854 matches
-
Grupul statuar "Căruța cu paiațe" denumit și Caragealiana (iar nu "Caragialiana", cum s-ar fi cuvenit, după părerea lui Șerban Cioculescu, care și-a intitulat astfel studiul din 1974), este instalat în fața Teatrului Național „Ion Luca Caragiale” din București și constă dintr-
Grupul statuar „Căruța cu paiațe” din București () [Corola-website/Science/322620_a_323949]
-
Vasiliu Birlic, Ion Chelaru, Radu Beligan, Mircea Diaconu etc. Inițial s-a intenționat amplasarea monumentului în "parcul Colțea", între Palatul Ministerului Agriculturii și Spitalul Colțea, dar, în final, acolo a fost montată Fântâna Vioara Spartă. Deoarece în noua locație, grupul statuar stă chiar pe planșeul parcării subterane ale Hotelului Intercontinental, lucrările de montare au fost întârziate până la stabilirea modului de protejare a hidroizolației, pentru a se evita posibilele infiltrații de apă în parcare. După rezolvarea litigiului, grupul statuar a putut fi
Grupul statuar „Căruța cu paiațe” din București () [Corola-website/Science/322620_a_323949]
-
noua locație, grupul statuar stă chiar pe planșeul parcării subterane ale Hotelului Intercontinental, lucrările de montare au fost întârziate până la stabilirea modului de protejare a hidroizolației, pentru a se evita posibilele infiltrații de apă în parcare. După rezolvarea litigiului, grupul statuar a putut fi instalat, fiind inaugurat duminică 19 decembrie 2010, în prezența primarului general Sorin Oprescu și a primarului Ankarei, Melih Gokcek. La eveniment au participat, pe lângă alte personalități, epigramistul Ștefan Cazimir, actorul Mircea Diaconu, fostul director al Teatrului Național
Grupul statuar „Căruța cu paiațe” din București () [Corola-website/Science/322620_a_323949]
-
și a primarului Ankarei, Melih Gokcek. La eveniment au participat, pe lângă alte personalități, epigramistul Ștefan Cazimir, actorul Mircea Diaconu, fostul director al Teatrului Național Dinu Săraru și academicianul Răzvan Theodorescu, cel care a propus numele de "Caragialiana" pentru monument. Grupul statuar, la care s-a muncit aproximativ patru ani, a costat un milion de euro, bani care au fost plătiți de Primăria Capitalei și de Ministerul Culturii.
Grupul statuar „Căruța cu paiațe” din București () [Corola-website/Science/322620_a_323949]
-
trunchi de piramidă care, la rândul lui, era fixat pe o bază mai largă, cu colțurile rotunjite. Ansamblul conținea, de asemenea, lucrate în bronz, figuri alegorice și trei basoreliefuri reprezentând momente importante ale vieții acestuia. Elementele de bronz ale grupului statuar au fost realizate de sculptorul francez Ernest Henri Dubois, iar soclul de piatră de sculptorul român Dumitru Mățăoanu. La 14 ani de la moartea lui Eugeniu Carada, survenită în 1910, liberalii au decis să ridice un grup statuar în memoria sa
Monumentul lui Eugeniu Carada din București () [Corola-website/Science/329618_a_330947]
-
bronz ale grupului statuar au fost realizate de sculptorul francez Ernest Henri Dubois, iar soclul de piatră de sculptorul român Dumitru Mățăoanu. La 14 ani de la moartea lui Eugeniu Carada, survenită în 1910, liberalii au decis să ridice un grup statuar în memoria sa, la intersecția străzilor Lipscani și Eugeniu Carada (până la acea dată numită strada Karagheorghevici), în colțul Palatului Vechi al Băncii Naționale. În cadrul Băncii Naționale au fost propuse două variante: statuie și bust. A fost aleasă varianta în formulă
Monumentul lui Eugeniu Carada din București () [Corola-website/Science/329618_a_330947]
-
avea următoarea descriere succintă: Licitația a rămas fără un rezultat concret. Banca Națională a României a decis refacerea monumentului pe cont propriu. Pentru realizarea proiectului a fost desemnat sculptorul Ioan Bolborea care a declarat că această reconstituire a monumentului inițial este un grup statuar format din bustul lui Carada, două personaje alegorice, trei reliefuri, așezate pe un postament de 4,2 metri și este turnat în bronz. Contractul, în valoare de 2,8 milioane lei fără TVA, care acoperă execuția, montajul, lucrările auxiliare și
Monumentul lui Eugeniu Carada din București () [Corola-website/Science/329618_a_330947]
-
bonetă frigiană din "Sabinele". Punându-și tânărul fiu să pozeze pentru figura lui Bonaparte, el păstrează acel aspect tineresc care evocă figura tânărului Alexandru cel Mare dresându-l pe Bucefal. Această variantă de portret, care își are originile în grupurile statuare antice, este dedicată în principal glorificării puterii, începând cu statuia lui Marcus Aurelius și până la portretele lui Ludovic al XIV-lea de Le Brun și Houasse. Prin acest tablou, David se înscrie în linia directă a portretelor ecvestre din perioada
Bonaparte traversând Marele Saint Bernard () [Corola-website/Science/327373_a_328702]
-
linia de autobuze și microbuze 7 (stația Crâng). Muzeul, care este principala instituție de acest tip din Județul Buzău, este constituit din 3 departamente și 4 colecții externe: Odată cu preluarea Taberei de la Măgura, muzeul a preluat administrarea și a grupului statuar "Fântâna lui Mihai Viteazul" de la Ciuta, a monumentului "1907" de la Mărăcineni și a "Rezervației de sculptură țărănească în piatră „Fântâna Rece”" din comuna Tisău. În incinta muzeului funcționează "Teatrul „George Ciprian”". Patrimoniul muzeal conține artefacte din Epoca Pietrei (neo-eneolitic), Epoca
Muzeul Județean Buzău () [Corola-website/Science/330643_a_331972]
-
strada Carol colț cu strada Păcurari, teren a cărui suprafață a fost extinsă ulterior prin cumpărarea a aproximativ 1200 m.p. din terenul aflat în proprietatea Bisericii „Cuvioasa Parascheva”, aflată în vecinătate. În imediata vecinatate a acestui teren era situat grupul statuar Monumentul Unirii din Iași, realizat de principesa Olga Sturdza și inaugurat în anul 1927. Pentru stabilirea planurilor clădirii a fost inițiat un concurs la care au participat mai mulți arhitecți, în final fiind reținute planurile arhitectului Constantin Iotzu. În 1930
Palatul Fundațiunii Universitare „Regele Ferdinand I” () [Corola-website/Science/330312_a_331641]
-
este în stil neoclasic cu o fațadă executată în piatră masivă de Rusciuk. La etaj se află un balcon cu coloane ionice. Proiectul inițial prevedea amplasarea în golurile dintre coloanele fațadei sau între coloanele aparente din interior a patru grupuri statuare: Dragoș Vodă și Alexandru cel Bun (sculptor Ioan Iordănescu), Mihai Viteazul și Ferdinand (sculptor Mihai Onofrei), Vasile Lupu și Dimitrie Cantemir (de Ion Jalea), Ștefan cel Mare și Carol I (Ion Dimitriu-Bârlad și I. Iordănescu). Îndoielile privind capacitatea de rezistență
Palatul Fundațiunii Universitare „Regele Ferdinand I” () [Corola-website/Science/330312_a_331641]
-
anul 1970, cele opt statui au fost mutate din grădina aflată în vecinătatea Casei de Cultură a Studenților, statuile lui Carol I și al lui Ferdinand I fiind înlocuite cu Ioan Vodă cel Viteaz și Petru Rareș, formând astfel grupul statuar cunoscut sub numele de Grupul Statuar al Voievozilor din Iași. Proiectul prevedea, de asemenea, amplasarea pe fațada clădirii a unor medalioane în relief cu efigiile regelui și reginei, medalioane distruse ulterior, și cu efigiile unor personalități marcante ale spiritualității românești
Palatul Fundațiunii Universitare „Regele Ferdinand I” () [Corola-website/Science/330312_a_331641]
-
fost mutate din grădina aflată în vecinătatea Casei de Cultură a Studenților, statuile lui Carol I și al lui Ferdinand I fiind înlocuite cu Ioan Vodă cel Viteaz și Petru Rareș, formând astfel grupul statuar cunoscut sub numele de Grupul Statuar al Voievozilor din Iași. Proiectul prevedea, de asemenea, amplasarea pe fațada clădirii a unor medalioane în relief cu efigiile regelui și reginei, medalioane distruse ulterior, și cu efigiile unor personalități marcante ale spiritualității românești: Ion Neculce și Gheorghe Asachi (realizate
Palatul Fundațiunii Universitare „Regele Ferdinand I” () [Corola-website/Science/330312_a_331641]
-
este un grup statuar grec, aparținând perioadei elenistice, mai precis secolului I î.Hr. Are o înălțime de 2,42 m și este executat din marmură albă. Se găsește la Muzeul Pio Clementin care aparține de Muzeele Vaticane din Roma. Grupul statuar reflectă moartea preotului
Laocoon și fiii săi () [Corola-website/Science/328829_a_330158]
-
este un grup statuar grec, aparținând perioadei elenistice, mai precis secolului I î.Hr. Are o înălțime de 2,42 m și este executat din marmură albă. Se găsește la Muzeul Pio Clementin care aparține de Muzeele Vaticane din Roma. Grupul statuar reflectă moartea preotului troian Laocoon, care a fost pedepsit de zei să fie strangulat de șerpii marini împreună cu cei doi fii ai săi. Lucrarea a fost realizată de Agesandru, Athenodor și Polydor, sculptori aparținând școlii de pe insula Rodos. Inițial, grupul
Laocoon și fiii săi () [Corola-website/Science/328829_a_330158]
-
reflectă moartea preotului troian Laocoon, care a fost pedepsit de zei să fie strangulat de șerpii marini împreună cu cei doi fii ai săi. Lucrarea a fost realizată de Agesandru, Athenodor și Polydor, sculptori aparținând școlii de pe insula Rodos. Inițial, grupul statuar fusese cunoscut în descrierile antice dar se credea pierdut. A fost descoperit la data de 14 ianuarie 1506 într-o podgorie apropiată de bazilica Santa Maria Maggiore din Roma , teren al cărui proprietar era Felice de Fredis și care se
Laocoon și fiii săi () [Corola-website/Science/328829_a_330158]
-
autorul roman Plinius cel Bătrân în lucrarea sa enciclopedică "Naturalis Historia". Plinius cel Bătrân a scris unele comentarii pline de laudă despre opera pe care o văzuse în palatul împăratului Titus, în jurul anului 70 e.n.: Când a fost descoperită, grupului statuar îi lipseau unele părți componente precum: brațele drepte ale lui Laocoon și a unuia dintre fiii săi, mâna dreaptă a celuilalt fiu și părți ale șerpilor marini. De starea sculpturii la data la care a fost descoperită se păstrează copii
Laocoon și fiii săi () [Corola-website/Science/328829_a_330158]
-
celuilalt fiu și părți ale șerpilor marini. De starea sculpturii la data la care a fost descoperită se păstrează copii gravate de către Giovanni Antonio da Brescia, unul care este păstrat acum în Düsseldorf, Germania. După ce s-a hotărât restaurarea grupului statuar au existat controverse despre cum ar trebui să se refacă brațul lui Laocoon, Michelangelo a propus să se refacă brațul în poziție flectată. Artistul a realizat brațul flectat însă nu l-a atașat niciodată grupului statuar dar el este expus
Laocoon și fiii săi () [Corola-website/Science/328829_a_330158]
-
a hotărât restaurarea grupului statuar au existat controverse despre cum ar trebui să se refacă brațul lui Laocoon, Michelangelo a propus să se refacă brațul în poziție flectată. Artistul a realizat brațul flectat însă nu l-a atașat niciodată grupului statuar dar el este expus alături de lucrare. Pictorul Amico Aspertini a realizat, de asemenea, un desen în care mâna refăcută era tot în poziție flectată. În anul 1525, Baccio Bandinelli a realizat o copie a întregii lucrări care se găsește la
Laocoon și fiii săi () [Corola-website/Science/328829_a_330158]
-
anul 1540. Aceste șabloane au servit la realizarea unei statui din bronz care a fost instalantă în fața Palatului Fontainebleau. Prima reconstituire a fost realizată în ceară de către Bandinelli și care îl reprezenta pe Laocoon cu brațul îndoit. În 1532 grupul statuar a fost modificat de Giovanni Angelo Montorsoli, care a realizat reconstrucția din teracotă și l-a reprezentat pe Laocoon cu brațul întins. Modificarea a fost controversată, fiind criticată și de Tiziano Vecellio care realizase un desen cu ca fiind trei
Laocoon și fiii săi () [Corola-website/Science/328829_a_330158]
-
care a trăit în acea perioadă. Dar în 1954, Gisela Richter a semnalat că numele de Atenodoro și de Agesandru erau foarte comune în insula Rodos în acea perioadă și, plus de asta, a observat o mare asemănare între grupul statuar și o friză care reprezenta lupta dintre zei și giganți în Altarul lui Zeus din Pergamon. Mai precis, trăsăturile chipului lui Laocoon sunt foarte asemănătoare cu cele ale gigantului pe care Atena în prinsese de păr, precum și șerpii marini au
Laocoon și fiii săi () [Corola-website/Science/328829_a_330158]
-
pe care Atena în prinsese de păr, precum și șerpii marini au echivalenții lor în Altarul lui Zeus. Din această cauză Gisella Richter l-a datat în aceeași perioadă cu acesta, în secolul II e.n. Totuși, se observă diferențe între grupul statuar și statuile de la Pergamon: chipul lui Laocoon este mai expresiv ca cel al giganților, diferențe de tehnica modelării părului și lipsa veșmintelor în grupul statuar față de statuie de la Pergamon. Plus de asta, s-a demonstrat că, chiar dacă mare parte din
Laocoon și fiii săi () [Corola-website/Science/328829_a_330158]
-
în aceeași perioadă cu acesta, în secolul II e.n. Totuși, se observă diferențe între grupul statuar și statuile de la Pergamon: chipul lui Laocoon este mai expresiv ca cel al giganților, diferențe de tehnica modelării părului și lipsa veșmintelor în grupul statuar față de statuie de la Pergamon. Plus de asta, s-a demonstrat că, chiar dacă mare parte din statuie a fost realizată în marmură din Rodos, unul dintre blocuri este din marmură italiană, provenită din Luni. Acest fapt, nu coincide cu descrierea făcută
Laocoon și fiii săi () [Corola-website/Science/328829_a_330158]
-
marmură din Rodos, unul dintre blocuri este din marmură italiană, provenită din Luni. Acest fapt, nu coincide cu descrierea făcută de Plinius cel Bătrân care scrisese că a fost realizată dintr-un singur bloc de marmură. Tazartes semnalează că grupul statuar este realizat din marmură de Frigia. De asemenea, s-a sugerat că ar putea fi o copie romană a unei lucrări elenistice realizate în bronz între secolele III și II î.e.n. sau II și I î.e.n., sau mai concret, copia
Laocoon și fiii săi () [Corola-website/Science/328829_a_330158]
-
din bronz de la Altarul lui Zeus din Pergamon de la jumătatea secolului II î.e.n. Datarea în secolul II nu poate fi susținută după descoperirea ce a avut loc în anul 1957. Atunci s-au descoperit diferite fragmente ale altor cinci grupuri statuare într-o peșteră, numită "Grota lui Tiberius", în municipiu Sperlonga din regiunea italiană Lazio. Grupurile reprezintă teme homerice și au fost duse în peșteră de către cetățeni romani înstăriți pentru a evita distrugerea lor de către primii creștini sau au fost cioplite
Laocoon și fiii săi () [Corola-website/Science/328829_a_330158]