1,175 matches
-
iar peste cămașă din pânză de bumbac, țesuta În casa În patru ițe, flaneaua, Împletita de mama ori de surorile mele din lână de oaie, tunsa de pe oile pe care primăvară și toamnă, pana Începea ori se sfârșea rândul la stana, cu ciobani angajați de obștea satului, le păstoream eu pe islazul din Priponești. Pe deasupra flanelei ori a flanelelor, după cum era gerul de afară, iarna puneam un fel de mantă pe care o purtasem la seminar și care Inca nu-mi
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
pe mine nu mă mai ajută nimeni? Badea Forman, care era un om de glume, îi răspunse: Cum să nu? Te ajutăm numaidecât! I-a tras cămașa și femeia a rămas ca Eva, în fața lor. A îngenuncheat și a rămas stană de piatră în mijlocul camerei. Badea Ion i-a dat repede cămașa nouă și catrința și i-a poruncit: Pentru Dumnezeu, îmbracă-te o dată, femeie! Femeia s-a înțolit frumos, preotul a ieșit în ogradă și-apoi a intrat din nou
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
metri . Toponimul Frenciugi este asociat unui vechi proprietar Ivan Frenciuc , care ar fi trăit pe la 1400, În timpul domnului Alexandru cel Bun (1400-1432). Ivan Frenciuc a avut o fiică, anume Anușca ce trăia pe la 1440, a cărui copii sunt Singur și Stana . Se pare că toponimul Frenciugi (Frenciuci) Își are orginea Într-un Frânciug (Frânciuc), care ne duce cu gândul la pronunția ucrainiană (terminația ciuc) a cuvântului Francisc (Franciscus). Redăm În continuare explicația dată de istoricul Gheorghe Ghibănescu: <citation author="Gheorghe Ghibănescu
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
s-ar fi păstrat o piatră de mormânt din 1404 (sic). În anul 1490, Între ianuarie și Înainte de 9 martie, Ștefan cel Mare (1457-1504) Întărește lui Lazor Micșun , cumpărate cu o sută de zloți tătărești, de la Singur și sora sa Stana, nepoții lui Ivan Frenciuc . Pentru truda slujbei efectuate În timpul domnilor Ștefan cel Mare (1457-1504) și Bogdan cel Orb (1504-1517), spătarului Clanău și soției sale Dragna, li se confirmă la 2 martie 1508, În curtea domnească de la Huși, de către Bogdan cel
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
meu. La spectacolul din data de 24 decembrie, copiii au fost superbi: nicio emoție pe chipul lui! La întâlnirea cu SHRI MATAJI, de Crăciun, evenimentul multașteptat, fiecare își manifesta bucuria și emoția în maniera lui, doar finlandezul rămânea ca o stană de piatră! Și, totuși... Seara, după puja, mă pregăteam să plec spre casă, spre România și-mi aranjam bagajele, puțin îngrijorat de număr și greutate. Se făcuse de-acum de ora 12 noaptea și toți din cameră se culcaseră. Doar
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
am reîntâlnit cu celavekul ce supraveghea și îmbarcarea. Trăgând cu oarecare efort după mine de geanta cu tabla, am rugat o stewardesă să-mi permită s-o pun la ea în oficiu, până la destinație. Cu un zâmbet îngăduitor, vameșul rus (stana de piatră, celavekul...) mi-a luat geanta din mână și mi-a arătat că avea loc sub bancheta mea. M-am bucurat și i-am mulțumit la modul cel mai sincer. Până la urmă, nu pot spune că a fost chiar
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
a închide, realizând că n-ar fi putut face nimic să mă ajute. Mă dureau ochii în timp ce lucram tastatura cu o mână și cu cealaltă manevram mouse-ul în cercuri inutile, cu fața arzându-mi de concentrare. Computerul era acum o stană de piatră care mă privea la fel de fix. Iar computerul n-avea cum să piardă meciul privirilor fixe Fiecare nouă tastă mă ducea tot mai departe de unde aș fi vrut să ajung. Mă rătăceam de informațiile cu pricina. Între puseurile aleatorii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
și cu luna în dreapta. Nume proprii: Toader Hărniș Bilțu Nicoară Seremet Mărica, fata lui Giargiu Giumătate Mărica, fata Mândrei Căliman Ana Bobului Sima Gureș Nicoară Roman Morzinco Cristina Ion Popșa Moisa Filosof Caliman Jumătate Toader Jocaș Farco aprod Dolca Mărușca Stana Muste Jorja Vulpe Ilieș Martui Musteață Cozma lui Baloș Costea Sărăcină Ilca Irimia Bulăi Avăr Boldur vistiernic (6995-6990); vornic 6999 și sub Bogdan Vodă. Isac vistiernic (6999 și sub Bogdan Vodă) Sakiș spătar (6965-6976) Bodea spătar (6976-6979); vornic (6979-6981) Vrăncean
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Mihai spătar în locul lui Vrânceanu 9 Dec. 1473 Vrânceanu spătar Aug. 1474 Mihău spătar / Mihău Vrânceanu? 11 Mart. 1475 April " Barsu stolnic Borș La Voroneț, egumen popa Misail (1472) Cozma Coteț La Fântânițe Dan Boldăș Șendrea Tătăranu Nastasia Roman spătărelu Stana Toma logof. fata vornicului mare la Miclăuș Podul Înalt dregători, globnici și pripașari 1475? Izvorul Mestecănișului Făguleț Poiana Boldii Ilea pisăr Suceava Dan Socol Marușca și Mihnea Ion Timotin pisăr din Iași 1475 logofăt Tăutu 1475 Veneția. Cetate fondată care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ianuarie 1495, fiind vorba despre întărirea stăpânirii asupra a trei sate, ne-am aștepta să vedem că este vorba de niște boieri mari, care au un domeniu compact, cu castel în mijlocul lui. Domnul întărește ocinile lor drepte surorilor Niaga și Stana, fetele lui Dragomir Tautul, alcătuite din două sate și jumătate. Cealaltă jumătate, din cel de-al treilea sat, este întărită vărului lor, nimeni altul decât logofătul Tăutu. În același an, 1491, când se dau foarte multe documente în comparație cu alți ani
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
o parte din aceste sate să fie slugilor noastre Toader Iucaș și nepoților lui de frate, Farco aprod și surorilor lui Dolca și Mărușca, fiii lui Petru Iucaș, iar o altă parte din acele sate să fie V. Anușcăi, fiica Stanei, singură, iar a treia parte din acele sate să fie a lui Isaiu, fiul lui Oană Mustea și verilor lui, Andreico și fraților lui, Ion și Toader, fiii Ilcăi și de asemenea, vărului lor, Giurgiu Vulpe, lor și copiilor lor
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
la 17 ianuarie 1495: o parte revenea Mariței, nepoata lui Toader Nănescul, o alta verilor ei, Fătul și Sturdzea și a treia lui Gligor, lui Ion Farcaș și Mălinei, fiii Mălinei, iar a patra parte lui Mircea Purcel sulariul, fiul Stanei și al lui Dobroin vornicul și a surorii sale Lușca, copiii Mărinei, nepoții Stanei. La 20 noiembrie 1499, se cumpără un sat care se împarte astfel: trei inși iau partea de sus, iar patru nepoți vor stăpâni partea de jos
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
verilor ei, Fătul și Sturdzea și a treia lui Gligor, lui Ion Farcaș și Mălinei, fiii Mălinei, iar a patra parte lui Mircea Purcel sulariul, fiul Stanei și al lui Dobroin vornicul și a surorii sale Lușca, copiii Mărinei, nepoții Stanei. La 20 noiembrie 1499, se cumpără un sat care se împarte astfel: trei inși iau partea de sus, iar patru nepoți vor stăpâni partea de jos. Numărul moșiilor împărțite este destul de însemnat. În mențiunile documentare de după 1504, întâlnim împărțirea domeniului
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
să le delimiteze precis „la noi aici în Rumânia”. Același informator, solicitat peste o lună să spună povestea din nou, renunță la trimiterea în profan, dar accentuează mineralul: „Li s-a făcut un drum, pîn niște k'iei dă bolovani, stană dă piatră în dreapta, stană dă piatră-n stînga; și drumu pîntre bolovanii ăștia; d'aseninari dă piatră, pînî-n slava cerului. Zărea seninu cerului, și bolovanii!”. Construcția pasivă care apare odată cu deschiderea drumului sugerează în mod evident un scenariu construit de către
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
la noi aici în Rumânia”. Același informator, solicitat peste o lună să spună povestea din nou, renunță la trimiterea în profan, dar accentuează mineralul: „Li s-a făcut un drum, pîn niște k'iei dă bolovani, stană dă piatră în dreapta, stană dă piatră-n stînga; și drumu pîntre bolovanii ăștia; d'aseninari dă piatră, pînî-n slava cerului. Zărea seninu cerului, și bolovanii!”. Construcția pasivă care apare odată cu deschiderea drumului sugerează în mod evident un scenariu construit de către o instanță inițiată care
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
la păr căruncioară”, simbol al vechimii sale, posibilă „ipostază a Marii Mame Pământ”, e o aleasă, căci are darul oracular, al „miorii”. Legătura ei cu piatra, ca animal htonian este evidentă în colindele în care scapă ascunzându-se sub o stană, unde se confundă cu materia originară. Cerbul „tretior”, aflat și el, precum protagonistul, într-o perioadă de trecere spre maturitate, confirmă o dată în plus legătura totemică cu flăcăul prin receptivitatea inversată, la lauda acestuia: „- Cum eu, maica mea,/ Cum eu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
nu putea s-o țâie-afară, că să topea de soare, atâta de frumoasă era, înnegrea” (IzbiceniOlt). Prohibiția apare și în balada Iovan Iorgovan I(6), unde inițiata a luat deja o formă improprie lumii ordonate, prin șederea în pământ: „Sub stană de piatră,/ La umbră băgată,/ Fată sălbățică,/ La față groaznică:/ Lungi cosițele/ ’I bat călcâiele;/ Și sprâncenele/ I-ajung genele;/ Iar brațele/ ’I ascund țâțele”. Absorbția în natura genuină s-a făcut la adăpostul pietrei nemodelate de om, și trupul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pătrunde în interior și separarea ei de părinți are proporțiile inițiatice ale smulgerii din familie, resimțită ca o moarte: „Împinse cât putu împăratul, împinse împărăteasa, mânară pe vizitiu să bată și să se opintească, dar poarta sta nemișcată ca o stană de piatră. În deșert strigară, în deșert se necăjiră, în deșert plânseră, că nimeni nu-i auzi, decât biata lor fiică, care-și frângea mâinile și se obidea din tot sufletul, văzându-se tam-nisam despărțită de părinți și închisă ca
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
a mutat roșiile în locul chiftelelor, a întors o felie de pâine cu susu-n jos, iar șervețelul l-a vârât pe jumătate sub tăviță. Când a revenit, în tăcerea istorică ce se așternuse peste planșetă, Horvath și-a privit ca o stană de piatră gustarea. În minutele care-i mai rămăseseră nu avea cum să pună toate la locul lor, chiar să fi vrut. Cât despre dereticat și digestie, nici vorbă. De-atunci, n-a mai vorbit niciodată cu Pațulea. Dar nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
a prăpădit Mihai! N-am fost șocat de veste, pentru că deja știam... Am fost șocat însă de felul cum arăta Alice: era mai mult decât suferința și jalea, era nebunia! Iar Mișu și Ticki stăteau paralizați în jurul ei, ca două stane de piatră. De aceea mă chemaseră atât de urgent: să fiu acolo, de față, în chip de catalizator. S-o fac pe Alice să nu mai bo cească, ci să se adune, să-mi povestească puținul pe care îl avea
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Astept să vii cu mine, s-ajungem pan’ la nori, Să vezi și tu mai bine, sus, carduri de cocori, Să ne urcăm, de mână, pe vechile cărări, Să mergem sus, la stana, pe creasta dintre zări. Acolo sus nu fie, în noapte, decât noi, Să ne cuprindem iarăși, în brațe amândoi, Să dormi apoi cu mine, la stana, lângă hau, O noapte de poveste și n-o să-ți pară rău. Și de-
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93338]
-
de cocori, Să ne urcăm, de mână, pe vechile cărări, Să mergem sus, la stana, pe creasta dintre zări. Acolo sus nu fie, în noapte, decât noi, Să ne cuprindem iarăși, în brațe amândoi, Să dormi apoi cu mine, la stana, lângă hau, O noapte de poveste și n-o să-ți pară rău. Și de-o să vină noaptea, furtună, ca pe vremuri, Să stai cuprinsa-n brațe, de frică să nu tremuri. Afară de-o să treacă o lună, printre nori, Pe
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93338]
-
simti apă cea rece, pe sâni și pe picior. Să vezi cum se destramă o boare, colo sus, Ce duce-n vai acuma, povestea ce mi-ai spus. Cuprinsă apoi de vraja si-nvaluita-n nor, Vei ști că fericirea e-n stana din pripor. Și după această noapte, iubind fără hotar, Uita-vom noi și ziua, ce-i scrisa-n calendar.
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93338]
-
stil a lor și spuse cu o voioșie în glas: „Băieți, e timpul să plecăm și încă iute!” Nimeni nu protestă, ca și cum le-ar fi fost agreabil acest lucru. Aproape că nici nu îndrăzneau să mai respire. Stăteau neclintiți ca stanele de piatră și afișau un surâs încremenit pe față, aveau ochii larg deschiși. Îl priviră în cele din urmă cu îndrăzneală pe Alin, punându-și toate speranțele în el, sperând că va fi demn de călăuză. Unul dintre ei adăugă
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
de lângă Radio și mi-am înfundat capul în mâinile sprijinite pe genunchi și am stat așa, într-o încleștare desperată de singurătatea mea, peste care se proiecta magic umbra ireală a visului meu lăuntric: Tu. Pe urmă veștile proaste. Din pricina Stanei, cred, care a fost închisă două zile pentru că a schimbat data nașterei și a funcției ei din grandomanie, un fel de „Curti“ „musafir“ și un „poet de al nostru“ [au apărut] în lipsa mea, vineri, ora 2 p. m., imediat după plecarea
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]