10,656 matches
-
cel care conferă peisajului un aspect de canion. Pe langă încercarea făcută de Ungaria la sfârșitul secolului al XIX-lea de a înlesni navigația în sectorul Porților de Fier, prin străpungerea pragurilor de stânci și prin săparea unui canal "Canalul Stâncă" cu o lățime medie de 60 metri, s-au mai realizat și alte lucrări hidrotehnice: Construirea unui nou canal "Canalul Cozla-Doica" între km 1014,7-1011,1. Executarea de lucrări de adâncire a apei în porțiunea km 1007,7-1005,4 și
Dunărea. Geopolitică şi negociere by Ciprian Beniamin Benea [Corola-publishinghouse/Administrative/1419_a_2661]
-
toate acestea lățimea să ajungea în unele locuri la numai 35 metri. Construirea canalului "Islaz-Tahtalia", între km 1003,5-1001, catre malul drept al Dunării, cu o lățime medie de 60 metri; Canalul Iuți, între km 989,8-987,7. Săparea în stâncă a canalului Greben între km 949,8-946,7 și construirea în paralel a unui dig longitudinal pe malul drept al Dunării. Canalul Șip sau al Porților de Fier situat între km 946,7-944,6 pe langă malul drept al fluviului
Dunărea. Geopolitică şi negociere by Ciprian Beniamin Benea [Corola-publishinghouse/Administrative/1419_a_2661]
-
începe în toamna anului 1969, cu specificația că atunci când s-a lansat atacul împotriva Dunării pentru a putea opri curgerea apei, viteza acesteia era mult mai mare.276 La aceste lucrări a fost necesară prezenta minerilor specializați în înaintarea-n stâncă; ei și utilizarea dinamitei a permis săparea celor patru straturi ale fundației mărețului obiectiv. La adăpostul batardoului au fost înfipte în marile plăci ale fundației, rădăcinile "pădurii de metal" ce avea să constituie scheletul barajului. Scheletul metalic supraetajat atingea înălțimi
Dunărea. Geopolitică şi negociere by Ciprian Beniamin Benea [Corola-publishinghouse/Administrative/1419_a_2661]
-
Bufonule! Altceva? BUFONUL: De-aici încolo știe el mai bine ce urmează. Hai, spune-i, Ieronim, unde vrei s-o duci? IERONIM: Ascultă, Cezara, am un castel rămas din vremea lui "a fost odată..." Un castel răsărit din rădăcini de stâncă... (spre culise, șoaptă șuierată) Castelul, Nea Costică! NEA COSTICĂ (vine cu pancarda pe care scrie "Castel din vremea lui A fost odată". În timp ce îi caută cel mai bun loc.): Așa piesă n-am mai văzut. Joc mai mult eu decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
himeric, / Ca de-iubire două basme. Dară corpul ei părere-i, / Abur viu, ca de fantasme. // TOȚI (cântă): Când pe crug e-ajunsă vremea / Mult slăvitului Crai-Nou, / Pe când cerul se deschide / La al lumilor ecou, / Atunci ea vine asemeni, / Printre stâncile de cremeni, / Lângă lacul de smarald / Unde zânele se scald'. // CÂNTĂREȚUL ORB (cântă): Și deși în noaptea toată / Peste vârfuri luna tace, / Arătarea-i luminată / Umbră pe pământ nu face. / Și deși în lac înoată, / Totuși valul nu se taie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
de orice așezare omenească, nevoit să duc la bun sfârșit o reparație anevoioasă. Apă de băut, abia dacă aveam pentru opt zile. Trebuia să mă grăbesc. (Se ridică cortina. Pustiu. În stânga, în prim-plan, vizibil parțial un avion. Alături, câteva stânci pitice. Pe fundal, un ecran pentru umbre chinezești sau pentru proiecții. Omul repară, înconjurat de piese și șuruburi.) OMUL: Da, asta-i. De multe ori, un șurub afurisit te bagă în cele mai mari încurcături. Eu, dacă m-am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
n-ai nici un fel de informații deosebite, aș vrea să mă lași să lucrez. MICUL PRINȚ: La revedere! Plec spre Pământ! (Cade perdeaua-nor.) (Scade lumina. Fond muzical astral. Lumina va crește din nou pe un peisaj pustiu. Soare. O singură stâncă, în partea stângă a scenei. Pe fundal ecranul pentru umbre chinezești sau pentru proiecții. Micul Prinț vine încet din dreapta.) MICUL PRINȚ: Mă tem că am greșit planeta. Merg de atâta vreme, și n-am întâlnit pe nimeni. ȘARPELE (se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
stângă a scenei. Pe fundal ecranul pentru umbre chinezești sau pentru proiecții. Micul Prinț vine încet din dreapta.) MICUL PRINȚ: Mă tem că am greșit planeta. Merg de atâta vreme, și n-am întâlnit pe nimeni. ȘARPELE (se ridică, parțial, deasupra stâncii): Bună seara! MICUL PRINȚ: Ia uite! Bună seara! ȘARPELE: Eu sunt Șarpele. MICUL PRINȚ: Mă bucur că te întâlnesc. Pe ce planetă am ajuns? ȘARPELE: Pe Pământ. MICUL PRINȚ: Înseamnă că am ajuns unde trebuie. Auzisem că Pământul e plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
o întâlnire importantă? MICUL PRINȚ: Da, poate am noroc. Mâine se împlinește anul... E o întâlnire hotărâtă mai de mult... (Pleacă. Omul se culcă.) ( Scade lumina, se aprinde ecranul. Micul Prinț vine spre locul întâlnirii cu Șarpele, care apare deasupra stâncii. Vocile celor doi.) MICUL PRINȚ: Te-am mai căutat o dată. Te-am strigat, dar nu mi-ai răspuns. ȘARPELE: Eram ocupat. Și, pe urmă, nici nu venise vremea. MICUL PRINȚ: Acum a venit. Vreau să mă întorc acasă, la Floarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
milioane de clopoței, eu voi avea 500 de milioane de fântâni. Rămâi cu bine. Asta e tot! (Crește fondul muzical, lumina scade, treptat, total. La fel și fondul muzical. Lumina va crește din nou, același decor, dar fără avion. Pe stâncile pitice, vizibil parțial Șarpele.) OMUL (vine din dreapta. Când se apropie de centrul scenei, Șarpele pleacă foarte încet. Omul caută cu privirea ceva, se întoarce spre sală) Am revenit aici după șase ani. Totul e neschimbat. În pustiu, decorul se schimbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Sufli, dar ce se întâmplă mai departe? Ce inhalezi, că nu nasul îl bagi în pungă, ci gura. Inhalezi pe gură. Poate. Locuiesc în canale. La fel ca membrii populației vedda din Ceylon care trăiau goi în adăposturi săpate în stâncă. Avem așadar de-a face cu o colonizare. Faptul că oamenii își pipăie portofelul ne face să credem că sunt conștienți de dreptul pe care și-l arogă alogenii. Acela de a-i jefui și de a-i muta pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Într-un poem câteva gânduri privind această nobilă trudă: Mă zvârcolesc În chinuri ... / sfârșește trista-mi soartă./ce-i arta? // ce-i scrisul? / o dulce și amară vină/ prin care / eu - umilul serv - / /mă nărui .../ Zadarnică mi-e truda / și stânca ce rostogolesc // spre vârfuri ecou În noapte - / ce alungă liniștea pădurii / crescută din/ iertări și lacrimi ,/ renunțări / și brațe-ntinse spre lumină .../ O! tu, divină minte / și mai presus de toate ...mă iartă de Întreb: / ce-i semnul ce-am
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie, / Țara mea de glorii, țara mea de dor/ Brațele nervoase, arma de tărie,/ La trecutu-ți mare, mare viitor! Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul,/ Dacă fiii-ți mândri aste le nutresc; / Căci rămâne stânca, deși moare valul, /Dulce Românie, asta ți-o doresc.” (Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie) Secvențe de la acest eveniment au fost prezentate seara, la ora de știri, pe postul local TV. Au scos poezia lui Eminescu În stradă „163
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Luceafărul) Și cum „toate trebuiau să poarte un nume”... scrisul a devenit o datorie care trebuia Împlinită, ca o răzvrătire Împotriva destinului ce a Închis cuvinte În morminte, mult prea devreme și mult Înainte de apusul soarelui... Viața este ca o stâncă, dură, periculoasă, stâncă ce trebuie escaladată, dar nu toți cei care vor cuteza spre Înălțimi vor ajunge În vârf. Până sus pe culme, aproape de soare și zăpezi virgine - sunt mărăcini și prăpăstii, animale sălbatice flămânde... O clipă de neatenție și
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
toate trebuiau să poarte un nume”... scrisul a devenit o datorie care trebuia Împlinită, ca o răzvrătire Împotriva destinului ce a Închis cuvinte În morminte, mult prea devreme și mult Înainte de apusul soarelui... Viața este ca o stâncă, dură, periculoasă, stâncă ce trebuie escaladată, dar nu toți cei care vor cuteza spre Înălțimi vor ajunge În vârf. Până sus pe culme, aproape de soare și zăpezi virgine - sunt mărăcini și prăpăstii, animale sălbatice flămânde... O clipă de neatenție și drumul poate sfârși
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
nu am cu cine, toată ființa mea țipă după dragoste, după o dragoste aprigă, ca flăcările iadului, ca moartea, mă târăsc spre parcul din apropiere, acolo voi dormi până la sfârșitul vieții, aș vrea să mă dizolv în apa oceanului, în stâncile de pe maluri, aș vrea să mă scufund în pădurile de corali, voi dormi, voi dormi, simt cum sufletul mi se scurge din trup ca un vin vechi, aproape leșinată mă târăsc pe pajiște, în jurul meu fojgăiesc siluete vagi, mi-e
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
culcă și doarme o zi și o noapte, se trezește cu creierul spălat, acolo nu mai sălășluiește decât imaginea Mariei alergând în zborul ei planat prin pădure în întâmpinarea Dumnezeului ei, peștera cu firul de apă ce se strecoară printre stânci în măruntaiele pământului și privirea catifelată a băiatului din Clădirea Albastră. Se așează la pian cu un aer șugubăț: Știți cu cine m-am întâlnit în oraș? Cu Alex, spune fără să mai aștepte reacția lui Zinzin. Vine în seara
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
săgetă cu ochii pe împricinați și, drept urmare, aceștia fură repede îndepărtați din tabără. Nunta curse exuberant, cu o veselie înspumată, ca un râu de munte ce-și lasă apele să alunece peste bolovanii asemănători unor spinări de bivoli și peste stâncile ivite în cale. Fiecare moment era marcat de bucuria de neprețuit pe care o aduce oamenilor constituirea unei noi familii. Bulibașa bău cu măsură, rămânând treaz până în zori, când îi propuse avocatului să-l conducă cu tot alaiul până acasă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
mai încercați peste o lună sau două... în cele mai multe cazuri era întrebat dacă are o calificare în domeniul economic, administrativ sau cultural. El era un absolvent de liceu teoretic; școala nu-l pregătise pentru o anume profesie. Lovitura aceasta de stânca vieții îl adusese aproape în pragul disperării. Nu îl deranja faptul că nu găsește o slujbă, ci mai ales că timpul curgea ireversibil și acest lucru îi strica planurile lui îndelung chibzuite. Alex și Ina, când îl întâlneau seara, văzându
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
atunci erau rusești îde genul : „Pământ desțelenit”, „Pe Donul liniștit”, „Așa s-a călit oțelul”, „Katiușa”) sau românești cu scenarii de pe marile șantiere patriotice din Bumbești și Livezeni, populate cu harnicii tineri brigadieri care mărșăluiau cu cântec : „Heirup, heirup, cad stânci de fier, / În lupta dusă de brigadier...” ori din agricultură, cu reforma agrară și cu colectivizarea. Marele actor Stefan Ciubotărașu a rămas în memoria colectivă a țăranilor cu următorul dicton: „Ne-au dat boierii pământ / Pentru al nostru mormânt”. La
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
după un număr oarecare de cuvinte pronunțate rapid, i se umplea gura ca de o spumă albă și o puteai vedea cum îi scălda când și când dinții, ca valurile unei mări nervoase, care se izbesc gata să spargă de stâncile abrupte. Poate tocmai de aceea Regizorul, pe numele lui George Ilea, era așa de convingător. Tiptil, aproape pe nevăzute, își înghite saliva (la urma urmei, un automatism ca toate automatismele). Mă privește adânc în ochi, până se convinge singur de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
a măturat din prețioasele poveri, dar s-au regrupat În șir indian, adăpostindu-se sub buza unei fâșii desprinse de zugrăveală. Iar eu, care Înfruntasem hăuri amețitoare, agățat cu o mână de surplombe, care schiasem peste vertebrele de granit ale stâncilor, am traversat odată cu minusculii mei tovarăși munți zgrunțuroși de calcar, ocolind craterele adânci lăsate de cuie, coborând de-a lungul crevaselor adânci ale fisurilor din tencuială. Cu inima cât un purice, am Însoțit furnicile În bătaia muștei bâzâitoare, sunând alarma
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
CÎnd Iuffo se Întoarse și privi În aceeași direcție, văzu ceva asemănător unei meduze mari, luminoase, care plutea la mică Înălțime deasupra apei, deplasîndu-se lent spre faleză, ca și cum ar fi fost trasă cu o sfoară invizibilă de cineva ascuns Îndărătul stîncilor; un zmeu ciudat, făcut dintr-un material aproape transparent, ale cărui mișcări semănau perfect cu ale unei meduze care Înoată. La un moment dat se oprise și parcă... Îi aștepta. Christina ieși din casă nemulțumită. Totuși, pentru eventualitatea că s-
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
să tragă concluzia acelei zile, deși nu avea vreo concluzie de tras. Poate că dorea numai să stea cîteva minute acolo, așezat pe o piatră, și să se odihnească privind fără nici un fel de gînduri micul izbuc ce ieșea de sub stîncă, dar nu-i exclus nici să fi urmărit să amîne astfel, cîtuși de puțin, Întîlnirea cu Christina, care Îl aștepta nerăbdătoare să audă noutățile pe care el nu le avea. De fapt nimic nu-i condiționase alegerea, o luase la
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
sigur că orice neînțelegere se va risipi În momentul cînd vor ajunge În locul către care se Îndreptau și despre care nu știa deocamdată nimic. Merseră la deal pe valea Îngustă a pîrÎului pînă Într-un loc unde torentele săpaseră În stîncă un fel de absidă care lărgea neașteptat albia. De partea cealaltă, aluviunile ridicaseră pe lîngă mal o fîșie Îngustă de pămînt, acoperită cu tufe și bălării de o vigoare nefirească care camuflau gura peșterii, aflată chiar sub mal. Străbătură mai
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]