1,465 matches
-
cu păduri de arbuști (exp: quebracho - copacul ce rupe topoare), iar versanții estici ai Anzilor sunt acoperiți de păduri de roșcove. "Puna": în ținuturile înalte din nord-vest, arbuștii de tola și tufișurile de ichu formează o pătură subțire deasupra solului stâncos, unele pietre fiind acoperite de mușchi (plantă) și licheni. În canioanele de la baza muntelui se întâlnește cactusul cardón. Pădurile de foioase și conifere: în regiunea lacurilor patagoneze (de-a lungul graniței chiliene), pădurile veșnic verzi sau cu frunze căzătoare sunt
Argentina () [Corola-website/Science/298072_a_299401]
-
cu calul, se întâlnește în zona nordică (subtropicală). Cel mai mare carnivor din Argentina este puma, care trăiește doar în pădurile subtropicale. Alte mamifere notabile sunt maimuța capucin, maimuța urlătoare și capibara de râu. Pe plajele nisipoase și pe insulele stâncoase, de-a lungul coastei patagoneze, își duc existența leii-de-mare sudici, elefanții-de-mare sudici și focile cu blană. În apele de lângă Peninsula Valdéz se întâlnesc orci, balene cu cocoașă, balene nordice și delfini. Există trei varietăți de șerpi veninoși yarará, specie comună
Argentina () [Corola-website/Science/298072_a_299401]
-
Orlík în 1954-1962, iar castelul este acum de-abia la câțiva metri deasupra nivelului apei. Înțelesul numelui "Orlík" provine de la cuvântul „vultur” (în ). Se sugerează adesea că acest castel ar fi semăna cu un cuib de vultur cocoțat pe aflorimentul stâncos ce se află deasupra râului. Orlík a fost stabilit ca un castel regal lângă un vad pe râul Vltava, în a doua jumătate a secolului al XIII-lea, probabil de Ottokar al II-lea Přemysl, deși în Evul Mediu a
Castelul Orlík () [Corola-website/Science/336250_a_337579]
-
Siberia, Mongolia și Asia Centrală ilustrează foarte clar rolul maselor mari de uscat în definirea climatului temperat continental tipic. Celălalt factor determinant îl reprezintă lanțurile muntoase înalte, care rețin umiditatea transportată de nori. Spre exemplu, în America de Nord, din cauza orientării lanțului Munților Stâncoși de la nord spre sud-vest și sud-sud-vest, toate zonele situate la est de aceștia au climă temperat continentală, din cauza barieriei naturale a Stâncoșilor. Ca un contraexemplu se poate menționa lanțul Alpilor, care deși suficient de înalt, fiind orientat de la vest la
Zona temperată () [Corola-website/Science/307248_a_308577]
-
reprezintă lanțurile muntoase înalte, care rețin umiditatea transportată de nori. Spre exemplu, în America de Nord, din cauza orientării lanțului Munților Stâncoși de la nord spre sud-vest și sud-sud-vest, toate zonele situate la est de aceștia au climă temperat continentală, din cauza barieriei naturale a Stâncoșilor. Ca un contraexemplu se poate menționa lanțul Alpilor, care deși suficient de înalt, fiind orientat de la vest la est, nu blochează accesul masiv al umidității oceanice înspre interiorul continentului european. Cea mai mare parte a populației umane a planetei noastre
Zona temperată () [Corola-website/Science/307248_a_308577]
-
Mihail ordinul să întreprindă construirea a ceea ce va deveni Mont Saint-Michel. Hagiografia ne spune că în luna octombrie a anului 708, episcopul Aubert a avut o viziune în care Arhanghelul Mihail i-a poruncit să edifice o biserică pe insula stâncoasă aflată la vărsarea râului Couesnon, insulă cunoscută pe atunci sub denumirea de Muntele Tombe. Această insulă stâncoasă se ridica aridă și singuratică, în golful format la unirea coastelor Normandiei și Bretaniei. Într-adevăr, episcopul Aubert a primit în trei rânduri
Sfântul Aubert () [Corola-website/Science/317540_a_318869]
-
octombrie a anului 708, episcopul Aubert a avut o viziune în care Arhanghelul Mihail i-a poruncit să edifice o biserică pe insula stâncoasă aflată la vărsarea râului Couesnon, insulă cunoscută pe atunci sub denumirea de Muntele Tombe. Această insulă stâncoasă se ridica aridă și singuratică, în golful format la unirea coastelor Normandiei și Bretaniei. Într-adevăr, episcopul Aubert a primit în trei rânduri, în cursul somnului, porunca Arhanghelului Mihail de a pune să se ridice pe Muntele Tombe o biserică
Sfântul Aubert () [Corola-website/Science/317540_a_318869]
-
format la unirea coastelor Normandiei și Bretaniei. Într-adevăr, episcopul Aubert a primit în trei rânduri, în cursul somnului, porunca Arhanghelului Mihail de a pune să se ridice pe Muntele Tombe o biserică în onoarea sa. Vâzând starea acestei insule stâncoase, abia lipită de continent, acoperită de tufișuri și de mărăcini, locuită doar, în afară de animale sălbatice, de câțiva ermiți, Aubert a judecat această poruncă drept imposibil de realizat și s-a gândit că este vreo viclenie de-a "celui rău". Abia
Sfântul Aubert () [Corola-website/Science/317540_a_318869]
-
încă adolescent, reușise să smulgă spada Excalibur. Aubert a trimis călugări să aducă de la sanctuarul de la Muntele Gargano, aflat în sudul Italiei, dedicat Sfântului Arhanghel Mihail, moaște ale locului. La 16 octombrie 709, episcopul a sfințit biserica nou-construită pe insula stâncoasă și a instalat acolo doisprezece canonici. Mont Saint-Michel luase naștere.
Sfântul Aubert () [Corola-website/Science/317540_a_318869]
-
înălțimi între 1. 190-2. 240. Ibexul din Pirinei a fost destul de abundent până în secolul 14 și numerele nu s-au epuizat în regiune până la mijlocul secolului al 19-lea. Ibexul din Pirinei a avut tendința de a trăi în habitate stâncoase cu stânci și copaci intercalate cu pini. Cu toate acestea, patch-uri mici de roci în terenuri agricole sau diverse terenuri de-a lungul coastei iberice au format, de asemenea, un habitat adecvat. Ibexul a fost capabil să se disperseze și
Ibexul din Pirinei () [Corola-website/Science/334519_a_335848]
-
Missouri și triburile ce trăiau de-a lungul lui.Lewis s-a dovedit un conducător capabil, iar Clark un bun cunoscător de râuri și expert în desenarea hartilor.Ei au pornit din St.Louis în mai 1804, au traversat Munții Stâncoși și au ajuns la Oceanul Pacific pe la gură de vărsare a râului Columbia (fluviu), în septembrie 1806. Lewis și cu Clark au avut contacte pașnice cu mai multe triburi amerindiene, cum ar fi Shoshone, Mandan, Sioux și Omaha.Ei au fost
Extinderea și divizarea Statelor Unite ale Americii (1789–1860) () [Corola-website/Science/329129_a_330458]
-
ca Missouri (fluviu).De asemenea, ei au întâlnit șefi de triburi care erau dornici să schimbe produse locale pe arme și alte produse manufacturate. Jedediah Smith , un vânător, , comerciant de blană, deschizător de drumuri, autor, cartograf și explorator al Muntiilor Stâncoși, al coastei americane de vest și sud-vest în secolul al 19-lea, a fost un erou american redescoperit.A fost primul om alb care a călătorit pe uscat de-a lungul frontierelor Marelui Lac Sărat, râului Colorado, Deșertul Mojave, și
Extinderea și divizarea Statelor Unite ale Americii (1789–1860) () [Corola-website/Science/329129_a_330458]
-
cu cinci dungi deschise și pileus brun uniform. Gușterul vărgat dobrogean trăiește în locuri mai xerofile (uscate) decât gușterul obișnuit ("Lacerta viridis viridis"), evitând luminișurile pădurilor sau lizierele, dar manifestă un anumit grad de petrofilie, fiind întâlnit adesea în zona stâncoasă. Cu toate că preferă locurile mai uscate, el este întotdeauna găsit în proximitatea apei (pârâu, baltă, lac). Gușterul vărgat dobrogean populează viroagele și râpele colinelor și dealurilor dobrogene, cu sol de loess depus peste aflorimentele de rocă (calcare triasice, sarmațiene, cretacice sau
Gușter vărgat () [Corola-website/Science/334046_a_335375]
-
sau în culturi și vii învecinate cu biotopul principal. Ca adăposturi servesc galeriile pe care le sapă la adăpostul vegetației de arbuști: tufelor de păducel ("Crataegus") sau chiar în masive de ciulini. Uneori folosește galeriile de rozătoare părăsite. În zonele stâncoase se adăpostește în fisuri și pe sub pietre. Gușterii vărgați dobrogeni se întâlnesc de obicei izolați, indivizii păstrând distanțe suficient de mari între ei, dar fiind însă destul de numeroși în biotopul respectiv. Hibernează din octombrie până în aprilie, fiind activi din aprilie
Gușter vărgat () [Corola-website/Science/334046_a_335375]
-
teritoriale într-o perioadă de slăbire a puterii Spaniei în Lumea Nouă. Pe lângă cedarea Floridei către Statele Unite, tratatul a rezolvat o dispută teritorială din zona râului Sabine din Texas și a stabilit limitele teritoriului american și revendicările în zona Munților Stâncoși și spre vest către Oceanul Pacific în schimbul plății de către Statele Unite a revendicărilor locuitorilor zonei față de guvernul spaniol în valoare de de dolari și a renunțării la revendicările asupra teritoriului din Texas de la vest de râul Sabine și a altor teritorii spaniole
Tratatul Adams-Onís () [Corola-website/Science/320857_a_322186]
-
o viziune foarte restrictivă asupra Achiziției Louisianei din 1803, considerând că aceasta se referea doar la malul vestic al fluviului Mississippi și la orașul New Orleans. Statele Unite, pe de altă parte, susțineau că pământul achiziționat se întindea până la creasta Munților Stâncoși. În cele din urmă, SUA au acceptat să traseze granița de vest pe râul Sabine, dar Spania a insistat ca granița să fie Arroyo Hondo. În urma tratatului, Statele Unite au primit drepturi teritoriale asupra Floridei Spaniole (Florida de Est și de
Tratatul Adams-Onís () [Corola-website/Science/320857_a_322186]
-
cu zone împădurite și fânețe. În arealul rezervației au fost identificate 5 de tipuri de habitate de interes comunitar (Păduri de fag de tip "Asperulo-Fagetum"; Comunități de liziera cu ierburi înalte higrofile de la câmpie până în etajele montan și alpin; Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci calcaroase; Grohotișuri și lespezi calcaroase și Peșteri în care accesul publicului este interzis); ce adăpostesc o gamă diversă de floră și fauna specifică lanțului carpatic al Occidentalilor. Vegetația lemnoasa are în componență arbori și arbuști
Cheile Siloșului () [Corola-website/Science/325576_a_326905]
-
a satului Cetățeni, în versantul stâng al râului Dâmbovița și se întinde pe o suprafață de 10 hectare. Aria naturală reprezintă o zonă cu relief carstic rezultat din procesele de eroziune, coroziune și alterare biochimică a rocilor, alcătuit din abrupturi stâncoase, coloane, vârfuri, calcare stâncoase, lapiezuri; de interes geologic și peisagistic.
Microrelieful carstic de la Cetățeni () [Corola-website/Science/326025_a_327354]
-
versantul stâng al râului Dâmbovița și se întinde pe o suprafață de 10 hectare. Aria naturală reprezintă o zonă cu relief carstic rezultat din procesele de eroziune, coroziune și alterare biochimică a rocilor, alcătuit din abrupturi stâncoase, coloane, vârfuri, calcare stâncoase, lapiezuri; de interes geologic și peisagistic.
Microrelieful carstic de la Cetățeni () [Corola-website/Science/326025_a_327354]
-
în Turcia, Armenia, Caucaz. În România trăiește în toate provinciile țării, acolo unde găsește condiții favorabile de trai și este ocrotit prin lege. Îi place căldura. Preferă pădurile cu teren uscat și porțiunile însorite, rariștile de foioase cu luminișuri, coastele stâncoase cu tufișuri, ruinele invadate de vegetație. Este un șarpe mare cu o lungime de până la 2 m. Are un aspect zvelt, capul mic și îngust, coada lungă și subțire. Spatele este brun cu mulți solzi dungați în lung cu alb
Șarpele lui Esculap () [Corola-website/Science/333940_a_335269]
-
prezent specia "Zamenis longissimus" este monotipică (adică nu este împărțită în subspecii) Șarpele lui Esculap este o specie termofilă (îi place căldura) și preferă pădurile cu teren uscat și cu porțiuni însorite, în rariștile de foioase cu luminișuri, pe coaste stâncoase cu vegetație arborescentă și printre ruinele invadate de vegetație. Șarpele lui Esculap se mișcă relativ lent, dar se cațără în arbori cel mai bine dintre șerpii noștri. Când este prins, se repede furios și mușcă, însă rana pe care o
Șarpele lui Esculap () [Corola-website/Science/333940_a_335269]
-
Numai în perioada anilor 1995-2005 arealul tigrului s-a micșorat cu 40%, astfel încât în prezent el nu populează decât 7% din arealul inițial. Tigrii populează regiuni cu landșafturi foarte diferite: păduri tropicale umede, mangrove, desișuri de bambus, savane, semideșerturi, regiuni stâncoase sterpe și taiga. Nu populează zone muntoase cu altitudinea de peste 3.000 m, cu excepția munților din Bhutan, unde, la altitudinea de 4.000 m, conviețuiesc cu leoparzii zăpezilor. Tigrul duce un mod de viață în mare parte nocturn; activitatea diurnă
Tigru () [Corola-website/Science/305901_a_307230]
-
(sau Schitul Sihla) este o mănăstire ortodoxă din sec. XVIII-XIX, care se află la 1000 m altitudine într-o zonă stâncoasa a " Obcinei Sihlei" din Munții Stânișoarei, pe drumul forestier care leagă satul Agapia de mânăstirile Sihăstria și Secu. În apropierea de mănăstire se află peșteră în care în secolul al XVII-lea a trait Cuvioasa Teodora, fiica lui Joldea Armașu
Mănăstirea Sihla () [Corola-website/Science/311790_a_313119]
-
rar), acoperă pante abrupte de conglomerate, în timp ce în fisurile pereților cresc uneori molizi sau pini. În parc se regăsesc variate peisaje carstice (pereti verticali si surplombanți, turnuri ("Piatra Altarului", "Piatra Singuratică") și ace calcaroase, hornuri, blocuri diaclazate aproape de desprindere, vârfuri stâncoase, lapiezuri sau câmpuri de lapiezuri ("Poiana Tarcău"), creste, șei carstice, grohotișuri, chei, marmite de eroziune, doline, avene ("Licaș"), peșteri, izvoare petrifiante cu depuneri de tuf calcaros și travertin ("Cheile Șugăului"). În zona parcului abundă siteuri paleontologice din mezozoic, în care
Parcul Național Cheile Bicazului - Hășmaș () [Corola-website/Science/311820_a_313149]
-
vârful Ascuns - 988 m, vârful Merca - 1.002 m și vârful Dugău 1.011 m). Relieful părții vestice este format din culmi rotunjite cu versante puțin înclinate, despărțite prin largi înșeuări. Pe văile Vîrghișului, Hoghimaș și Rica se ivesc abrupturi stîncoase. Vechile suprafețe de netezire, apărute pe gresii, conglomerate și marne sînt marcate din loc în loc de maguri corespunzătoare unor intruziuni eruptive (culmea Piatra Corbului - Leșu). Vârghișul, străpungînd calcarele culmii Merești, a creat în cursul superior frumoasele chei cu același nume, mărginite
Munții Perșani () [Corola-website/Science/306312_a_307641]