980 matches
-
întrebă el părând sincer îngrijorat. —Minunat! i-am replicat. Cu siguranță că comentariile laudative pe care le-a primit la Cannes i-au șters cu desăvârșire din memorie incidentul Advil. —Sigur? Am fost îngrijorat pentru tine după... Paris, îmi mărturisi stânjenit. —Mă simt bine. Totu-i minunat. De regulă, nu spun minciuni, dar când o fac, sunt très convingătoare. Ne-am îndreptat spre Plecări. În sinea mea, eram mai mult moartă decât vie. Vreau să spun, n-aveam nici cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
hm... Jolene? Se pare că ai ceva de spus? Vrei să plonjezi în discuție, ca să zic așa? o invită Henry. —Bine’nțeles! se entuziasmă Jolene. Ești din familia celor cu oțelul? Henry își aranjă notițele și-și drese glasul. Părea stânjenit. Da, fac parte din ramura aceea a familiei. Dar nu ne-am adunat aici ca să discutăm despre asta. Poate ai vreun comentariu legat de carte. —Ei bine, dacă ar fi să ținem cont de caracterizarea personajelor, începu Jolene très serioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
clipea din cauza luminii. Părea adormit, dar amuzat, și purta un halat alb, flaușat și papuci pufoși de hotel. De fapt, arăta de-a dreptul adorabil, însă adevărul e că toată lumea arată adorabil într-un halat de hotel. Chiar dacă eram puțin stânjenită că a apărut ca un cavaler în halat alb, flaușat, am răsuflat ușurată că-i Charlie și nu un star rap oarecare. Vreau să spun, avea o cameră și, fără îndoială, o să găsească o modalitate să intru și eu într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
-ntâmplat cu hainele tale? m-a întrebat. Pentru moment îmi pierise graiul. De fiecare dată când mă întâlneam cu Charlie, eram cumva în dezavantaj. Și ce naiba căuta el la familia Swyre? Nu m-am simțit în viața mea atât de stânjenită. Dar de data asta eram și furioasă. —Ce-ți pasă ție? am ripostat. Ai șters-o fără să-ți iei rămas-bun. E clar că n-ai maniere. O cunoașteți pe această tânără? întrebă majordomul. —Mda, o cunosc, răspunse Charlie fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
mea fiică ai cunoscut-o? întrebă mama, trăgându-mă în fața lui Charlie. Știi, nu arată așa întotdeauna. E frumușică foc dacă se dă cu fond de ten și pudră. —Mamă! am exclamat. Suntem prieteni vechi, de fapt, spuse Charlie, ușor stânjenit. —Prieteni! Voi doi! Ce minunat!!! se bucură mama. Nici n-ai idee cât de bine se cunosc ăștia doi, spuse Julie, făcându-i cu ochiul mamei. Mai bine decât îți poți închipui, Brooke. Ah, vai de mine! Ce pereche încântătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
o expresie ușor timidă, jenată pe fața lui. Dumnezeule, nu-mi venea să cred, Charlie roșise. Se lăsă o tăcere penibilă. Credeam că ai plecat la LA, am spus în cele din urmă. Ce cauți aici? —Hmm... păru Charlie din ce în ce mai stânjenit. —Poftim? —Sincer, nu puteam veni la petrecere, după cele întâmplate ieri. —Înțeleg, am zis. Ce nepoliticos, mi-am zis, după tot ce se întâmplase. Nu voiam să te necăjesc și mai mult. Nu plec spre LA decât mâine seară. Dumnezeule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Îl transferară pe un cărucior de transport manevrat de personalul cimitirului. Precedat de reverendul Davis, vicarul cel palid și zelos al bisericii anglicane, căruciorul porni hodorogind către mormîntul deschis. Sunetele dureroase Îl făceau pe cleric să scrîșnească din dinți. Părea stînjenit și tulburat, ca și cum Îi făcea cumva responsabili pe cei prezenți de moartea tinerei suedeze. Zgomot de tocuri Înalte bocănind nesigur pe solul pietros Însoți Înaintarea tuturor În urma căruciorului. Capetele se plecară, privirile evitînd coșciugul și cripta hămesită care avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
în frunte (fruntea care încă mă doare de la lovitura de aseară) și iar să mă bată la cap cu mersul la doctor! Mă și văd așteptând plină de nervi printre mulți copii, ca un cocostârc golaș și trist aplecându-și stânjenit gâtul subțire și ochii nedumeriți printre pui de găină, pe holuri cu pereți albi și cu tablouri infantile, în culori grețos de pastelate, intrând în cabinetul doctoriței care este o prietenă a mamei și care tocmai de aceea își dă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mea părea de-a dreptul un iatac de palat! Rămăsesem în picioare, neștiind unde să mă așez. Scaunul era împins, în mod neprietenos, sub biroul de la geam, cu spăta rul spre intrare. Stăteam în mijlocul camerei, cu ochii în pământ, cam stânjenită. Eduard se îndreptase direct spre birou, unde scotocea destul de febril printre hârtii. La un moment dat, mi-am desprins privirea de pe mocheta bleumarin care acoperea în întregime dușumeaua și mi-am ridi cat-o pe pereți. Am încremenit pentru o
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mele despre contrariu s-au evaporat instantaneu. Prezența lui și atinge rea lui mă conving cu mult mai mult decât gândurile mele neliniștite din ultima vreme. Dacă mă mai sărută o dată, cred că voi fi convinsă de-a binelea. Tac, stânjenită. Aș vrea să-mi desprind mâna din mâna lui, dar mă strânge cu strășnicie. Ai spus ceva despre un premiu la olimpiadă, continuă el, preocupat. E adevărat? Am uitat complet de diplomă. îmi întorc fața, să nu mă vadă îmbujorându
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
la olimpiadă, continuă el, preocupat. E adevărat? Am uitat complet de diplomă. îmi întorc fața, să nu mă vadă îmbujorându-mă, și o pornesc iar la drum, cu mâna prizonieră pentru totdeauna parcă în mâna lui. — Nu contează, îi răspund, stânjenită, n-aveam de gând să mă laud, voiam doar să fiu elocventă... Nu-i mare brânză... Am primit o mențiune la olimpiadă... O banală diplomă... Nu contează... Se oprește din nou pe trotuar și mă privește zâmbind, așezân du-și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
să avem musafiri (îl mint cu nerușinare, dar de data asta am eu nevoie de puțin spațiu în jur, să-mi revin). Vorbim mai bine luni! — Luni, după cum ți-am spus, plec în expediție, cu grupa de la facultate, spune Eduard, stânjenit, nu pot lipsi, dar vinerea viitoare, când mă întorc, probabil seara târziu, te sun, negreșit. îi arunc o privire fugitivă. Dacă n-aș fi atât de agitată, aș spu ne ceva acid, fără doar și poate, despre expedițiile lui montane
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
obraz ca pe un retardat, cum a făcut una, mai demult, de-i venise s-o strângă de gât. S-a uitat la el serioasă și s-a prezentat. Apoi i-a pus câteva între bări și nu a părut stânjenită sau iritată când l-a văzut că se bâl bâie. A continuat să discute cu el ca și cum ar fi fost un om normal. Nimeni nu mai discutase cu el astfel. Toți îl tratau ca pe un idiot. Și el mai
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
așa? se burzului ea, indignată. Ți-a dat de veste mus tăciosul ăla flecăreț, pisălog și complet nesuferit? îl rugasem să nu sufle o vorbă, voiam să fie o surpriză! Continua să îl privească pe Bobo cu o nedumerire aproape stânjenită. Nu știa cum să se poarte cu el. încă nu se dezme ticise, nu putea pune un semn de egalitate între Bobo cel din urmă cu douăzeci de ani și bărbatul impunător și distant care ședea în fața ei pe taburet
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
purtată de braț spre cafenea, în aceeași tăcere deplină. — Mai știi ccă și acum douăzeci de ani mi-ai vvorbit de o problemă de ddislocare? o întrebă Bobo cu neașteptată blândețe, când se așezară la masă. Clara clătină din cap, stânjenită. — Eu țin foarte bine minte ziua ccând mi-ai vorbit de dis lo care... Țin minte toate întâlnirile noastre, continuă el. Țin minte perfect genunchiul tău jjulit, pe care-l tamponam îngenuncheat în fața ta. Țin minte cum îți bâ-țâiai servieta
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
destine. Dialogul lor își alese drum peste talazuri de nisipuri cântătoare ale Marelui pustiu, peste forfotirea brâului de foc al Pământului și peste alte locuri, nestrăbătute de om decât în străvechile basme strămoșești. La începutul conversației, Profesorul se simți destul de stânjenit trebuind să vorbească în abia cunoscuta limbă străveche a Vânătorului și a Fetei lui cu ochii negri, dar se părea că celor doi le era de ajuns să constate la interlocutor doar certitudinea vocii sale. Împreună cu ei și în acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
standardele noastre din acea vreme, ci În general vorbind. Pe atunci, păstorea deja o mulțime de firme, o grămadă de brand-uri, ca să vorbesc ca la carte. Firmele creșteau, banii curgeau, iar Sorin trăia onorabil din renta generoasă a unchiului. Stânjenit oarecum de această prosperitate, dar onorabil și cu intenții de mai bine. Nu s-ar fi angajat Însă În afacerile unchiului, credea În destinul lui de artist. Un artist care știa Însă destul de bine cum se fac banii. Cunoștea piața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
era cea mai cunoscută, avusese parte chiar de o oarecare vogă, Însă chiar nu știam atunci În ce fel i-am fi putut valorifica talentul. Noi eram literați. În plus, era și singura femeie din grup, ne simțeam un pic stânjeniți, nu prea mult, e adevărat, și de fapt nu din pricina sexului, ci mai degrabă din cauza faimei Andreei. Eu, cel puțin, eram În situația asta, fiindcă-i văzusem filmul și-mi plăcuse. Fusesem de-a dreptul impresionat. I-am și spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
s-o stârnesc. Și nici dacă e cazul să. CAPITOLUL XI. ÎN CARE APAR DIN NOU PROBLEME CU BANII - Am ajuns la fundul sacului! ne anunță Florin Într-o după-amiază, pe la Începutul lui august. Anunțul fusese făcut cu un glas stânjenit, dar ferm, de parcă lui Florin i-ar fi părut rău că ne strică distracția, fiindcă vedea și el că În acea după-amiază eram puși pe chef. Un scurt istoric al problemei Gata! Nu mai aveam bani, care va să zică. Eram oare surprinși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
tot o repetiție generală. Pe lângă asta, Însoțit de afro-american, aveam toate șansele să par inofensiv fiindcă, În cazul În care Pârvu ar fi descoperit În mine pe fostul elev, escortat de un negru eram destul de exotic ca să nu fie omul stânjenit că ne Întâlneam acolo. Sau ca să intre la bănuieli, deși nu credeam că aflase de apartenența mea la C.a. Am ajuns primul, conform planului. M-am așezat pe o canapea, lângă mine s-a așezat Viviana, am acceptat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
toți stîlpii de care se rezema amintirea timpului de tinerețe petrecut la Începutul profesiunii mele În acele locuri erau acolo. Fiica Anei și cu soția lui Lung serveau, aveau grijă de toate cîte mărunte ale acelei seri. Lung se simțea stînjenit, timid În lumina odăilor, În vorbăria și rîsetele noastre, - și eu Împotriva etichetei de musafir, ignorînd cuviincios pe gazde, ciocnii cu el mai Întîi, anume pentru a-i stinge complexele, Însă el se intimidă și mai mult, nu știa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
rotativ, care trebuia spălat de trei ori pe zi și întreținut cu substanțe speciale, ca formolul zoologilor. Drept urmare, Felicia umbla toată ziua cu periuța și păhărelul de plastic după ea: la școală, pe străzi, în camera de la cămin. Părea mereu stânjenită, iar săruturile noastre aveau un gust bizar, sălciu, de camfor cu puțin ulcerotrat: poate de-aia nici nu mă lăsa s-o ating cu limba. Gurile ni se transformau în depozite bazice, mai bine păzite ca unitatea de la Peenemunde: caninii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mea; recunosc însă că, așteptându-mi rândul, mi-am și pregătit anecdota... — Și e de ajuns să te uiți la chipul Excelenței Sale ca să-ți dai seama cu ce mare satisfacție literară și-a prelucrat anecdota, îndrăzni să comenteze Ferdâșcenko, încă stânjenit. Apoi zâmbi răutăcios. Nastasia Filippovna îi aruncă generalului o privire fugară, zâmbind și ea pentru sine. Însă se vedea că tristețea și irascibilitatea ei se amplificau din ce în ce mai mult. Afanasi Ivanovici se simți de două ori mai speriat decât până atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
direct îl făcu pe Evgheni Pavlovici să se simtă cu desăvârșire degajat, așa că trecu fără ocolișuri la fondul problemei. Prințul încă nu știa că Epancinii plecaseră; fu uimit, se făcu palid la față, dar peste câteva momente, clătină din cap stânjenit și, căzând pe gânduri, recunoscu: „așa trebuia să fie“; apoi se interesă repede „unde au plecat“. Între timp, Evgheni Pavlovici îl observa cu atenție și toate acestea, adică repeziciunea întrebărilor, naivitatea lor, stânjeneala și în același timp sinceritatea cam ciudată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nevoile și dorințele, fără a le deranja pe cele ale interlocutorului; * De a iniția, menține și încheia o conversație într-un mod plăcut; * De a împărtăși opiniile și experiențele cu ceilalți; * De exprimare a emoțiilor negative, fără a te simți stânjenit sau a-l ataca pe celălalt; * De a solicita sau a refuza cereri; * De exprimare a emoțiilor pozitive; * Este modalitatea prin care copiii își dezvoltă respectul de sine și stima de sine; * Este modalitatea prin care adolescenții pot să facă
COMUNICAREA PROFESOR, ELEV, FAMILIE ÎN CONTEXTUL SOCIAL ACTUAL by IOANA PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/657_a_1272]