990 matches
-
parcela de vie, fie la animale. Duminica organiza, împreună cu ceilalți liceeni, jocuri de volei sau de fotbal la baza sportivă a școlii și se întorcea acasă transpirat, obosit, dar fericit. Creștea și se împlinea ca un adolescent sănătos și viguros, sprinten și îndemânatic, sociabil și politicos. Treburile mă mânau deseori la Bârlad, ocazie cu care îl vizitam pe Săndel la școală. Directorul, dirigintele și toți profesorii cu care stăteam de vorbă aveau numai cuvinte frumoase la adresa lui. Îl lăudau pentru rezultatele bune
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
După ce mi-am oglindit chipul în lacrimile nopții și mi-am limpezit ochii în primele raze ale astrului zilei, am încălecat pe un nor călător, i-am pus căpăstru cu zăbală și am pornit, fericit, într-o plimbare prin văzduh. Sprinten și zburdalnic ca un mânz, ducipalul meu s-a avântat îndată, într-un trap alert. I-am domolit alergarea strunindu-l din frâu, ca să pot admira colinele gătite cu holde, bogate și măiestrit colorate, munții tiviți cu codri voinici, lacurile
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
putea structura o asemenea carte, fiecare dând titlul unei secțiuni. Descrierea urmează în primele două cazuri același pattern: numirea subiectului descrierii, zeița Diana, și atomizarea discursului pentru a-i reflecta trăsăturile. Astfel, statuia Dianei din Louvru este "acea mândră și sprintenă fecioară de marmură, care s-avântă, ageră și ușoară, sub cețurile dese ale tunicei ei spartane, scurtă în poale și larg despicată la umeri"62. Statuia din secolul XIV "nu mai are nimic din aspra candoare și din energia virginală
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
constituie o prelucrare liberă a unei teme cunoscute. PASSACAGLIA- dans de origine spaniolă și italiană, cu mișcare lentă și gravă. PASTORALA- compoziție muzicală în care sunt evocate crâmpeie din viața câmpenească, rurală. POLCAdans popular originar din Boemia, în ritm viu, sprinten. POLIFONIE- artă și știință a suprapunerii coordonate a mai multor linii melodice care se află în relații armonice, fără ca în ansamblu ele să-și piardă individualitatea melodică. POLONEZAdans de origine poloneză, în tempo moderat și în măsura de ¾, cu ritm
PROBE DE EVALUARE LA EDUCAȚIA MUZICALĂ by Marinela Bugeac () [Corola-publishinghouse/Science/91589_a_93185]
-
Zink. Dar știi cum se spune? Nu le poți avea pe toate! Dar am obținut cea mai mare parte. Mă uit la persoane care au 60, 65 sau 70 de ani și care merg în cârjă. Iar eu sunt chiar sprinten. Dacă vreodată simt vreo durere, îl sunt imediat pe doctorul Stan Lorber. Încerc să dorm cât mai mult. De câte ori mă simt un pic somnoros, mai iau un scaun și îl trag mai aproape. Îmi scot pantofii, îmi pun picioarele pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
spornic, tranșat de un măcelar suav în bucăți late, cărnoase, raze pleoscăind pe talgere largi, pe mătăsuri brodate, pe podele, pe superficia oglinzilor, mustind, lent putrezind, vindecându-mă blând, lângă suflet, în amurgul odăilor goale și mari. Ci veșnic și sprinten copil, voi bea până la moarte, cu gura adânc despicată de spaimă, transparente șanțuri de apă. BUCUREȘTI FAR WEST Reforma Adomniței Daniel CRISTEA-ENACHE Nu știu cum se face, dar șirul miniștrilor învățământului perindați după Revoluție pe la postul de înaltă decizie guvernamentală a fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
mă traversează spaimele vârstei pe care o am, spaima de a „părea bătrân”, spaima, pe dos, de a-mi trăda tinerețea spiritului, refelexele mele ideatice, neconforme cu o „judecată gravă, așezată”, Îmi amintesc de el, de Cioran, de mersul lui sprinten și de firescul cu care se așeza În „scaunul propriei sale personalități”. O singură dată, parcă, la o replică a mea a strigat Înnăbușit: - Aber...ich bin Alt! Je suis vieux!, dar am simțiti că așteaptă cu acea fină nervozitate
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
imprevizibilul relaționărilor", Mihai Cimpoi "inteligența" și "focul polemic", Constantin Călin "independența atitudinii, imprevizibilul analogiilor, pasiunea dialectică", Dan C. Mihăilescu "spiritul analitic asociativ" etc. Nici vorbă de... "mitizarea" lui Theo, pe mine mă încântă contrastul dintre prezența molcomă și scrisul polemic sprinten, spiritul critic moldovenesc și hărnicia ieșită din comun.] Discutând despre mitul Eminescu, automat exegetul intră în dispută cu demitizanții de diverse categorii și vârste, dar are în vedere și cultul fanatic, exaltarea fără discernământ, idolatria nătângă, precum și cultul "oficial", contrafăcut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Km. depărtare. L-am îmbiat și pe el să participe la pregătirea colegului în așa fel încât Niculae Stoica, băiețașul de 11 ani atunci obținea rezultate mult mai bune decât colegul lui de bancă. L-m îndrăgit pe acest băiat sprinten la minte, fiindcă în el mă vedeam pe mine, cel înstrăinat din clasa I-a a aceluiași liceu. Scriind acasă părinților lui, că îl ajut, la vacanța de Paști i-am cunoscut tatăl, care m a invitat pentru vara lui
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
chiar mai frumos, decît viața pe care am trăit-o. Și teama parcă dispare, parcă.....! AM 100 DE ANI Am 100 de ani Abia mă mai pot mișca Abia mai pot respira De vorbit, abia îngân Singurul care-mi este sprinten Ați ghicit, mi-e sufletul! El dorește să alerg Corpul nu mă lasă El dorește să respir Plămânu-mi nu mă lasă El dorește să privesc Dar ceața e prea deasă Sufletul mi-e tânăr Așa va fi mereu Doar corpul
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
mult, pentru a ne bucura de frumusețile din jur... De aici înainte nu mai este nici o noutate golul ce-l simt deodată în clipa în care Spiritul domnesc mă părăsește, pentru a mă aștepta în altă parte...Pornesc cu pas sprinten spre insula verde a Copoului. Simt zefirul sprințar zbenguindu-se în jurul meu. Il văd pur și simplu cum se hârjonește cu o floare de cais îmbujorată peste măsură de plăcere...De departe mi se arată biserica Sf. Atanasie, pitită între
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
nou numit, Dealul Teilor, aceștia erau în plină iarnă, fără frunze, doar cu crengile înălțate spre înaltul cerului, parcă rugându-se de bunul Dumnezeu spre a da o iarnă blândă, fără geruri distrugătoare, să poată întâmpina viitoarea primăvară cu muguri sprinteni, care să deschidă ușițele frunzițelor ce vor respira și se vor bucura de lumina și dulceața soarelui primăvăratec, spre frumos, spre înflorire, dând parfumul ca răsplată a primirii rugăminții lor... Săndel are motiv de-a privi mai atent și la
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
tale, ca și ale celorlalți din familie. -Atunci de ce mai stăm în curte, haideți în casă, vom discuta acolo, dacă dorim mai multe, că deja s-a întunecat. Săndel invită « musafirii », dând dovadă de bună creștere. Emilia și Gică pășesc sprinteni spre scări, apoi însoțiți de Săndel, intră în casă unde erau așteptați de mama tuturor, Maria. Vasile făcea pe gospodarul casei, aducând lemne, întreținând focul și alte munci gospodărești ce se cereau. Din când în când mai apela și la
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
pentru opresori: „Tot timpul mă rugam și cântam psalmi. Nu-mi era frig, nu răcisem, nici măcar un strănut. Mă deșteptam proaspăt la suflet și la trup, deși mai toată noaptea o petreceam în priveghi; dispoziția sufletească și mintea limpede și sprintenă mă făceau să cuget probleme dificile ca înțelesuri, care acum se dezlegau singure, ca în lumina în care nu se ascunde nimic. Mi se părea că primisem un dar de la Dumnezeu, pe care nu voiam să-L pierd, doream să
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
În altă variantă, mama ei Geea (Pământul) ar fi transformat-o în laur. În prima carte a „Metamorfozelor”, Ovidiu redă acest mit. Să ne-ncadrăm și noi în tradiții!am îndemnat-o pe Janeta, îndreptându-nre spre apa limpede. Ea mai sprintenă a coborât mai repede la izvoare și s-a spălat, eu mai lentă la anii mei, m-am așezat pe una din trepte, incomod ca să mă spăl pe față. ─ Ha ha! Ha!mamă, trebuia să te așezi jos ca să te
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
scenă, invitatul de onoare a căutat un cuier în care să-și atârne pălărioara. Negăsindu-l, a aruncat-o... în sală, unde s-a creat instantaneu o grămadă ca la rugby întru capturarea prețioasei amintiri. Și-au adjudecat-o, mai sprintene, liceenele, care și-au însoțit izbânda cu-n buchet de chiote ascuțite. Am izbutit să notez câte ceva din ideile "cozeriei" ionesciene și, cum n-am întâlnit nicăieri vreo relatare despre acest eveniment literar, transcriu, după 34 de ani, însemnările de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
hup-țup când într-o parte, când într-alta. Numai cucoșul, când îl vedea, se oprea, își zburlea penele și se repezea la dânsul plin de mânie și de gelozie, încercând să-1 miruiască cu ciocul, în numele Tatălui. Dar și Grivei sărea sprinten ca o panteră, se ferea, mârâia ori bătea furios și-l păcălea încât aproape niciodată cucoșul nu-l ajungea și nimerea. Mai era într-un colț al ogrăzii, la umbră, la intrare într-o șandrama, lângă șură, o cloșcă cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
și spre strachina plină cu apă din care-a sorbit cu nesaț. Și lanțul se mișca și suna din verigile sale ca o parte componentă a noii sale ființe. Micuțul Grivei devenea câine. BUNICA -1 Era o femeie înaltă, subțire, sprintenă, energică, dreaptă și frumoasă. Avea o față netedă, fină, albă, ușor ovală, înconjurată de un păr brumat, bogat, ca o diademă voievodală de argint. Ochii îi erau căprui. Niște ochi mari. Adânci. Limpezi ca unda fântânilor de la munte. Când te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
seară, rămâne iarăși singur, ore-n șir, în odaia de lucru cu foile albe în față, zămislind lumea cărților sale... Urcând pe alee, spre casa unde se află El, Maestrul, îmi iese-n cale doamna Sadoveanu. E o femeie măruntă, sprintenă. Cu părul aureolat de argintul anilor. În mâna dreaptă are un bastonaș din lemn de corn, cu mânerul aurit. Mă întâmpină cu o privire deschisă, blândă, destinsă. Îi sărut mâna cu sfială. Mă ajută să prind curaj. Ne continuăm drumul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
la Caragiale), o privea și o sorbea din ochi, se ridica pe vârful picioarelor și-i ridica mânuța sus și i-o pupa îndelung, urându-i "o zi bună!", apoi mai stătea și o privea încă două-trei clipe, cum sărea sprintenă și alintată pe treptele ce urcau la etaj, unde era biblioteca. O dată, când n-avea ore, l-am văzut mergând împreună cu ea pe holul principal, cu mâna dreaptă încolăcită de mijlocul ei, încât, din spate, păreau doi îndrăgostiți în luna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
partid și de stat, de la nivelul organelor regionale până în 1968, apoi ale județului. Printre ei erau oameni de tot felul. Și buni. Și ariviști, neserioși. Destul de numeroși! Bosul între boși era Ștefan Panaiotache. Un omuleț iute ca ardeiul roșu și sprinten ca prâsnelul. Avea apucături de fanariot. Înfățișarea și culoarea îi erau tuciurii. Și intimii mai realiști chiar dintre activiști îl porecliseră, în ascuns, "omul negru"! Terminase Academia "Ștefan Gheorghiu". El țesea și ținea în mână toate ițele propagandei, învățământului și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
în toate zilele cât am fost oaspetele Gertrudei, a stat ridicat un steguleț tricolor românesc, ceea ce m-a emoționat încă din prima clipă când l-am văzut. Doamna Gertrud era o femeie de 58 de ani, blondă, subțire la trup, sprintenă, cu un zâmbet ușor, care-o însoțea mereu. Te privea detașat drept în ochi și avea un fel al ei, aparte, de-a aștepta să răspunzi la ceea ce te întreba. Fusese institutoare. Acum era pensionară. Era încă în conducerea Crucii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
cu mânerul aurit și oprindu-se din loc în loc, spre a-și tampona ușor fruntea îmbrobonită și palidă. Când mai avem patru-cinci trepte până la dânsul, pe lângă noi țâșnesc, nerăbdătoare, se strecoară venind din urmă, două zvârlugi de studente înalte, subțiri, sprintene, zorind și țopăind ca niște căprițe. Urcă valvârtej, vrând parcă să pășească peste două trepte, deodată, grăbind și chicotind. Bătrânul le privește. Se oprește. Și se trage de-o parte, lângă perete, oferindu-le politicos, înțelegător, cale deschisă. Fetele se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
mulțumesc pentru cuvintele calde și exacte despre șederea mea la Fălticeni și despre semnificația colecției... Mi-a plăcut și prezentarea orașului și a împrejurimilor... S-a întors apoi spre soția sa o doamnă în vârstă, uscățivă, ca și el, dar sprintenă, cu ochii albaștri deschiși și buni, cu o față rotundă și încă netedă, care păstra urmele frumuseții angelice de odinioară, și a îndemnat-o: Hai, dragă, ai curajul și spune-i observația pe care ai făcut-o, când ai citit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
mai și chibzuiește. Și tot pățitu-i priceput. Am plecat, deci, într-o sâmbătă după amiază cu acceleratul de la Suceava la Timișoara, iar a doua zi la orele 7 eram în gară, dormiți, odihniți. Ne-am lăsat geamantanele la bagaje și sprinteni am pornit-o prin oraș, spre centru. Era o zi cu soare, frumoasă, senină, îmbietoare. Mai cald ca la Suceava. Orașul curat, elegant, ademenitor, necunoscut încă pentru amândoi, ca o carte ce te-ndeamnă s-o răsfoiești, s-o citești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]