1,115 matches
-
fiecare provincie un anumit număr de preoți dintre cei mai maturi și discreți, așa cum li se va părea miniștrilor respectivi că este oportun, pentru a-i asculta pe penitenți cu privire la păcatele private, cu excepția cazului în care frații preferă să se spovedească la miniștrii sau custozii lor, ce se află în trecere prin locurile unde locuiesc ei. 8. În al șaselea rând, întrucât Regula stabilește ca niciun frate să nu îndrăznească să predice poporului dacă nu va fi examinat și aprobat de
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
constituie pentru provincii un anumit număr de frați preoți dintre cei mai maturi și chibzuiți, câți vor considera ei necesari, pentru a le asculta penitenților atât păcatele ascunse, cât și cele private, în afara cazului în care frații preferă să se spovedească la miniștrii sau custozii lor aflați în trecere prin locurile unde locuiesc ei. 7. Referitor apoi la expresia ce se află în Regulă: la moartea ministrului general, alegerea succesorului să fie făcută de miniștrii provinciali și de custozi în capitulul
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
propriului preot, fiindcă, dacă cineva ar dori, pentru un motiv întemeiat, să-și mărturisească păcatele unui alt preot, trebuie, în conformitate cu ceea ce a stabilit conciliul general, să ceară și să obțină în prealabil permisiunea propriului preot, sau cel puțin să se spovedească mai întâi și să primească de la acesta beneficiul iertării; în caz contrar, într-adevăr, celălalt nu-i va putea oferi sau refuza dezlegare, fiind necesară în stabilirea pocăinței o dublă legătură, adică aceea a autorității și a cunoașterii, iar referitor
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
de propria judecată) s-ar datora moldovenismului temperamental, pe când dorința de răzbunare ar fi de natură inconștientă ("vedeniile inconștientului" e o sintagmă predilectă), asemeni unei tainice puteri ce-i încătușează voința. Cu voința te-am iertat chiar de la început", se spovedește Andrei, ca trezit din coșmar, "dar peste dânsa se înălțau alte voințe mai puternice". Nu peste mult timp, în chiar noaptea împăcării, aceleași "voințe" străine îi vor dicta fapte necugetate ("sângele i se îngrămădise în ochi", "omul peșterilor se deșteptase
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
în postura celui ce trebuie consolat se află bărbatul, iar femeia știe de minune cum să procedeze pentru a-i aduce mângâierea dorită. Fără să spună nimic despre ea, Lulù intuiește importanța momentului și-l încurajează pe Andrei să se spovedească, "subliniindu-i vorbele prin gesturi expresive și prin ciripiri rostogolite armonios în gușa de porumbiță"180. Măgulit, bărbatul înclină să creadă că făcuse o bună impresie, că femeia e realmente interesată de propria-i persoană, ceea ce explică recapitularea "popasurilor educației
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Ce diavol l-a stăpânit până acum? Îi venea să cadă în genunchi, să mulțumească Domnului că scăpase de patimă. Fusese oare fermecat de cineva? Îi va spune toate astea și Laviniei, să o dezlege și pe ea. Se va spovedi și va posti cât îi va cere preotul. Va merge la Athos, ba nu, la Sinai, la Sfânta Ecaterina... „Lavinia, fetița mea, iartă-mă că te-am purtat cu mine în focul cel păcătos”, da, da, așa îi va spune
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pelerinaj la Athos, Ierusalim, Sinai și Istanbul, într-un fel se restabiliseră traseele bizantine ale căutătorilor de sfințenie, ale hagiilor. A rămas doar mirată când, simțindu-i liniștea lui Mihai, atunci la întoarcerea din Sinai, l-a întrebat: — Te-ai spovedit la pustnici? — Da, mamă. — ... — E bine, mi-au spus că trebuie să am grijă de ctitori. Să colind țara și să văd dacă la sfintele biserici sunt trecuți toți ctitorii în pomelnic. — Ctitorii, în pomelnice? — Da. Spunea sfântul părinte că
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
deșert, în dorința de a-l ispăși. Am simțit ca zeci de cuțite în inimă întrebările din mințile celor care erau de față: „Oare ce păcat?” Ți-am simțit aceeași întrebare și când ne-am întâlnit pe corabie. M-am spovedit, domnia ta, m-am pocăit, dar... Femeia se întrerupse din povestire pentru că argatul și o bătrână aduceau tăvi cu cafele, fructe, alune și covrigi uscați smălțuiți cu susan și fel de fel de mirodenii, compoturi în vase transparente, vin și apă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
îmbrăcată ca de sărbătoare, cu haine cernite, că era ajunul Bunei Vestiri, ieși grăbită din casă, cu Tudora ca o umbră după ea. Un argat trase zăvoarele grele ale porții și o privi întrebător. — Să spui că plecai să mă spovedesc pân’ să intre popa în liturghie. Luară un drum ocolit și când trecură pe lângă casele în care-și ținea vodă curtea, Tudora se apropie de arnăutul care păzea poarta și-i spuse ceva șoptit. Acesta dispăru în curte și după
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ne este văr. — Urzeli, măria ta, urzeli. M-ai chemat în ajutor, am venit. Acum, vezi bine nu pot să te las și să plec nepăsător. Mă gândeam să-l chemi pe duhovnicul măriei tale, pe ieromonahul Ștefan, să te spovedești și să te împărtășești. Nu poți să stai țintuit în pat știind că vine El să te întrebe și să nu te pregătești să-I răspunzi cum se cuvine. Cheamă-ți duhovnicul, o să te ajute. Nu pot, nu îndrăznesc. De
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
măria ta și așa face și egumenul și toți câți or veni după el, așa că nu ești singur, te însoțesc rugăciunile noastre. Acum o să plec, mă pregătesc pentru liturghia de mâine. În zori o să-l trimit pe ieromonah să te spovedească. Aș dori, măria ta, să vii la Mitropolie să ne împărtășim împreună din scump Sângele lui Hristos. Când te scufunzi în frământări lumești, crezi oare că eu nu mă simt singur? Mai ții minte cum stăteam în tinerețe, pe vremea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
răgaz, măria ta, că nu am fost singuri nici o clipă”. Vodă s-a oprit, l-a privit cu un fel de milă, l-a îmbrățișat și i-a spus ca într-o doară: „Am o singură mulțumire, că m-am spovedit și m-am împărtășit la liturghie”. Așa s-au despărțit. Doamne, dacă înțepenește așa fără să fie îmbrăcat și spălat! Logofătul se apropie din nou de pat și l acoperi bine ca să-i țină trupul cald. Atunci intrară marele stolnic
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
urmărească pas cu pas. Dar marți, în timpul deniei la Mitropolia de acolo, s-a apropiat de mine o jupâneasă, toată numai văluri negre, de nu i se ghiceau decât ochii și mi-a șoptit turcește să mă duc să mă spovedesc la arhimandrit, că are să-mi spună ceva pentru stăpânul meu. După ce s-a terminat denia, am rămas și am îngenuncheat printre cei cărora le citea arhimandritul rugăciunile. Când mi-a venit rândul, i am spus doar cine sunt și mi-
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-i fusese pus anume, s-a apropiat de monah și, blând, ca să nu-l sperie și pe el - își dăduse probabil seama că nici acesta nu era mai mintos decât fetița de patru ani -, începu: „Vino, fata moșului, să te spovedească vlădica și să-ți dea dezlegare de toate păcatele spuse și nespuse.” A intrat în biserica mare a mânăstirii, cu noi toți copiii după el și cu monahul, ba i-a pus și pe vodă cu doamna în genunchi și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Mateiaș? Au, aoleo, nu mai pot să văz atâta sânge, nu mai pot...” Doar popii au liniștit-o, vlădica Antim și trei popi i-au citit sfântul maslu și au hotărât-o să nu se mai țină de viață... A spovedit-o duhovnicul. Când i-a dat sfânta împărtășanie nu mai ardea, era rece, o sudoare rece îi brobonise fruntea, s-a lăsat pe perină și a adormit... Bat clopotele într-o dungă, au plecat călărași în toate părțile. Dar la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de frumos este cerul, niciodată n-am văzut atâtea stele. Ce să-i spun lui taica de ziua lui: să trăiești, măria ta? Cred că nu se cade. Au fost aseară trei monahi greci trimiși de fericitul Hrisant ca să ne spovedească. Bine că i-au lăsat să intre la noi. Azi este Sfânta Maria Mare, se cade să ne împărtășim. S-or fi copt strugurii la Potlogi, dar perele la Doicești? Au venit tot călugării de aseară. Să ne rugăm pentru
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
rând, una câte una, topindu-și licărirea în lumina cerului pe care încă nu răsărise soarele. Radu ar fi mers mai repede, era bucuros că reușise să-i scrie logodnicei sale o scrisoare. Ieri preoții care au venit să-i spovedească le-au adus și toate cele pentru scris; s-a silit atunci să-și orânduiască simțămintele și gândurile și să le înșiruie într-o scrisoare de dragoste. Frazele lungi pe care le scrisese sau poate nu le scrisese îi veneau
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
putut să meargă la Înmormântare. - Știi că am visat-o Înainte să moară? Îmi spunea să vin În București, să-și ia la revedere de la mine! Mama este o femeie credincioasă; spune rugăciuni În fiecare zi, dimineața și seara, se spovedește și se Împătășește la toate sărbătorile religioase, ține post miercurea și vinerea și face tot posibilul să nu greșească cu vorba, cu fapta, cu gândul, așa cum spune ea. Este și un pic haioasă. Trântește câte o vorbă de duh, când
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
tablouri cu bunici citind povești nepoților. Fugi vară și ascunde-te într-un ciulin că atât ai putut să naști; sânii tăi sterpi au adus numai foc, crăpăturile pământului parcă sunt lipitori iar speranța, ca o fată morgană... Fugi vară, spovedește-te, fă-ți seppuku și vino la anu’reîncarnată într-o fecioară neprihănită... Vremuri potrivnice Războaie în diferite feluri au fost dintotdeauna, se dau soluții de către unii, „maeștri”, cum să le învingi. Dar cum să le urmezi dacă în lumea
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
că nici nu observă atunci vorba ungurească. Fața lui părea aprinsă și buzele învinețite îi tremurau într-un surâs nervos. Vorbind, îi clănțăneau dinții și glasul lui avea o asprime aproape răgușită: ― Părinte Constantine... am venit la tine... să mă spovedesc. Când își auzi glasul, i se păru străin și, instinctiv, se uită împrejur dacă nu a vorbit într-adevăr altcineva. ― Poftim înlăuntru... poftim, zise Boteanu mirat și șovăind. Pătrunseră într-o odaie albă, în care Apostol văzu pe perete, între
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
nu mă mai duc la nicio biserică, mi s-a acrit. Pe onoarea mea, facem altar, naos și pronaos În cârciumă. Vorbim cu patronul, să țină deschis, Îmi pun eu o pătură În cap, pe post de patrafir și vă spovedesc. Că sunteți păcătoși amândoi. Dau și lumină, la oră fixă, să mă țineți minte. Vă bag lanterna În ochi... Ridicându-se În picioare, Sandu Șpriț Înalță paharul, Își Îngroașă vocea și strigă, făcându-i pe toți să râdă. Și iartă
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
că n-ai decât o viață. Sandu soarbe din paharul cu Tămâioasă și Îi face semn lui Gicu să dispară din decor. Îți plouă-n gură, Gicule. Ia să vii tu pe la mine când trece popa, Între două țuici te spovedești, spui și păcatele făcute și le spui și pe-alea nefăcute sau gândite. Sub patrafir va fi locul tău. Că-ți umblă mintea... Cu sorcova. Da’ când o fi să fie andropauza aia eu mi-am făcut planul. Citesc În
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Și a mea, evident, fiecare cu statuia ei. Gicu nu se mai poate abține Și izbucnește În râs. Sfânta Geta, așa este, confirm. Ce să facă Și ea, săraca, cu un așa păcătos la ușă? Hai pe la biserică, să te spovedești... Gore se ridică brusc de la masă, aruncă banii lângă scrumieră Și se uită rugător la Sandu: Sandule, m-ai convins, eu sunt capul răutăților, mă duc la Geta să mă Împac cu ea. Da` de unde iau garoafe la ora asta
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
totodată cât de erudit este criticului (spre a lui înălțare!) Eu apreciez cartea ce se adresează direct sufletului și înțelegerii cititorului, și care descoperă în ea, propria-i viață și cunoaștere a lumii; și „Mașa...” o face cu prisosință. Se spovedește oamenilor, exaltă spiritul unei epoci și nu acesta este rostul literaturii? De ce să nu fie o carte bună, remarcabilă? Un adaos valoros la ceea ce a scris până în prezent N.D.? Dați îndoielile (firești fiecărui creator) pe ușă afară și continuați cu
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93033]
-
De ce omul corupt nu poate fi iertat În ultimă instanță marea diferență între păcătos și corupt constă tocmai în faptul că primul este încă deschis iertării, iar al doilea nu o mai caută. Păcătosul știe că a greșit și se spovedește; coruptul respinge conștiința și trăiește în păcat, și fără această conștiință nu poate să caute iertare și să-și schimbe viața. Primul motiv pentru care omul corupt nu poate fi iertat derivă din caracterul de stabilitate, sistematic, de imanență, de
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]