5,679 matches
-
el amuzându-se. Și când s-a nimerit să fim unul lângă altul, încerc să mă feresc, însă mă ia pe sus și mă trezesc cu fața în jos pe masă. În timp ce mi-o trăgea, mă mângâie ușurel pe șira spinării, chestie care e nu știu cum bine. Ticălosule! îl plesnesc. Ți-a plăcut, îmi zâmbește sfidător. Stai să vezi ce-o să te fut! Chiar te rog, spune pe un ton sincer, intim, și se oferă să mă sărute. Nu are pistolul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ajuns liniștit la adresa indicată de proprietar. Intrând în hambar, am simțit îndată mirosul puternic și grosolan, ce vădea limpede și solid că există ceva acolo, care spurcă locul. Așa încât, fără să zăbovim prea mult, ne-am luat fiecare vermorelul în spinare, cu intenția bună de a îndepărta elementul descompus și de prisos. Într adevăr, locul era abject, scârbavnic și de nesuportat: printre smocuri de paie răzlețe vedeam rozătoarele agitate, pe care le hărțuiam, cum aleargă, se zbat, unele mor, altele, mai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
mai mult, spre a slăbi cearta. Dimpotrivă, cu excepția momentului când îi spusese Victoriei să se liniștească, el o hrănise cât putu. Acum, însă, se îngrozi deodată și fu copleșit, doar într-o singură clipă, de fiori reci pe toată șira spinării. Dacă, pentru cititor, poate, această bruscă răsturnare de situație pare foarte curioasă și întrucâtva improbabilă, pentru tânărul meu erou, ei bine, era un lucru ce ghicise c-o să vină la un moment dat, deși cu greu putea ști exact și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
a descoperi ceea ce eu însumi zărisem cu câteva secunde mai înainte: o femeie se apropie agale de pubele, ducând în mâini pâine, niște resturi de mâncare gătită și un vas cu apă. Simt, brusc, un electrizant fior mistic pe șira spinării: precum Trezitul, pentru a-și reface puterile secătuite, primea, la capătul mortificărilor sale îndelungate, orez și lapte de la tânăra Sujata, tot astfel are să fie răsplătit cerșetorul. Fața, unsă de sudoare și brăzdată de riduri, i se luminează pe măsură ce pașii grei
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
nepoleită de vreme, și îi primeam zâmbetul ca pe un fenomen al naturii, ancestral și mereu același, mereu egal cu sine. Pentru că Nanatsumori înseamnă "cele șapte păduri", iar cele șapte păduri se întind pe aceste șapte coline de taină, cu spinări line, din care naște, la fiecare arcuire, grația, asemenea unei Afrodite răsucite cu burta spre cer. Îmi era cald; mă îmbrăcasem prea gros, gândind că o să petrec ziua în munții reci ziua aceasta specială, ziua aprinderii focului în cuptorul uriaș
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
-Mulțumesc tinere, ești un adevărat bărbat și pe deasupra ești tare curajos. Norocel s-a speriat auzind că omul vorbește nu este mut cum a înțeles el. A simțit cum pălăria i-a zburat de pe cap, picioarele-i slăbesc și pe spinare sudoarea rece curgea ca firul unui izvor. Și cum sfaturile zânei erau proaspăt sădite în mintea lui, puțin câte puțin toate au revenit la normal și a căpătat glas. -Mulțumesc pentru laude, bădie eu știu că nu este așa dar
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
am luat, ca să te simți și tu mai bine decât acasă, să lucrezi, să câștigi niște parale și nu să te ții de năzbâtii, așa cum ai făcut astăzi. S-a ridicat, s-a scuturat de colb, a așezat traista în spinare și pentru a încheia cu dojana către fratele lui, a mai adăugat: -Mergem să mai căutăm de lucru. În cazul în care nu mai găsim, ne vom îndrepta către casă. Tot ceea ce te rog este ca tu să fii băiat
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
că am înnebunit. Necazurile îmi stau în cârcă și eu să doinesc, doar nu mi-am pierdut capul, a zis Omul. -Uite, vezi, asta este, doinind, toate necazurile vor vedea că nu te deranjează și una câte una, vor părăsi spinarea ta. S-a gândit, ce s-a gândit, Omul s-a ridicat de pe buturugă, continuându-și drumul înspre Cristinești. La un moment dat Crângul a auzit de departe o doină pe care o cânta o voce scăzută și din ce în ce mai voioasă
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
întâi și-a turnat pe cap făină atât cât să nu se vadă nici un firicel de păr negru, peste care a îmbrobodit un batic. Hainele de pe ea le-a băgat într-o traistă pe care și-a pus-o în spinare peste care a aruncat un suman. Și așa i-a apărut o cocoașă de toată frumusețea. În mâini a rostuit un toiag noduros și îndoit, apoi și-a continuat drumul printre spini de salcâm și mulți ciulini. Nu mică i-
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
știi, pe acele meleaguri este o lume a nebuniei compusă din animale, păsări și gângănii pe care tu nu le-ai văzut pe aici și care atacă, nu se joacă... -Cum o să te mai duc și pe tine pentru că pe spinarea lui Trotinel voi merge eu din când în când. Apoi trebuie s-o ducă pe Zvârluga, pe Buburuza și pe Ciric. -Pe mine m-ai uitat ? a întrebat supărat Stup. -Ai uitat că ești câine? Tu vei merge pe jos
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
ce dacă te-ai supărat n-ai decât să rămâi acasă, că eu te voi suplini ușor. Apoi nu trebuie să-mi dea cine știe ce de mâncare, mă descurc și singură la o adică, pe când ție trebuie să-ți care în spinare de acasă. -Știi ceva, te rog frumos nu stabilești tu cine să meargă și cine nu. Eu am fost primul în gândul lui Căiță să merg. Așa că nu face tu pe deșteapta cu mine, dacă mă înfurii îmi ascut imediat
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
animale crezi că este mirosul? a insistat cu întrebările gărgărița. -Nu-mi dau seama, cred că nu sunt animale care trăiesc pe la noi. -În cazul acesta tot grupul se va ascunde într-o tolbă pe care o va ține Trotinel în spinare, Stup se va plimba și va adulmeca; Buburuza, pe umărul meu, voi fi în stare de alertă, hotărî Căiță. -Stăpâne, aranjează cum dorești odihna prietenilor noștri, pentru că eu voi controla zona înaintea noastră, zise Buburuza. -Nu pleci niciunde. Dorești să
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Stup, era întinsă la pământ, dormind profund. Când i-a văzut în această situație câinele s-a speriat și a început să mângâie fața lui Căiță, tremurând. La un moment dat au dispărut toți și a simțit o mână pe spinare auzind șoapte. -Stup, nu mai tremura atâta, pentru că suntem cu tine. Pregătește-te să ataci namila. -Cum să procedez? -Începi să latri și te îndrepți către locul unde este el. Stup a ieșit de după tufarii în care se ascunsese și
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
luat în brațe și l-a sărutat. Când a ajuns în fața lui Trotinel, acesta a nechezat prelung, a aruncat înspre înapoi cu ambele copite din spate și a grăit: -Voi fi cel mai mândru animal atunci când te voi avea în spinarea mea. Fata i-a prins capul în brațe l-a sărutat, iar Trotinel a mai nechezat odată scurt și i-a zis: -Hai, tânără mireasă urcă în spinarea mea că te voi duce ca gândul la nunta ta și a
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
grăit: -Voi fi cel mai mândru animal atunci când te voi avea în spinarea mea. Fata i-a prins capul în brațe l-a sărutat, iar Trotinel a mai nechezat odată scurt și i-a zis: -Hai, tânără mireasă urcă în spinarea mea că te voi duce ca gândul la nunta ta și a lui Căiță, viteazul nostru rege. Și astfel au plecat la drum. Când au ajuns la poarta pustiului, s-au întâlnit cu primele păsări care până atunci nu aveau
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
apropiat de Căiță și a început a-l săruta, în timp ce zicea: -Da, da, da, și vocea ei răsuna departe. S-au îmbrățișat îndelung, apoi au continuat drumul pe jos. Trotinel, s-a apropiat de ei, zicându-le: -Urcați aici în spinarea mea, presupun că abia așteptați să stați amândoi îmbrățișați. A mai trecut o bună bucată de vreme și străbătând cele șapte țări și mări au ajuns acasă, cu toții sănătoși și voioși. Când i-a văzut, moșul lui Căiță s-a
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
m-am speriat și din cauza întâmplării din pădure. Am încercat să fug și nu am putut, picioarele parcă erau de plumb, urechile mi s-au înfundat, abia de mai auzeam, gura îmi era uscată, îmi era frig cumplit, pe șira spinării curgea o transpirație rece. În această stare, cu greu am ajuns acasă. Mama s-a speriat foarte tare și imediat după ce a ascultat de cele întâmplate, a luat măsurile care-i erau la îndemână frecții, băi cu plante și ceaiuri
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Și Avram a zis slugilor sale: Rămâneți aici cu măgarul; eu și băiatul, ne vom duce până acolo să ne închinăm și apoi ne vom întoarce la voi". Avram a luat lemnele pentru arderea de tot, le-a pus pe spinarea fiului său Isaac și a luat în mână focul și cuțitul. Și au mers astfel amândoi împreună. Atunci Isaac vorbind cu tatăl său Avram a zis: "Tată!" "Ce este, fiule?" i-a răspuns el. Isaac a zis din nou "Iată
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
se-nduplecă a pricepe "stilul nou", atunci credincioșii (?) preoți, dați "pe înnoire", dărâmă bisericile adevăraților ortodocși în care au slujit tot ei până mai anii trecuți; sfarmă crucea răbdătorului Christos, în care ei nu mai cred de mult și frâng spinările bieților oameni pașnici, cu ajutorul și puștile jandarmilor, care de multe ori sunt mai miloși, decât sutanele negre și misterioase. Oamenii neputincioși recurg totdeauna la minciună, când simt, că le alunecă terenul de sub picioare și că sunt gata să se prăbușească
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Înclinat. — Íñigo Balboa, slujitorul dumneavoastră, m-am bâlbâit, reușind totuși să dau cuvintelor mele o Întorsătură pe care am socotit-o galantă. Paj În casa căpitanului don Diego Alatriste. Impasibilă, tinerica mi-a susținut privirea. Vizitiul urcase la loc pe spinarea catârcei și Îi da ghes să pornească. Vehiculul se urni. Am făcut un pas Înapoi, ferindu-mă de stropii aruncați de roți, și chiar atunci ea și-a sprijinit o mână mică, perfectă, albă ca sideful, de cadrul ferăstruicii, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Mi-am ținut răsuflarea pe când făceam unul, doi, trei pași către ea, care nu mă simțise. Exact atunci Dumnezeu s-a gândit la mine și a Îndepărtat un nor; astfel am putut desluși bine, la lumina alburie a secerii lunii, spinarea unui bărbat trupeș care Înainta cu spada goală În mână. Cu coada ochiului am văzut alți doi care se desprindeau din colțurile piațetei. Și pe când eu, cu spada căpitanului În mâna stângă, ridicam dreapta Înarmată cu pistolul, am mai văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
căcatul din gură. Gingășii pe care implacabilul don Francisco le extindea și asupra bietului Ruiz de Alarcón, de a cărui imperfecțiune fizică - era cocoșat - Își bătea joc În fel și chip: Cine-i scrofulosul care are-n față și-n spinare câte-o gâlcă deloc mică? Gheboșică. Versurile acestea circulau pasămite anonim, dar toată lumea știa perfect cine le compunea cu cea mai rea intenție din lume. Bineînțeles, atacații ripostau la rândul lor, așa că ploua cu sonete și terține; Încântat, don Francisco
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
totuși s-o am lângă mine. Și cum, printr-un miracol, în cele din urmă am regăsit-o, recâștigând-o, și, prin urmare, o am acum din nou deschisă în fața mea. Iisus stă cu Marta și Maria. El își sprijină spinarea de zidul cetății. întinde dreapta goală spre cele două surori. Tocmai le-a povestit parabola cu păstorul care a regăsit mielul rătăcit. Bucurați-vă împreună cu mine, spune el, pentru că eu am primit înapoi ceea ce pierdusem. Existența e condusă de legi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
apleacă prea tare peste focul paznicilor. Noi nu afirmăm nimic, a zis el. Dacă aș fi avut cu mine în raniță afirmații gata făcute, atunci Biserica Suedeză nu m-ar mai fi trimis aici. Purta într-adevăr o raniță în spinare. Și eu am una la fel. Se numește „Cărătoarea“. Ei bine, în felul acesta am discutat noi doi destul de multă vreme despre biserică și religia creștină. Eu nu știu dacă asemenea lucruri vă interesează sau vă afectează în vreun fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
puternici, iar capul, care la început fusese un pic prea mare în raport cu trupul, părea tot mai normal. Dar noii mei colegi erau în fiecare an tot mai mărunți și trebuia să mă aplec ca să pot vorbi cu ei. De aceea spinarea mea se cocârja tot mai tare. Și silabiseam din ce în ce mai tare pe măsură ce treceau anii. După patru ani în clasele primare, spre marea mea părere de rău, a trebuit să trec în cursul elementar, unde nu se mai scotea nici un sunet. învățătoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]