12,817 matches
-
devin o marionetă... Producem mult, vindem puțin, am ajuns să retopim anumite produse, iar de raportat trebuie să raportăm... La dumneavoastră, tovarășe Tălparu, cum merg lucrurile? E greu, domnule director... ceva se va face, cei de la București cunosc situația, o stăpânesc... Se va aproba o descentralizare, fiecare va produce după cerințele pieței... vor avea loc transformări. Mari, dar problema va fi depășită, s-a trecut prin situații mai grave, de altfel, datele pe care le aveți s-au transmis la toate
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
adusese și pe cei mici, care se jucau după biroul recepționerei, iar pe colegii care intrau tâmpita îi informa că-s copiii mei. I-a dat cheia de la cameră, dar Lucica a refuzat să intre și bine a făcut... Mam stăpânit cu greu, cu toate că vedeam negru în fața ochilor. Am sărutat copii, le-am cumpărat ceva de la bar și iam dus în restaurant să servim masa. După ce i-am văzut sătui, am vrut să-i duc la gară, dar nevastă-mea, care
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
dacă ar fi putut să ajute pe cineva cu o viză ori dacă îl știe pe Ghiță, nepotul băcanului care a emigrat în ’78 în Marea Britanie. Studenta însă se întorsese în capitală, iar noi rămăseserăm să speculăm pe seama clientului care stăpânea bine nume ralele româ nești, însă nu la genul feminin ori neutru. Odată, tata s-a pus să îl învețe produsele sale din brutărie, arătându-i-le unul câte unul. Cel mai ușor i-a fost cu japoneza: precum cocul
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Dar pentru aceasta am pierdut șirul instrucțional și educațional la o serie Întreagă de generații de tineri. Acesta este adevărul și cauza, v-am explicat-o. Și voi sunteți mulțumiți cu "ce dă Domnul". Care domn? Cei ce se vor stăpânii copiilor noștri și ai neamului nostru vor asta. Iar voi toți, părinți, frați, bunici acceptați?!! Nu vă este rușine să stați și să așteptați numai să vă cadă ceva din cer? Este vorba de copiii noștri, de copiii copiilor noștri
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
V-a răspuns acum 500 de ani Ștefan, Măria sa. Și pentru că țara nu e „... nici a voastră, ci a urmașilor urmașilor noștri” (ai tuturor de pe acest pământ binecuvântat) nu a putut nimeni, deci nici voi nu veți putea s-o stăpâniți așa cum vă doriți. Ea va fi a celor care știu s-o respecte și să se supună legilor ei dintotdeauna. Așa că va trebui să țineți cont de acest „amănunt” dacă veți dori să intrați În UE cu fruntea sus, În fața
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
osândă a apocalipticei porniri de autodistrugere. Urcase și coborâse întreaga noapte ca să descopere locul cel mai potrivit de unde se putea urmări întreaga svârcolire. De unde se aruncau vietățile cu sutele și miile ca-ntr-o beatitudine, sprijinindu-se unele pe altele, stăpânite de-o putere magică, mai presus de voința și puterile lor. Apele Siretului, umflate de mogâldețele și monstruoasele forme ce dispăreau și-apăreau necontenit, săltând pe valurile mărunțite de briciul luminii, într-o macabră colcăială de cozi, copite și boturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ce-i dacă se distrează și ea. E tânără și n-are nici o obligație. "Bine, dar eu!" vru să spună băiatul, dar își mușcă limba. Doamne, ce dezgustată mă simt de toate! Mă întorc! strigă pe neașteptate cumnata, neputându-se stăpâni, și-o luă hotărâtă înapoi. Miluță se trezi respirând greu. Cum așa? De ce? Ah, mă exasperezi! izbucni femeia. Ești mai rău ca bătrâna. Nici eu nu vă înțeleg pe voi. Ce-aveți cu mine? Cu tine!! Eu!?! Da. Tu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
nu puteau să înghită, ce nu le încăpea în grohotișurile gurilor, striveau și aruncau pe jos, călcând în picioare, într-o plăcere barbară, să se desfete ca porcii, excitați de parfumuri, mirodenii și vin și de privirile-nfierbântate ale femeilor bete stăpânite de chiotul cărnii. Mirosuri acidulate se-ncrucișau prin aer cu vagi efluvii de suave parfumuri franțuzești. Râsul clocotea în gâtlejuri, șampania pocnea țâșnind până-n bărbile de celofibră ale ghirlandelor, bucile nădușite ale fețelor congestionate, gata de apoplexie, se scuturau sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
-se de scaune, stâlpi și de tot felul de obiecte colțuroase, care începuseră să se-ngrămădească în calea lui. La sfârșitul acestei lupte, când răzbi în capătul scărilor, era îndârjit de-a binelea. Abia se mai putea potoli, dar se stăpânea, pentru că știa ce are de făcut. Împotmolit în vălmășagul din sală, zări un chelner cu-o tavă enormă cu halbe. Ameți. Nu mai pusese nimic în gură nici apă, nici mâncare dinainte de-a urca pe locomotivă. Tot drumul cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
gândi, lunecând cu privirile spre Miluță, dar neîndrăznind să se miște, să nu-l trezească, și nici s-o acopere, să n-o trezească nici pe frumoasa-frumoaselor desfăcută în pat, ca un nufăr de baltă. O apucau pandaliile, dar se stăpânea și amuțea, și-i zâmbea silit, să-nșele bănuielile cum i le înșela și ea pe-ale ei. Să nu se lase mai prejos. S-o-mpingă numai și pe urmă să-i calce pe umbră, s-o prindă asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
-și trupul străbătut de-un zvâcnet lung și-l privi în adâncul ochilor, buimăcită de apropierea lui, tulburată și ea și încurcată de prezența soacrei. Nemaipomenit! repetă el. Își freca palmele, parcă-l scutura frigul. Nu știa cum să se stăpânească. Eram convins că ești refugiată cine știe unde în țară. Nici Tom nu știa nimic. Pe oricine am întrebat... Mi-a dat la un moment dat prin gând să te caut cu poliția... Observă mâinile lui și i se făcu frică. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
că ești refugiată cine știe unde în țară. Nici Tom nu știa nimic. Pe oricine am întrebat... Mi-a dat la un moment dat prin gând să te caut cu poliția... Observă mâinile lui și i se făcu frică. Nu se puteau stăpâni. Veneau singure spre ea. După asta știu că nu-i e indiferentă nici acum. Sunt cu mama. Cu soacră-mea. Mamă! strigă ea, și se-ntoarse să i-o prezinte pe bătrână. Mama lui Tom. Sărut mâinile, doamnă! se înclină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
nr. 21, în orice caz să nu vă mai gândiți la mine. Miluță? Să-l aduc pe Miluță? Ce să-i facă Miluță?! Nu, nu... Miluță... Lasă. La altceva mă gândeam. Își duse mâinile urechi să nu mai audă. Ajunge! Stăpânește-te! o încurajă bătrâna. Nu-l vezi că moare? Cum o să moară? Trebuie să-l salvăm. Trebuie să-i oprim sângele. Cum să-i oprim sângele? Nu vezi că sângeră întruna? Norocul lui. Dac-ar avea hemoragie internă, ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Pășea singur prin beznă, cu starea aceea năucitoare de cutezanță, răzvrătire a sângelui și duioșie fierbinte, răspândit în toată ființa lui de ființa Irinei, de grija și spaima pentru tatăl ei, care era grija și spaima și bucuria pentru ea, stăpânit de gândul că s-a-ntâmplat ceva care schimba dintr-o dată totul între ei. Mica lui bătălie avea să sfârșească bine dacă dușmanul va fi luat prin surprindere. Vagoanele puteau fi o salvare, dar și o capcană. Conta pe agilitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
prizonieri. Greutatea mare, însă, nu era asta. În zgomotele trenului nu putea fi auzit, nici zărit de jos căci, norocul lui, nu era lună. Încă nu răsărise luna, motiv în plus să se grăbească. Greutatea mare și grija care-l stăpâneau era cum, cu ce va deschide ușa!? Se chirci cu genunchii la ușă, crispat de încordare, și-ncepu să gâfâie. Doamne-dumnezeule, dar mult mai durează! De unde să găsească un cârlig lung, o sârmă? Ceva cu care, aplecându-se, să poată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Bezna cădea din cer, din stele, și din beznă, ca o bură, ca un praf umed și rece, roua, jilăveala nopții, umezea totul, începeau să-i clănțăne dinții, doamne, dumnezeule! Cârligul! Cârligul! Cu ce salt cârligul?? Se încordă să-și stăpânească clănțănitul dinților. Atunci auzi vocile. Bolboroseala groasă ca un vaiet, o groază... Cârligul! Cu ce salt cârligul? Căută locul. Da, aici trebuie să fie! Ștanga de la frână. Graba-i dădea curaj. Nu mai simțea nici un fel de frică, panică sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
refaci, îi explică Irina. Nu pot să dorm. Stai aici, o rugă el. Așază-te lângă mine pe pat. Nu avu nici așa noroc. Intră doctorul cu sora. Miluță de cum îl văzu se oferi să dea sânge pentru moș Țurcanu, stăpânit fără preget de sentimentul acela de exaltare și de bravadă pentru Irina, s-o impresioneze, încântat că-i impresionează și pe ceilalți. Atenția care i se da și agitația din jurul lui îi făceau bine.. După ce chibzui o clipă, doctorul acceptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
fete și, cu toate că nu împărtășea drama mamei care-și jelea pe ascuns sau își blestema pe față fiul preferat, se simțea liber și deschis, prin toate fibrele ființei lui neastâmpărate, viitorului. Cum bătrâna lipsea, obosită de-a nu se putea stăpâni gata să izbucnească în hohote dinaintea lui, ceea ce nu și-ar fi iertat, Irina îi luă locul cu îngăduința doctorilor și a surorilor, devenind ea însăși un fel de soră voluntară a spitalului, făcându-i nu numai lui și lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
care o trezise. Cum o trezeau în celelalte dimineți zgomotele. Auzi strigăte și mișcare multă de lume, zor mare pe stradă, dar nu se putu deștepta. Dormi dusă în fundul grădinii, și-n zori, când se trezi, ca de obicei, nemișcarea stăpânea totul. Plutea în aer, ieșea din pământ. Trase cu urechea și i se păru că zace sub o apă adâncă, și, prin apă, ceva fulgeră ascuțit și se-nfipse în ea. Se frecă la ochi. Rămase cu urechile țiuind, așteptând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ar fi trebuit să izbucnească la apariția ei. "Veste mare, bunico! Ai auzit? Cu domnii s-a terminat. Vin tovarășii!" "Ce-i, domnu?" "S-a-ncheiat pace! Armistițiu! S-a zis cu nemții." "Să fii sănătos, domnu!" Își mușcă buzele să se stăpânească, dar ceva se rupea în ea, valuri-valuri. Ceva fără nădejde și pentru totdeauna, cum te pătrunde moartea. Dacă s-au încheiat socotelile și-am întors spatele nemților, Alexandru, oriunde-ar fi, e ca și mort, nu se mai poate întoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
asta-i vestea, mi-a adus-o Tudor în dimineața asta, da încă n-am deslușit-o... Ha! Ce Tudor! protestă pădurarul. Eu grăiesc de domnul Tudor și matali mă iei cu Tudor, cerbul! Am scrisoare! izbucni ea neputându-și stăpâni țipătul de bucurie și surpriză. A venit scrisoare! Ce scrisoare! se hurducă de plăcere din tot trupul lui masiv pădurarul Ghiță scuturându-și căciula și netezindu-și fruntea nădușită. A venit el, ce să-ți mai trebuiască scrisoare!! Doamne! Ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
largă, aducându-se mărfuri din unele țări europene și din Orient. Acum se dezvoltă atelierele pentru piața internă, apar meșteșuguri noi și se intensifică schimburile comerciale. I-au ființă târguri, printre care și cel din Fălticeni, a cărui vatră, deși stăpânită la 1780, de trei familii boierești, a început să se dezvolte, prin meserii și comerț. Așezarea a fost favorizată de drumurile din zonă, care cu timpul au înlesnit legăturile economice cu orașe din țară și de peste hotare. Prin Oprișeni și
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
trebuie să fi fost supusă unui proces de elaborare așa de îndelungat, încât, în adevăr că nu mai rămâne aproape nimic din ceea ce a însemnat această idee în capul aceluia care a avut-o pentru prima oară. Aceasta însemnează a stăpâni o idee: însemnează a o trăi din nou; și în momentul în care o trăiești din nou, însemnează că este ca și cum ai fi creat-o. Pentru că, la urma urmelor, care este utilitatea ideilor? Este că îți încadrează un anumit fel
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
favorizat dezvoltarea unor activități manufacturiere și au stimulat dezvoltarea urbană, cu deosebire în Transilvania, cum ar fi Alba Iulia, Sebeș, Sibiu, Mediaș, Brașov, Bistrița, Sighișoara ș.a.. Cetatea Rupea Biserica Biertan Castelul Făgăraș Un anumit interes există și pentru „cetățile țărănești”, stăpânite și păstrate de obștea sătească, precum Râșnov, Feldioara, Rupea (Brașov), Saschiz (Mureș), Slimnic (Sibiu), ca și unele cetăți nobiliare, cu istorie pierdută în negura timpurilor, ca Șoimuș (Arad) și Deva (Hunedoara). Se adaugă bisericile fortificate de la Homorod, Cristian, Sânpetru, Hărman
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
este călăuză; ne înconjurăm cu Lumina Domnului; Îl rugăm pe Domnul să fie cu noi, să transforme tot răul în Bine. După ce reușiți acest lucru, concentrați-vă asupra câtorva cuvinte care pot ajuta foarte mult: Pot... Vreau... Reușesc... știu... Îndrăznesc... Stăpânesc ! O condiție esențială pentru toate este, însă, gândul nostru pozitiv: trebuie să dorim numai lucruri bune, în conformitate cu legile vieții pământești și universale. și trebuie să învățăm să avem răbdare...multă răbdare... pentru că orice se rezolvă și se desăvârșește în timp
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]