunchi, se apucă iar de muncă. Spicele cădeau grele, amestecate cu picăturile de sudoare. Timpul se scursese pe nesimțite... Copacul începu să se încarce cu povara veselă a păsăretului, căutător de lăcaș pentru noapte, iar aerul se făcu mai tăricel. Soarele căzu lin la apus, lăsând în
ŞOIMUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1310 din 02 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376494_a_377823]
-
se așterne, Blinda noapte! E vară E vară iar, livezile sunt pline, De fluturi și de zumzet de albine, Stau pomii încarcați cumulta roada, Și fructele atârnă, măi să cadă! E vară iar câmpiile cu holde Si-arata aurul în spice blonde, Ce pe-nserat abia le-adie vântul Când se porneste-a răcori pământul! E vară iar și marea-i mai albastră, Cresc florile în fiecare glastra, Și munții poart-a turmelor povară, Când peste tot pmantul, iar, e vară! Mandre flori
,,ANOTIMPURILE COPILARIEI ' (1993) de TELA MOCANU în ediţia nr. 2356 din 13 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375907_a_377236]
-
Semințele de mac pe pâine? Cine-a dat macilor culoare Atâta roșu în petale, Și cine stie de ce oare E plin de maci peste ogoare ! O paletă de culori În paletă de culori Toate par ca niște flori Galbenul e spicul des Rodul câmpului, ales, Soarele-ncepand să ardă Poamele-n pârg din livadă, Rosie-a macului petala Inflorita-n timp de vară, Sau un fir de trandafir, Mângâiat lin de zefir! Verdele e primăvară Ce-n april ne umple țară; Toate
,,ANOTIMPURILE COPILARIEI ' (1993) de TELA MOCANU în ediţia nr. 2356 din 13 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375907_a_377236]
-
multe chipuri Si-nverzit apoi de alge, Să ma-ntorc printre nisipuri! Ploaia vine, ploaia pleacă Ploaia vine, ploaia pleacă, Pe la noi a vrut să treacă, Pește câmp se crene roată, Ploua-ntruna ziua toată! Ploaia vine, ploaia pleacă, Lăsând spicul să se coaca, Câmpul rod bogat să facă Pomii floarea să-și desfăca! Ploaia vine, ploaia pleacă, Picurind vrea să petreacă, Daca ploia nu-i săracă, Haine noi pamantu-mbraca! Un porumbel Un porumbel, un guguștiuc, Cântă ades în vârf de
,,ANOTIMPURILE COPILARIEI ' (1993) de TELA MOCANU în ediţia nr. 2356 din 13 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375907_a_377236]
-
ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Emin Emin doarme peste timpuri Lângă teiul lui cel sfânt, Rege peste vaste -ntinderi, Între cer și-între pământ. Emin pe buză de lună, Stă la margini de cuvânt, Când încearcă să-l răpună Numai spicele de vânt. El putea să fie-o stea Sau luceafăr din alt timp, Arzând de asemenea Ca și zeii din Olimp... Numai creanga visului I-a dat aripi ca să zboare, Deasupra abisului, Printre timpuri călătoare. Emin surâde prin vreme, Într-
EMIN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1465 din 04 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376679_a_378008]
-
sămânța-i măturată de gazda colindată. Și-n brazdă-i aruncată. Să fie mai roditor, Noul An, proaspăt venit. Că muncind prin el cu spor, truditoru-i răsplătit! Umblând cu semănatul, feciori pocnesc din bice. Vrând să dezlege rodul păioaselor cu spice. 1 Ianuarie © Maria Filipoiu Superstiții de Anul Nou Cu An Nou vin tradiții din vremuri precreștine. Cernute-n superstiții, prevestesc rău sau bine. Să te îmbraci în roșu, un an să te iubească draga sau drăgăstosu'! Să ți se dăruiască
TRADIȚII, SUPERSTIȚII ȘI PREDICȚII DE SF.VASILE ȘI ANUL NOU (POEME) de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1465 din 04 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376678_a_378007]
-
până la altarul dorințelor noastre. Privesc caldarâmul scăldat în lumină, întrebându-mă: dacă nazuințele nu ar cunoaște împlinirea, inimile - fum de tamâie - înaltate la cer, ar fi doar o imagine născută din iluzia despre noi? Toamna asta are ceva din mirosul spicelor culese de Ruth, găsite pe câmpul lui Boaz. Mi-aleargă gândul desculț printre lanuri, Citește mai mult CAD FRUNZEToamna asta are ceva din mirosullemnului din care Noe și-a construit arca.Te miros și te-ntreb dacă suntem singurii rămașiîn
LIGIA GABRIELA JANIK [Corola-blog/BlogPost/376585_a_377914]
-
frumoasă rău ,fă, n-ai ce zice! Ce e al ei....e al ei! Și era într-adevăr frumoasă....parcă Ileana Cosânzeana se făcuse după chipul și asemănarea Gherghinei! Avea pielea albă cum e laptele proaspăt muls, părul galben-auriu, ca spicele grâului coapte de soarele verii, ochii....ce mai ochi....ca două albăstrele, iar sprâncenele, arcuite ca geana lunii când se pune Lună Nouă. Era înăltuță....taman potrivită....atât cât să-i stea bine, și subțire ca firul de trestie din
GHERGHINA....O POVESTE DE LA ȚARĂ de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376799_a_378128]
-
pe „fir de rai”, unde „prohodul poeziei n-are capăt” și unde „orice învins e-nvingător”. Poezia „răbufnește” dureros în poet, ca un vulcan mereu clocotind „sublimă rană” în „taină și cântec”, iar cuvintele-i din versuri, poetul le vrea „spice în rugăciune-ngenunchiate/La porți de rai...” În credința sa, poetul hiperbolizează rugăciunea într-o superbă imagine plastică: „Îngenunchează oști de pescăruși/ Într-un altar al mării nesfârșite.”, metaforizând suferința istorică a neamului său, devenită simbol al Durerii, în imensul cor
POEZIA CREDINŢEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1361 din 22 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375141_a_376470]