4,031 matches
-
mea care a terminat opt clase. Tanti Mae stătea cam în rândul al patrulea. Avea o pălărie mare pe cap, înclinată într-o parte, și o rochie cu flori galbene. Câțiva cârlionți blonzi i-au alunecat pe frunte, până deasupra sprâncenelor. Mă gândeam cât de bine arată pentru vârsta ei. Singurul lucru care nu se potrivea erau ochii ei. Arătau obosiți și triști. Toți oamenii pe care îi știam erau în public. Domnul și doamna Watkins stăteau alături de predicator, care urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
părul negru. Nu vedeam așa ceva prea des, așa că mă uitam la părul ei. Era mai frumos decât al celor mai mulți oameni. Era lung și ondulat și strălucitor. Avea câțiva cârlionți pe frunte și era drept până la umeri, unde făcea alte bucle. Sprâncenele și genele erau și ele negre, și avea pielea albă. Nu doar fața, ci și brațele. Multe femei din vale aveau fețele albe, însă brațele le erau tot roșii. Era drăguță și ar fi putut să fie pe o copertă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
început. Deși nu e chiar o comparație cinstită. Până la urmă Alice nu a omorât pe nimeni. * * * Detectiv-inspector Fincham avea o față trandafirie, netedă și un păr roșcat, spălăcit. Părul și ochii se aflau într-o alăturare nefericită. Iar genele și sprâncenele aveau o culoare atât de ștearsă încât se pierdeau în piele, lipsind trăsăturile feței de contur, de parcă s-ar fi refăcut după niște arsuri grave. Purta o cravată legată strâns, într-un nod perfect, exact deasupra nasturelui de la guler. Clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
văzut de câțiva ani buni. Tot o cunoșteam îndeajuns de bine. Și nu era beată. Dar băuse? — Da, am recunoscut fără tragere de inimă. A băut doar câteva pahare, ca să spunem așa? D.I. Fincham s-a uitat la mine cu sprâncenele ridicate, așteptându-mi acordul. Pleoapele lui rozalii, alunecând de sus în jos arătau de parcă ar fi fost jupuite, întoarse pe dos, cu genele roșcate abia vizibile. Mă întrebam de ce nu și le vopsește. într-o nuanță de șaten deschis ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
școală avea un talent înnăscut de a fi sâcâitoare, combinat cu o totală lipsă de talent artistic. A fost doar o chestiune de timp până să ajungă să lucreze în PR. —Și deci ce mai faci? a întrebat, ridicându-și sprâncenele pensate. Am bolborosit ceva ce ea nu s-a deranjat să asculte; se uita peste umărul meu după alți cunoscuți. între timp i-am trecut în revistă vestimentația. Firma de relații cu publicul a lui Baby reprezenta mai ales designeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
bec înăuntrul feței. Liniile din jurul ochilor, delicate și înguste, nu făceau decât să-i scoată și mai mult în evidență netezimea feței. Abia i se vedea vreun rid pe frunte, avea două linii verticale aproape invizibile deasupra nasului, acolo unde sprâncenele ei se întâlneau gânditoare. Lee era întruchiparea sentimentelor senine. Vocea ei era liniștită și calmă și fiecare gest eficient. La ea nimic nu părea să fie de prisos. îmi fusese profesoară la Colegiul de Arte în anul al treilea. în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
ar fi un termen mai precis. Era ca și cum un părinte se confesează unui copil maturizat; eram rușinată și fascinată în egală măsură. — Vrei să stăm jos? am spus, arătând spre două scaune neocupate. Am fost surprinsă când și-a împreunat sprâncenele pentru o secundă, pentru a se gândi; apoi a încuviințat din cap. * * * Nu sunt atâtea povești pe lume, iar a lui Lee era o versiune clasică; o aventură cu o femeie măritată. Sexul iubitei nu era o surpriză; se știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Jones, prietenă cu Lee. Poți să te ocupi de recepție cât timp îi ofer o cafea? Judith Frank, o femeie înaltă, de o eleganță glacială, cu părul lung și blond și un nas la fel de lung și palid, a ridicat din sprâncene și a murmurat un „Bună“ în direcția mea. Am murmurat și eu unul înapoi. Și-a împins scaunul în spate și s-a ridicat în picioare, afișând un corp care se potrivea cu părul și nasul; lung, palid și acoperit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
am ripostat. Lumina puternică din cameră transforma tot ce era de partea cealaltă a ferestrei într-o grămadă de umbre întunecoase. Biroul era de fapt o cutie gri cu ușile închise. M-am simțit înșelată și claustrată. A ridicat din sprâncene. —Bună întrebare. Să o pun în alt fel atunci. Vreau să îmi faci o favoare. Dacă accepți te asigur că vei fi răsplătită pe măsură, dar cu condiția să dai dovadă de discreție absolută. Vorbea ca un avocat. Un avocat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
nu fusese văzută niciodată de soare. Părul era șaten și neregulat, ca și cum și l-ar fi tăiat singur. Dar ceea ce mi-a atras atenția a fost privirea lui, ochii purtau o strălucire malefică ascunsă; ochi alungiți, un pic înclinați, sub sprâncene perfect drepte, de o culoare imprecisă, albastru sau gri, dar deschiși la culoare pe lângă paloarea pielii. Nu i-am putut citi expresia feței. Era ceva îngropat în spatele privirii, ceva ce voiam să scot la lumină. Am simțit că îi răspund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Claire și Paul în divergențele lor domestice. Asta cuprindea mai ales voci ridicate, deși din când în când se auzea câte un zgomot surd în dreptul peretelui despărțitor ca și cum bucăți mici de mobilier erau aruncate și deranjate. Ajay a ridicat din sprânceană în semn de dezaprobare. Nu poate să îmi pară rău că pleacă, a spus amestecând trei lingurițe de zahăr în ceașca lui. Măcar o să apucăm să dormim noaptea. Știi că odată ea i-a învinețit un ochi? — Mi-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
din decorul livingului său dichisit, în blugi și geaca mea de piele, cu cizmele de piele pe taburet, starea i s-a adâncit și mai mult, trasând urme adânci pe frunte și de-o parte și de alta a gurii. Sprâncenele i s-au împreunat. Ce caută ea aici? a spus către soția lui. Nu-și dăduse jos haina. Era din vicuna neagră și părea grea ca o piatră de moară în jurul gâtului. Părul lui grizonat era atât de lins, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Și iată, se pot întâmpla chiar minuni în această lume cenușie a nordului! Prin geamul aburit al porții, Dudu o zări chiar pe Nina coborând scările sprintenă, poate pentru că nu-i plăcea liftul vechi. Era puțin cam palidă și între sprâncene îi apăruse acea cută plină de farmec, dezvăluind o neliniște din adânc. Portarul care vedea totul și pe toți, ca un cerber plin de simțul răspunderii, îi strigase din pragul ușii întredeschise a micului său apartament: - E cineva care vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
tot neamul bărbătesc!Asta e boala bătrâneții masculine! îi aruncase femeia. - Și câți ani are? întrebase un bărbat între două vârste, ridicându-și ochelarii pe frunte. - Douăzeci de ani! spusese Rudi cu mândrie. - Numai douăzeci? se uimise bărbatul, ridicându-și sprâncenele în apropierea ochelarilor de pe frunte. Oho, bătrâne, văd de pe acum două coarne pe fruntea ta mare! - Ar putea să-ți fie strănepoată, aruncase râzând un bărbat știrb. - Vă înșelați, ca de obicei! Trebuie să știți că sunt încă un cocoș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
amorțită de la umăr de talia ei. Apa mi se prelingea de pe cozoroc pe obraji și pe după guler. Aveam fețele umede, iar obrajii și bărbiile ne înghețaseră atât de tare, încât trebuia să vorbim fără să ne mișcăm fața; genele și sprâncenele făcuseră țurțuri, în timp ce umerii, mânecile, hainele noastre, ca și interiorul saniei erau acoperite de o pojghiță de gheață fină; din noi și din cai se ridicau aburii ca dintr-un cazan încins, iar pe obrajii Zinocikăi părea că s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
ea. 3 Șefii din clasa noastră erau Stein, Egorov și, pe cât îmi închipuiam, eu însumi. Cu Stein eram în relații bune. În permanență simțeam însă că, imediat ce voi slăbi această prietenie față de el, voi începe să-l urăsc. Blond, fără sprâncene, cu o chelie prematură, Stein, cel mai bun elev din clasă, era fiul unui evreu, un blănar bogat. Profesorii îl ascultau foarte rar, convinși fiind de cunoștințele lui fără cusur. Când vreun profesor pronunța „Sșșștein“, cu ochii în catalog, toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
părul strâns la ceafă și-i priveam de foarte aproape ochii mici, alungiți. O clipă, ochii aceștia plini de o suferință întunecată mă priviră, apoi, probabil, neputând să-și rețină lacrimile zgârcite de bărbat, se ascunseră după pleoape în timp ce între sprâncene se adânci o cută îndărătnică. Imediat ce ochii i se închiseră, auzii un glas necunoscut, tânguitor. - Vadimă Tuă Dragul meuă Tu singur-singurel mă crezi. Și pentru prima dată, simțind cum mâini puternice de bărbat mă prind pe după umeri și mă strâng
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
mult tabla de șah, cu atât mai încordată i se face privirea, iar atenția îi cuprinde chipul precum apa sugativa. Cu ochii fixați pe tablă, jucătorul se încruntă, scărpinându-se la ceafa, își prinde nasul cu mâna sau își ridică sprâncenele întrebător, țuguindu-și sau mușcându-și buzele. Apoi chipul i se schimbă complet, furat de gânduri și liniștit. În sfârșit, pune punct efortului și se luminează de un zâmbet aprobator. Deși nu mă pricepeam la șah, privind omul respectiv, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
costum de un cenușiu-deschis, cu niște cute pe mâneci lăsate, probabil, de geamantan. Pe cap avea tuflită o panama albă cu o panglică tricoloră. Fața lui galbenă avea niște pete roșii sub ochi, de parcă fusese pișcat de urzici. Părul deschis, sprâncenele și colțurile ochilor lui erau pline de praful drumului. Din când în când mă uitam la petele mici și umede de funingine din colțul ochilor lui, ispitit să le scot de acolo cu degetul înfășurat în batistă. Dar Iag dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Lângă mine, pianistul își mișca energic coatele, omoplații și spinarea stând pe scaun, cu o carte de note ruptă așezată sub el; apoi se lăsă pe spate, și speteaza murdară a scaunului începu să trepideze. Violoncelistul își pleca fața cu sprâncenele ridicate își lipea urechea de degetul care luneca pe strune, în timp ce violonistul, stând cu picioarele depărtate, își agita torsul, plin de pasiune. Îmi era jenă de fața lui fericită care, cu atâta bucurie, te invita s-o privești; îmi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
astea! Cristian se așeză pe scaunul de lângă capul familiei, special pregătit pentru el și își privi comesenii. Pop era un tip masiv, înalt cam de un metru și optzeci de centimetri și cu niște mâini mari, ca niște lopeți. De sub sprâncenele stufoase te priveau o poreche de ochi cenușii, sinceri. Avea o mustață groasă, pe oală sub nasul subțire și ușor coroiat. Hai noroc! spuse el, ridicând păhărelul din fața lui și întinzându-l spre Cristi. Ciocniră cu toții după care doamna Maria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în această ordine, spuse Cristi ajutând-o să-și aprindă țigara pe care i-o oferise. Mai adineauri spuneați că aveți o mulțime de zone frumoase aici. Da, foarte frumoase și neatinse de mâna omului. Chiar așa? ridică Toma din sprâncene. Eu știam că acolo unde se fac exploatări miniere, natura are de suferit. Nu-i cazul la noi. Aici exploatarea nu s-a făcut la suprafață. Sunt două guri de mină, închise la această dată. De aici, minereul pleca cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
barcă lăsată peste noapte legată de ponton. Da, asta ar fi cel mai probabil și ar explica și sunetele metalice pe care le-am auzit. Ce ar mai fi? întrebă Cristian privind spre Ileana. Ileana nu mai zâmbea. Își încruntase sprâncenele, nemulțu mită. Cum îți explici că, imediat ce am intrat în oraș, ceața a dispărut? Ba mai mult, nici în spatele nostru nu se mai vedea nimic. S-a risipit, ridică inspectorul din umeri. Și pașii care se auzeau în urma noastră? Iluzie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ăsta? Nu ești prima care îmi spune așa ceva. Sunt în concediu. Până să ajung aici, habar n-aveam de orășelul Baia de Sus și de comandantul Pop. Pur și simplu am venit aici să mă odihnesc. Ileana îl privea pe sub sprâncene. Se vedea că nu-l crede. Taică-tu m-a rugat să-l ajut într-o problemă pe care o are aici. Adică ai venit din capătul celălalt al țării numai ca să-i dai o mână de ajutor lui tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mic dejun la care participase întreaga familie, comandantul mai zăbovise puțin acasă. Discutaseră despre vreme și o mulțime de alte nimicuri, așteptând ca cele două femei să strângă masa și să dispară la bucătărie. Îl privise apoi pe Cristian pe sub sprâncene și îi vorbise pe un ton scăzut: Dacă poți, te rog să treci pe la mine în cursul zilei. Am ceva de discutat cu tine. Nu vreau să vorbim aici, arătase el cu capul spre încăperea unde se aflau doamna Maria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]