2,798 matches
-
Numeroase neamuri de ciulini ("Cirsium" , "Carduus") și viguroasele candelabre de lumânărică ("Verbascum") sunt însoțite de florile alburii ale jaleșului de stepă ("Salvia acthiopsis"), de tulpinițele zvelte ale linariței ("Linaria vulgaris" și "Linaria dalmatica") și de insulele cenușiu-argintii de pelin de stepă ("Artemisia pontica" și "Artemisia austriaca"). Fauna cuprinde numeroase specii de insecte dintre care cele mai tipice sunt: ortopterele- lăcustele ("Tettigonia veridissima"), cosașii , greierii grași ("Bradyporus montandoni") și călugărița ("Mantis religiosa"). Dintre Coleoptere amintim scarabeii ("Scarabarus affinis") care-și depun ouăle
Stepă () [Corola-website/Science/303177_a_304506]
-
Pelobates fuscus", comună în toată țara și "Pelobates syriacus balcanicus", localizată în Dobrogea. Broaștele țestoase de uscat sunt reprezentate prin "Testudo graeca iber" din Dobrogea și T"estudo hermanni hermanni" din Banat și vestul Olteniei , iar "lacertinienii" prin șopârlele de stepă ("Lacerta taurica" și "Lacerta agilis chersonensis") și șopârla cu picioare scurte ("Ablepharus kitaibelli"). Dintre șerpi putem menționa șarpele dungat ("Elaphe quatorlineata sauromates"), întâlnit pe lângă casa omului și șarpele săritor ("Coluber jugularis caspius"), agresiv, iute și bun cățărător. Păsările de stepă
Stepă () [Corola-website/Science/303177_a_304506]
-
stepă ("Lacerta taurica" și "Lacerta agilis chersonensis") și șopârla cu picioare scurte ("Ablepharus kitaibelli"). Dintre șerpi putem menționa șarpele dungat ("Elaphe quatorlineata sauromates"), întâlnit pe lângă casa omului și șarpele săritor ("Coluber jugularis caspius"), agresiv, iute și bun cățărător. Păsările de stepă cele mai cunoscute sunt dropia ("Otis tarda") și spârcaciul ("Otis tetrax"), declarate monumente ale naturii, prepelița ("Coturnix coturnix"), graurul ("Sturnus vulgaris"), lăcustarul ("Sturnus roseus"), mare amatoare de lăcuste, cărora li se adaugă ciocârlia ("Melanocorypha calandra"), dumbrăveanca ("Coracias garrulus"), fisa de
Stepă () [Corola-website/Science/303177_a_304506]
-
de câmp ("Anthus copestris") și prigoriile multicolore ("Merops apiaster"). Păsările răpitoare își au și ele reprezentanții lor: șorecarul mare ("Buteo rufinus"), acvila sudică ("Aquila rapax orientalis"), șorecarul încălțat ("Buteo lagopus") și eretele alb ("Circous macrourus"). Așa cum este firesc, mamiferele caracteristice stepei rămân rozătoarele. Cele mai răspândite și vătămătoare sunt popândăul ("Citellus citellus") și hârciogul ("Cricetus cricetus"), a căror arie de răspândire coincide cu arealul agriculturii intensive. Alte rozătoare de stepă sunt grivanul ("Mesosocricetus newtoni"), șoarecele de câmp ("Microtus arvalis"), orbetele sau
Stepă () [Corola-website/Science/303177_a_304506]
-
lagopus") și eretele alb ("Circous macrourus"). Așa cum este firesc, mamiferele caracteristice stepei rămân rozătoarele. Cele mai răspândite și vătămătoare sunt popândăul ("Citellus citellus") și hârciogul ("Cricetus cricetus"), a căror arie de răspândire coincide cu arealul agriculturii intensive. Alte rozătoare de stepă sunt grivanul ("Mesosocricetus newtoni"), șoarecele de câmp ("Microtus arvalis"), orbetele sau cățelul pământului ("Spalex leucodon"), în sudul țării și "Spalax microphthalmus" în părțile de nord, șobolanul de câmp ("Aapodemus agrarus"), apoi iepurele de câmp ("Lepus europaeus"), iar în regiunea Iașului
Stepă () [Corola-website/Science/303177_a_304506]
-
Microtus arvalis"), orbetele sau cățelul pământului ("Spalex leucodon"), în sudul țării și "Spalax microphthalmus" în părțile de nord, șobolanul de câmp ("Aapodemus agrarus"), apoi iepurele de câmp ("Lepus europaeus"), iar în regiunea Iașului, iepurele de vizuină ("Oryctogalus caniculus"), dihorul de stepă ("Mustela eversmanni") și dihorul pătat.
Stepă () [Corola-website/Science/303177_a_304506]
-
privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 17.923 hectare. Situl reprezintă o zonă naturală (pajiști naturale, stepe, pășuni și terenuri arabile) încadrată în bioregiunea continentală și stepică a Văii Călmățuiului (afluent al Dunării); ce conservă două tipuri de habitate naturale: "Cursuri de apă din zonele de câmpie, până la cele montane, cu vegetație din Ranunculion fluitantis și Callitricho-Batrachion
Valea Călmățuiului (sit SCI) () [Corola-website/Science/330662_a_331991]
-
1687, cneazul Vasili Golițîn, în fruntea unei armate de aproximativ 100.000 de oameni, a părăsit Ucraina, avându-i alături pe cazacii de pe Don și pe cei zaporojeni. Când rușii au traversat râul Konskie Vodî, tătarii au dat foc la stepe, lăsând caii armatei ruse fără iarbă de păscut. Ca urmare, cneazul a hotărât să se retragă și să revină în în iunie. Cazacii și cneazul Golițîn au cerut țarului să-l înlocuiască pe hatmanul Ivan Samoilovici cu Ivan Mazepa, datorită
Campaniile din Crimeea () [Corola-website/Science/303333_a_304662]
-
de majoritatea istoricilor.Dar de fapt Troia a fost orasul zeilor pana cand zeul focului i-a blestemat pe toti " ca nimeni sa nu plece din troia ". Kenneth J. Dillon afirmă că troienii au fost la origini un popor de stepă, înrudiți cu traciii. După atacarea și distrugerea Imperiului Hitit, au ajuns să controleze Strâmtorile. În timpul Războiului Troian, grecii au folosit o blocadă navală pentru a-i împiedica pe troienii de pe țărmul european și din Lemnos să vină în ajutorul Troiei
Troia () [Corola-website/Science/303252_a_304581]
-
tracțiunea unor diverse tipuri de atelaje, dresaj și pentru carnea lui, care poate fi consumată. Conform ultimelor cercetări, se pare că domesticirea cailor s-a petrecut în urmă cu circa 6.000 ani, într-un vast perimetru care cuprinde astăzi stepele ierboase din Ucraina, sud-estul Rusiei și vestul Kazahstanului. Rasele de cai sunt împărțite în trei categorii în funcție de temperament: cai cu „sânge fierbinte” cu viteză și rezistență la oboseală; cu „sânge rece”, cai folosiți pentru munca grea și anevoioasă; și cu
Cal () [Corola-website/Science/299202_a_300531]
-
Din "Orohippus" ia naștere forma următoare a calului (ca.47 miloane de ani) "Epihippus". Dinții devin mai tari și mai bine fixați, fapt explicat prin schimbarea hranei datorită schimbării climei din America de Nord (climă uscată), prin reducerea zonei pădurilor și apariția stepei, strămoșul calului adaptându-se la vegetația specifică de iarbă a stepei. Faza următoare de evoluție a calului "Mesohippus" a apărut în urmă cu 40 de milioane de ani. Acest strămoș al calului era mai mare, înălțimea la greabăn fiind de
Cal () [Corola-website/Science/299202_a_300531]
-
de ani) "Epihippus". Dinții devin mai tari și mai bine fixați, fapt explicat prin schimbarea hranei datorită schimbării climei din America de Nord (climă uscată), prin reducerea zonei pădurilor și apariția stepei, strămoșul calului adaptându-se la vegetația specifică de iarbă a stepei. Faza următoare de evoluție a calului "Mesohippus" a apărut în urmă cu 40 de milioane de ani. Acest strămoș al calului era mai mare, înălțimea la greabăn fiind de 60 cm, spinarea mai puțin încovoiată, gâtul, picioarele și botul mai
Cal () [Corola-website/Science/299202_a_300531]
-
greu digerabilă fiind bogată în silicați) a fost Opalphytolith, la care în evoluția dinților, apar dinți robuști, mai rezistenți la tocire. Aceste animale au picioare mai lungi și pot să alerge mai repede pe vârfurile degetelor pe zonele întinse de stepă. Varianta următoare în evoluția cabalinelor este "Parahippus", ce apare în urmă cu 23 miloane de ani: animalul are încă trei degete, posedă însă dinți mai lungi ca predecesorii lui. Urmașul său, "Merychippus", apare în urmă cu 18 milioane de ani
Cal () [Corola-website/Science/299202_a_300531]
-
de teren și a pășunatului intensiv. Pe terenurile sărăturoase se întâlnește vegetația specifică alcătuită din iarba sărată, limba peștelui și altele. Fauna este specifică vegetației de silvostepă fiind reprezentată în special prin rozătoare ca: popândăul, cățelul de pământ, șoarecele de stepă, șobolanul de câmp, iepuri de câmp. Aceste rozătoare sunt specii dăunătoare culturilor agricole. Dintre păsări, cele mai des întâlnite sunt: vrăbiile, ciorile, graurii, ulii etc. Pe iaz întâlnim rațele sălbatice, broasca de lac, etc. Insectele sunt într-o mare diversitate
Comuna Sulița, Botoșani () [Corola-website/Science/300925_a_302254]
-
este o regiune situată în sudul Americii de Sud pe teritoriul statelor Chile și Argentina, ce include munții Anzi la vest și sud precum și o zonă de podiș și câmpie la est. este în marea să parte o regiune vastă de stepa, cu suprafața de pește 900.000 km pătrați, formată din 3 zone geografice: Pe aceste câmpii se găsesc iazuri și lacuri de apă sărată sau dulce. Către Anzi, pietrișul lasă loc porfirului, granitului și bazaltului, floră și fauna sunt mai
Patagonia () [Corola-website/Science/304103_a_305432]
-
precipitații abundente predomina pădurile subpolare de fag. În zonele cu precipitații mai scăzute se găsesc păduri de foioase. Și pe panta estică a munților sunt zone mlăștinoase și păduri de fag în zonele cu precipitații bogate. Dincolo de această zonă, în stepa predomina păiușul și tufe rezistente la ariditate și vânturi puternice. Primăvară și vară, iarbă este întrepătrunsa de plante acoperite cu flori. Berberis buxifolia este considerată simbolul Patagoniei. O tufa veșnic verde ale cărei fructe sunt comestibile și folosite la prepararea
Patagonia () [Corola-website/Science/304103_a_305432]
-
azarae"), zorrino (un tip de sconcs) și tuco-tuco sunt cele mai caracteristice mamifere ale câmpiilor patagoniene. Lamele cutreiera în turme de-a lungul țării și formau împreună cu rhea principala hrană pentru nativi. Viscacha și mara (Dolichotis) sunt de asemenea caracteristice stepelor și pampasurilor nordice. Păsările sunt adeseori abundente. Caracho (Polyborus tharus) este caracteristic peisajului patagonian; prezenta papagalilor verzi cu coada lungă (Conurus cyanolysius) în sudul continentului, până la malul strâmtorii Magellan au atras atenția primilor navigatori; printre fulgi de zăpadă se pot
Patagonia () [Corola-website/Science/304103_a_305432]
-
un arc adânc începând din Irak, trecând pe la confluența fluviilor Tigru și Eufrat, cuprinzând teritoriul Siriei centrale și al Israelului și continuând până în Valea Nilului în Egipt. La nord și la sud de această regiune, se întind deșerturi vaste și stepe care au fost transformate parțial în ogoare roditoare, datorită irigațiilor artificiale, practicate aici de mii de ani. Controlul guvernului sirian se întinde azi la doar 30-40% din teritoriul "de jure" al statului și asupra a mai puțin de 60% din
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
În Siria se deosebesc două regiuni geografice principale: cea vestică și cea estică. Regiunea vestică cuprinde platoul îngust și lanțul muntos de pe coastă, care izolează interiorul țării de masele de aer umed dinspre Marea Mediterană. Partea estică este ocupată de o stepă vastă. Aceasta este traversată de Eufrat, care dă naștere pe malurile sale unor adevărate oaze. Clima este caldă și uscată în Siria, iar iernile sunt blânde. Datorită înălțimii la care se află țara, ninsoarea are loc ocazional iarna. Petrolul în
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
populis, moribus, magistratibus et Republica regni Polonici libri duo, care a fost considerat cel mai cuprinzător ghid al țării. Hărțile lui Kromer arată că Uniunea era în principal o țară de câmpie, în partea sud- estică, Kresy, aflându-se întinse stepe. Munții Carpați formau o parte din granița de sud, Munții Tatra având cele mai înalte culmi. Marea Baltică forma granița nordică. Asemeni altor țări din acea epocă, Polonia avea codri întinși, în special în răsărit. Anumite surse folosesc termenul palatinat în locul
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
județului Constanța (pe teritoriile administrative ale comunelor Pantelimon și Vulturu) și în cea sudică a județului Tulcea (pe teritoriile comunelor Baia, Baidaud, Casimcea, Stejaru și Topolog), în imediata apropiere a drumului național DN22A, care leagă orașul Hârșova de localitatea Ciucurova. Stepa Casmicea a fost declarată Arie de Protecție Specială Avifaunistică prin "Hotărârea de Guvern" nr. 1284 din 24 octombrie 2007 (privind declararea ariilor de protecție specială avifaunistică ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde
Stepa Casimcea () [Corola-website/Science/330727_a_332056]
-
europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 22.226,10 hectare. Aria protejată reprezintă o întindere aridă în Podișul Casimcei (subdiviziune geomorfologică a Podișului Dobrogean) încadrată în bioregiune geografică stepică (pajiști naturale, terenuri arabile cultivate, stepe, pășuni, păduri de foioase, păduri în tranziție); ce asigură condiții de hrană, cuibărit și viețuire pentru mai multe specii de păsări migratoare, de pasaj sau sedentare. Situl este important atât pentru populațiile cuibăritoare (în perioada de migrație); cât și pentru
Stepa Casimcea () [Corola-website/Science/330727_a_332056]
-
din nou. Inorogul apare și în opera lui Dimitrie Cantemir, „Istoria Ieroglifică”, unde el este simbolul omului superior, neînțeles de societatea mediocră. Povestea Inorogului din opera lui Cantemir este dramatică, la fel ca existența domnitorului care se va stinge în stepele Rusiei, departe de pământul care l-a văzut născându-se.
Inorog () [Corola-website/Science/306570_a_307899]
-
au avut viitor, noua elită neavând experiența necesară și astfel treptat a fost asimilată de aristrocrațiile locale, ce erau cunoscătoare a limbii oficiale și interetnice - limba latină. După ce administrația romană a părăsit în 271 Dacia, ostrogoții s-au stabilit în stepele Ucrainei. Scindarea goților în ostrogoți și vizigoți a avut loc după ce armata romană i-a înfrânt la Naissus (Niș) în anul 269 în timpul domniei împăratului Claudius Gothicus Ca urmare, triburile gotice ajunse (pînă în 200 din Scandinavia) în nordul Mării Negre
Regate germanice () [Corola-website/Science/304224_a_305553]
-
surpărilor și alunecărilor de teren. Ce le mai puternice alunecări au avut loc în 1940 și 1973, în urma cărora au fost distruse 40% din gospodării. Pe teritoriu se află o carieră de piatră.Flora e reprezenta tă prin vegetație de stepă. în pădure se întîlnesc co paci cu lemn tare și moale, arbuști, precum și diferite plante rare, păsări și animale sălbatice, înscrise în „Cartea Roșie”. Legenda satului vorbește, precum că moșiile satului îi aparțineau boierului Leurdache. în par tea de sud
Pietrosu, Fălești () [Corola-website/Science/305851_a_307180]