1,026 matches
-
și-a găsit pacea. Pentru voi trudește, bă, să vă fie bine, să aveți pe îndestulate, să nu știți ce-i lipsa. La alte schituri se moare de foame, aici, belșug și trai, neneacă! A îndrăznit fratele Anania să o spioneze dintr-un dud înalt, ascuns după porumbar, dar, al dracului muiere, l-a văzut și a făcut o zarvă de parcă a luat foc schitul. Părinte stareț, una vorbim și alta facem, te-am rugat să ții labagii departe și, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
las’ pe mine. Știu vreo doi oameni la Beobachter. Probabil că o să pot afla asta pentru tine. — Ți-aș fi recunoscător, Alex. — Vrei să-ți faci și tu reclamă, poate? Îmi pare rău, Alex, dar ăsta e un caz. — Pricep. Spionezi concurența, hmm? — Cam așa ceva. Mi-am petrecut restul după-amiezii aceleia citind rapoartele Gestapoului despre Streicher și partenerii săi de la Der Stürmer: despre aventura Gauleiter-ului cu o anume Anni Seitz și cu altele, aventuri pe care le avea în secret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
înalt, fiecare având pe el un disc de argint cu ceea ce am presupus a fi numele ofițerului SS care avea dreptul să stea acolo. Cu uniformele negre și toată ceremonia rituală care însoțea începerea procedurilor curții, era ca și cum aș fi spionat o întâlnire a Marii Loji Masonice. Primul punct pe ordinea de zi în dimineața aceea era aprobarea de către Reichsführer a planurilor pentru dezvoltarea turnului nordic lăsat în paragină. Acestea au fost prezentate de către Landbaumeister Bartels, un omuleț gras, cu aspect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
rău închis picura pe o farfurie murdară. Pe masă se afla o bucată de pâine abandonată printre fârâmituri, lângă un cuțit. Am luat pâinea și am început să o mănânc. Mama ta era în camera de sus, se odihnea. Am spionat-o în penumbră prin ușa întredeschisă: doar în chiloți și cu maioul de mătase cu bretele înguste. Cearșaful era strâns la capătul patului, unde-l împinsese cu picioarele. Fața îi era acoperită de părul des. Poate dormea și mai înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
în mână avea o pungă în care se vedea prosopul meu de plajă. M-am oprit lângă ea, nu m-a văzut. Străzile începeau să se animeze încet. Îmi veni în minte ziua aceea în care o așteptasem în mașină spionând-o. Era cald, ea era machiată, mergea legănându-și șoldurile, îmi plăceau tocurile ei înalte, îmi plăcea că era vulgară. Cât timp trecuse? Acum era îmbrăcată cu halatul acela prea larg, slăbise și mai mult în timpul verii. Doar acum îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
somnului ar fi luat cu sine o incertitudine. Nu m-am întrebat care. Dar am zâmbit pe întuneric și am simțit cum pielea obrazului mi se încrețește la contactul cu cearșaful, gândindu-mă cât de mult îmi plăcea s-o spionez. Eram fericit, nu ne dăm niciodată seama că suntem, Angela, și m-am întrebat de ce asimilarea unui sentiment atât de binevoitor ne găsește întodeauna nepregătiți, rătăciți, așa încât știm doar cum este dorul de fericire sau continua ei așteptare. Eu eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
de gând să facă o vizită mai prelungită la New York. — Tocmai am vorbit la telefon cu Gerard. Mi-a spus că ai plecat azi-dimineață cu un geamantan mare cât un Land Rover. — L-ai sunat pe portarul meu să mă spionezi? strigă Adriana uitând că șoferul lui Toby putea auzi tot ce vorbește. Cum ți-ai permis? — L-am sunat pe portarul meu, replică doamna de Souza. Adriana, Credeam că am lămurit problema asta. Tatăl tău nu a fost încântat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
în fața lui, dar odată s-a văzut în situația de a da drumul unuia din acele discursuri patriotice reglementare în prezența lui și-a celorlalți soldați. Bietul căpitan nu-și putea dezlipi ochii de la ochii și de la gura istețului băiat, spionându-i mimica, ceea ce nu-l împiedica să nimerească altceva decât locurile comune ale discursului, până când, alarmat și speriat, nemaistăpânindu-se, i se adresă soldatului, zicându-i: „Ce, zâmbești?“, iar tânărul: „Nu, domnule căpitan, nu zâmbesc“, la care celălalt: „Ba da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
un turneu de-a lungul punților și coridoarelor. Așezați În fotoliile de ratau de la Café parisien, citeam la Întâmplare câteva catrene, apoi, luând ascensorul, urcam până la locul de promenadă, unde, fără să ne pese prea tare că am putea fi spionați, schimbam o sărutare caldă În aer liber. Noaptea târziu, duceam Manuscrisul În camera noastră, unde petrecea noaptea Înainte de a fi pus la loc, dimineața, În același seif, prin mijlocirea aceluiași ofițer. Un ritual care o Încânta pe Șirin. Atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
dărâmat cum sunt și eu și, pentru prima oară pe ziua de azi, simt că‑mi dau lacrimile. Știu, zic tremurând din tot corpul. E oribil. Probabil că m‑au urmărit. Probabil că au fost pe urmele mele în permanență, spionându‑mă... Mă uit la el așteptând o reacție, dar el se uită în gol. Luke, n‑ai nimic de spus? Îți dai seama... — Becky, tu îți dai seama? mă întrerupe. Se întoarce spre mine și, văzându‑i expresia, simt că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
profesorului Vancea Voinov, colegii polițiști ai recepționerului Vancea Voinov. Bufonul Vancea Voinov și vecinii Veturia și Marcel ai pribeagului Vancea Voinov. Totul, totul, până doctorul va dezvălui, în sfârșit, rețeta supraviețuirii în furnicarulcare aleargă și geme și devorează aproapele și spionează aproapele și îngroapă aproapele și se înmulțește, se tot înmulțește, înmulțindu-și reflexele viclene, de supraviețuire. Da, era pregătit, se decisese. Repede, repede, drept la cabinet, la spital. — S-a întâmplat ceva? Ce s-a întâmplat? — Păi... nimic. — Adică? Doctorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
unul pentru fiecare orificiu“, și lumânarea se stinse, sub viforul blasfemiei și al furiei și al învierii sălbatice. Furia și dezgustul de sine și de semeni și de zei, plăcerea păgână, plină, barbară, lătrându-și triumful, sfidând Ciclopul care le spionase sufletele și mintea și sexul. Până diseară, până acum câteva ore, când pământul se scuturase de plictiseala care tot fermenta clocea defeca pe spinarea sa prea răbdătoare. Un ogar turbat peste cățeaua turbată, trepidând, epileptic, pe spinarea ei îngustă, asmuțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
seminar, de Facultate, de mănăstire și de ce-or mai fi făcut împreună... Surâse, mai îmbunat. „Mai mult ca sigur că doctorul a rezolvat situația.“ Nu putea să telefoneze, să vadă ce și cum, chiar de-ar fi vrut. Era spionat din toate părțile. Știa asta. Intraseră pe fază și cei de sus, tov. colonel Ghiță, mai ales. Simțea că-i pusese pe urmă pe cineva, dar încă nu reușise să afle cine-i. „O fi din ăștia noi“, gemu scârbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
pe drept cuvânt Matei, dar față avea rèspuns la toate, Ne dezbrècèm! în timp ce în sufragerie pèrinții noștri vorbeau despre treburile oamenilor mari, Matei și Diana se pregèteau serioși sè facè un bèiețel adevèrat, s-au dezbrècat mai întâi la chiloți spionându-se reciproc, apoi, considerând cè nu era de ajuns pentru a îndeplini tot ceea ce și-au propus și-au dat jos și chiloții, goi, amândoi pe covor, s-au observat cu uimire și curiozitate unul pe celèlalt, incapabili de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
iau razna, simt o ușoarè stare de amețealè și de beție deși n-am bèut nimic astèzi, Când a nèvèlit la mine în compartiment, deși o așteptăm, a reușit totuși sè mè ia prin surprindere, probabil e nebunè! îmi spun, spionând-o cu coada ochiului, ea întinzându-se lasciv pe bancheta din fața mea, ghemuindu-se că un animal bolnav la soare, Stau cu tine! mè anunțè ca si cum ne-am cunoaște demult, familiaritatea din vocea ei fècându-mè sè tresar, Ce vrea oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
acolo ? — Sunt eu, Emma. Fosta prietenă a lui Connor. Se aprind brusc un șir de lumini și mă trezesc că o fată cu părul roșu mă fixează cu un aer beligerant, cu mâna pe Înterupător. — Ce dracu cauți aici ? Ne spionezi ? — Nu ! spun. Uite ce e, Îmi pare rău. N-am vrut să... Am auzit fără să vreau... Înghit În sec. Ideea e că nu e vina lui Connor. Tot ce vrea e să fii sinceră cu el. Vrea să știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
mă simt mai bine. E grozavă, nu-i așa? am reușit să spun. Am surprins-o pe Celine rânjind în timp ce se prefăcea că era ocupată cu lucrul ăla de mână pe care-l avea tot timpul cu ea atunci când ne spiona. Incapabilă să mă abțin, am luat un baton cu fructe și alune care era așa de mare c-ai fi putut să navighezi până-n America la bordul lui. —Ai cui e ăsta? am întrebat. —Al meu, mi-a răspuns Mike
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
sfârșit, că trăiești într-o țară civilizată! Acum iată, ca un corolar a acestei guvernări, găsesc și un anunț extrem de liniștitor pentru nevoiașii acestei țări, anunț care provine de la o firmă din Timișoara: s-a băgat colivă pe Internet... Mă spionează USA Al dracului mai sunt și americanii ăștia? Spionează dom’le tot ce mișcă-n lumea asta, râul, ramul și cârlanul și bibanul din fundul nevăzut al apelor. Păi altfel cum se poate că tocmai când eu mă apucasem să
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
ca un corolar a acestei guvernări, găsesc și un anunț extrem de liniștitor pentru nevoiașii acestei țări, anunț care provine de la o firmă din Timișoara: s-a băgat colivă pe Internet... Mă spionează USA Al dracului mai sunt și americanii ăștia? Spionează dom’le tot ce mișcă-n lumea asta, râul, ramul și cârlanul și bibanul din fundul nevăzut al apelor. Păi altfel cum se poate că tocmai când eu mă apucasem să compun la modul serios mica mea scriptologie, aceea despre
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
produse prin vrăjitorie. Purtarea în zi de joi a îmbrăcămintei de culoare mov cică ar fi cel mai bun și cel mai recomandat leac, supervizat de Guvernul României. Sunt sigur că măcar trei patru-cinci servicii americane de specialitate m-au spionat prin mijloace specifice, curat americane, și s-au grăbit să mi-o ia înainte, fiindcă asta este doctrina lor națională în materie de orice. Văd că zâmbiți pe sub mustață și mă considerați un fel de al doilea V.V. poetul cel
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
năștea alte întrebări. De unde știa Pohoață? Îl supraveghea? Dacă da, asta însemna că îl pusese Pop să facă acest lucru. Da, lucrurile începeau să se lege, olteanul primise sarcina de la comandant să stea cu ochii pe tânărul inspector, să-l spioneze din umbră. În acest caz, era normal ca bătrânul să știe și de cina din oraș și de plimbarea lor de după aceea. Ba mai mult, Vasilică îl urmărise și pe Muntele Rău. Desigur că acesta era motivul pentru care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
continuă el gândurile, nu i-a fost teamă deloc. De ce să-i fie? Of, m-a înnebunit Ileana cu poveștile ei. Eu am avut senzația că mă privește cineva deoarece într-adevăr mă supraveghea Pohoață dar pe el nu-l spiona nimeni. De ce ar fi fost speriat? Pe măsură ce se gândea, se convingea tot mai mult de veri dicitatea raționamentului său. Nu era vorba de nici un blestem al Muntelui Rău, nici un zeu, antic ori modern nu se uita la muritorii ce ajungeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
trebuit să ajungă în curând la pajiștea alpină de sub stânca din vârf. Deși mult mai puțin intensă, senzația că în continuare sunt priviți nu dispăruse cu totul. Câteva clipe se gândi că poate totuși Pohoață se afla undeva în spatele lor spionându-i. Renunță repede la ideea aceasta, ar fi fost prea de tot. Ileana și cu el, plecaseră de acasă, fără să anunțe în prealabil pe nimeni. Calistrat apăruse din urmă, aparent întâmplător, deși inspectorul avea dubii mari și acum Vasilică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
îmi ofere. Dispăruseră sărutările nevinovate cu care ne începeam ziua, ea venea în clasă mai mereu ultima, fiindcă-i luase locul Danei ca șefă de nivel, nu mai cânta cu noi toată ziua și când era liberă, pleca să-l spioneze pe el. Devenise orgolioasă și în toată mândria sa nu putea accepta că Petruș poate avea ochi și pentru altele. Dacă Ea iubea, era obligatoriu să i se răspundă cu aceleași sentimente. Nici până azi n-am priceput mecanismul care
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
o ocazie atât de prielnică de a mă apropia de Mihaela? Sigur că nu. Am prins de veste cum a răsucit cheia în broască, apoi a încuiat ușa. Era alături, ne despărțea doar un perete. Am lăsat ușa întredeschisă ca să spionez orice mișcare de pe sală. Din fund, din bucătăria Dorinei, auzeam pe Virgil zbierând din răsputeri; făcea lecția obișnuită cu Gheorghița. Ceilalți locatari erau plecați. Numai doctorul nu eram sigur dacă ieșise sau nu. Hotărîndu-mă să trec la acțiune, mi-am
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]