1,511 matches
-
povară mă apasă, grea.O, toamnă, mă subjugi cu-a ta aramă,Cu lacrimile sfintelor păduri, M-adăpostesc în ploaia aurieși în izvorul munților tăi suri.Mă strângi în chinga ta nesățioasăși haină-mi faci din frunze sângerând...Neputincioasă-n stolul de cocoriși eu mă sting, treptat, cu tine-n gând.... XVIII. COPII AI LACRIMII..., de Curelciuc Bombonica , publicat în Ediția nr. 1712 din 08 septembrie 2015. Copii ai lacrimii suntem cu toții, Pribegi în lumea asta trecătoare Și oscilăm între ce
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
fără simbrie Am scris dintotdeauna poezie; Am încercat s-o-mbrac în frac, Să fie tuturor pe plac. E luna de-nceput sfârșitului de vară, Când cântecul se stinge, trist, în fapt de seară, Când rândunelele se strâng, pe sârme, stoluri Și lasă-n urma lor ecouri mute-n zboruri. Se-neacă înspre Sud cu alt parfum al florii, Copiii se adună din nou în curtea școlii, În teascuri vechi mustesc struguri brumați, Pădurea-și plânge-n frunze stejarii desbrăcați. Pătulele
SEPTEMBRIE de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374751_a_376080]
-
abstractul înfăptuit”. Iată și o frumoasă definiție a Poeților: “Poeții: barometrele și termometrele secolelor care arată intensitatea și temperatura sentimentelor omenești etern valabile pentru toate timpurile”; Nu este singura, deoarece mai întâlnim încă o altă formulare la fel de elegantă: “Poeții: un stol de păsări cântătoare, călătorind spre meleagurile nemuririi. Fiecare vrea să fie privighetoarea aleasă, așteptată de secole... Dar câți din acești înaripați ai gândurilor nu-și frâng aripile, prăbușindu-se în Oceanul Uitării, înainte de a atinge tărâmul mult visat!” Despre Sentimente
AFORISMELE LUI CRISTIAN PETRU BĂLAN de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374680_a_376009]
-
blând aerul vibrează... Cu galben spicul tabloul colorează... A adormit în soare câmpia-ntinsă Și, c-aș dori un loc urban, nu sunt convinsă... Străjuiesc pe drumul lung... mii de-albăstrele... Din depărtări...aud ca-n vis... doar turturele... Un stol de vrăbiuțe zboară lin spre zări... Și-aș vrea să uit... de-aglomerări umane-n gări... Un fluturaș îndrăgostit curtează-o floare... Din mușețel răzbate-n aer dulce boare... Pe-un fir de iarbă urcă-ncet o buburuză... Citește mai
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
de-albine... blând aerul vibrează...Cu galben spicul tabloul colorează...A adormit în soare câmpia-ntinsăși, c-aș dori un loc urban, nu sunt convinsă...Străjuiesc pe drumul lung... mii de-albăstrele...Din depărtări...aud ca-n vis... doar turturele...Un stol de vrăbiuțe zboară lin spre zări...Și-aș vrea să uit... de-aglomerări umane-n gări...Un fluturaș îndrăgostit curtează-o floare...Din mușețel răzbate-n aer dulce boare...Pe-un fir de iarbă urcă-ncet o buburuză...... XXII. SALCIA
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
25 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Elisabeta IOSIF - DE ZIUA SFÂNTĂ Brad măreț, împodobit în Ajun Să ne apari cu aură de Crăciun!2016-12-16 000623 Sosești din păduri plin de nea Aducându-ne mereu câte-o stea Surâzi nostalgic în dalbe stoluri Împărțindu-ne adesea numai doruri Te-aprinzi în surâs într-o beteală Ne cânți uneori câte o pastorală Numai în sărbători ai frac de nuntă... De Crăciun ești cu noi de Ziua Sfântă! Referință Bibliografică: De ziua sfântă / Elisabeta Iosif
DE ZIUA SFÂNTĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371699_a_373028]
-
ei, în urma actelor nesăbuite care erau s-o coste viața, iar acum putea să reflecteze serios la viitorul ei și al celor două ființe care îi marcau existența, fiecare în mod diferit. Soneria telefonului îi risipi gândurile ca pe un stol de păsărele, făcând-o să tresară amuzată. Cu mișcări leneșe își recuperă mobilul de pe comodă, dar se crispă toată când recunoscu numărul. Cu ochii măriți de uimire și surpriză, rămase țintuită locului, cu degetele tremurând necontrolat și inima bătând înnebunită
DILEME ( FRAGMENT 31) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2265 din 14 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375659_a_376988]
-
salcâm Și viscolul de flori să-mbrățișeze zarea, Să cadă mantie de flori pe caldarâm Și-n ochii doritori să picure încântarea. Aștept să cânte vântul vesel printre crengi Iar glasul lui să treacă peste creste Să se întoarcă-acasă, în stol, cocori pribegi Ce-au rătăcit o vreme, trăind altă poveste.. Aștept să se cunune în zori bobul de rouă Cu firavă petală a florilor de mai. Să se-oglindească-n ape un cer cu haină nouă, Pe pod de curcubee să treacă
AŞTEPT de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375769_a_377098]
-
nu-mi explicam nici ce s-a întâmplat în acel timp. La începutul aventurii mele, eram înconjurat de nori, mari, pufoși, albi și roz, care se suprapuneau contrastant pe un cer albastru-închis. Deasupra lor, mult, mult mai sus, se vedeau stoluri de vietăți transparente care traversau cerul, lăsând dâre în urma lor. Să fi fost păsări ? Să fi fost îngeri ? Aceste cuvinte mi s-au întipărit în minte și mi le-am reamintit când am început să scriu despre experiența mea. Însă
MIRACOLUL IUBIRII (SAU EXTAZUL ŞI AGONIA AMORURILOR TRECUTE PRIN TIPARNIŢE DE SENTIMENTE VOPSITE ÎN ALB ŞI NEGRU) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379232_a_380561]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > SUSPIN XIII Autor: Florin T. Roman Publicat în: Ediția nr. 1919 din 02 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Văd zborul unui stol de aripi trăgându-și umbra peste vârf de pădure în ritm solemn și seren de sentimente cenușii, imature. Of, mă doare această primăvară în visuri de flori grav rănită cu amintiri de crengi încă netrezite și cu pălărie albă de
SUSPIN XIII de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369245_a_370574]
-
plimbându-se agale printre paturile din spital, aruncând gratuit cu zâmbete galeșe în toate părțile, vindecând printr-o simplă atingere boli incurabile și suflete chinuite. Mai ales pe cele din urmă. În plus, vedeam cu ochii minții cum un întreg stol de medici roia în jurul ei, uitând cu totul de pacienții aflați în agonie, nedorind altceva decât să-i fie robi pe viață. Ceea ce, mărturisind sincer, îmi doream și eu în acel moment. Știu. Am avut mereu în viață tendința de
CĂRĂUŞIA ŞI EXACERBAREA SENTIMENTELOR ÎN AMOR DĂUNEAZĂ GRAV SĂNĂTĂŢII … de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1975 din 28 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369194_a_370523]
-
Acasă > Poeme > Meditație > STOLURI DE PUNCTE PE UN CER AL NIMĂNUI Autor: Anne Mărie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 2093 din 23 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului sursa imaginii: http://totb.ro/foto-survoland-delta-dunarii/#prettyPhoto/6/ printre cuvinte nici un glas nu frământa pâinile din care
STOLURI DE PUNCTE PE UN CER AL NIMĂNUI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374146_a_375475]
-
PE UN CER AL NIMĂNUI Autor: Anne Mărie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 2093 din 23 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului sursa imaginii: http://totb.ro/foto-survoland-delta-dunarii/#prettyPhoto/6/ printre cuvinte nici un glas nu frământa pâinile din care păsările zboară stoluri de puncte pe un cer al nimănui lasă amprenta zilei pe tălpile nopții rodesc laurii gesturilor lăsate neterminate amânate iar tu îmi vorbești atât de încet încât alătur palmă scoică de miezul auzului să te cuprind pentru o clipă în
STOLURI DE PUNCTE PE UN CER AL NIMĂNUI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374146_a_375475]
-
neîncetat în poeme printre cuvinte două glasuri frământa azimile unei viitoare liturghii a bucuriei de a fi născută renăscuta la răsăritul soarelui între două săbii de verbe neatinse de nenăscuții viselor omului Anne Mărie Bejliu, 20 septembrie 2016 Referință Bibliografica: stoluri de puncte pe un cer al nimănui / Anne Mărie Bejliu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2093, Anul VI, 23 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Anne Mărie Bejliu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
STOLURI DE PUNCTE PE UN CER AL NIMĂNUI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374146_a_375475]
-
15 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Duminicile ,toamna, au gust de tămâie, Câmpia respiră dintre lanuri solemn, Sus pe dealuri fură grauri gureși din grâie Cerul sculptează inimi livide în lemn. Duminicile, toamna ,sunt grele, rotunde, Frunzele galbene țipă-n stol de cocori, Ochiul vânăt al cerului se scurge-n unde , Peste apele tulburi trec valuri de nori. Duminicile, toamna ,au șerpi la picioare, Munții își latră singurătatea-n stână , Căpriori sar pe stânci sărace de soare, Cerul își piaptănă astrele
DUMINICILE,TOAMNA de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1354 din 15 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362176_a_363505]
-
o mulțime de lucruri... Orfan de tată, fără nici un sprijin material de undeva, sărac lipit pământului, era un țăranisteț și cu mult bun simț al cinstei.” Prins în mulțimea care îl făcea să se simtă „ca o pasăre într-un stol de migrație, legat prin milioane de fire nevăzute de aceste suflete tinere, băieți și fete, veniți din toată țara la una din cele mai bune Universități ale vremii”, trece de la disperare la euforie, găsind puterea și curajul de a-și
CĂMINUL RACOVIŢĂ, AUTOR GRIG GOCIU de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362235_a_363564]
-
destin o viață în fericire! Ne plimbăm de mână ,prin pustiu, Iubire-ți cauți visul ,pe care eu nu-l știu?... Visăm cândva la cerul plin de stele, la câmpuri infinite,cu flori și floricele, vedeam un cer cu soare,stoluri de pasarele, cântecul tinereții și gândurile mele, în valurile mării,treceau liniști prea grele, se frământa ideea ca-n vechile castele, ajunge utopia vieții paralele, si strigatul haotic ,al păcii în zabrele! Ne plimbăm de mână prin pustiu, Căutăm astăzi
NE PLIMBAM DE MÂNĂ, PRIN PUSTIU de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/378707_a_380036]
-
-nvingă”. Însă stejarul falnic va merge-n primăvară Cu creanga desfrunzită ce va-nverzi-ntr-o clipă, Pe când a mea suflare va duce grea povară De nu voi rupe lanțul ce strânge a mea aripă. Am să aștept cocorii când se întorc în stoluri Și voi zbura cu ei țipându-mi vrerea-n lume, Departe de-amintiri, fără regrete-n gânduri, Purtându-mi visul alb spre cuibul fără nume. Referință Bibliografică: Visez din nou să zbor / Rodica Constantinescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
VISEZ DIN NOU SĂ ZBOR de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378724_a_380053]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > LUMEA DIN COCON Autor: Rodica Constantinescu Publicat în: Ediția nr. 2334 din 22 mai 2017 Toate Articolele Autorului Pe boltă se arată noi stoluri de cocori Ce și-au purtat prin neguri o unică iubire, Înlănțuiți se-așează la cuibul lor din flori Pășind nedespărțiți, prin ploi, spre fericire. Privindu-le iubirea, un gând ce l-am uitat Poartă pe-a aripa udă extazul
LUMEA DIN COCON de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2334 din 22 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/378737_a_380066]
-
cinstea revenirii Tale. Cluj Napoca, 1 iunie 2016 Stropi de senin Stropi de senin îmi cad pe pleoape Și curcubeiele nasc un izvor. Versuri sunt cerbii care se-adapă Din veșnicul dragostei dor Glasul privirii albastre mă-mbracă În stihuri sunt stoluri de porumbei ... Clipele acestea n-au să mai treacă Înveșnicite-s poemele scrise în noi. Mâna suavă scrie cu slovele albe Versuri șoptite în ochii deschiși... Îngână un cântec pe buzele arse Și totul pare un murmur de vis. Plouă
MARGARETE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378804_a_380133]
-
schimbă tufișuri, se-nverzesc la fața, Să mărit diurnă la jertfă pe viață, Arde primăvară prin chemarea-n flori, Dar mai am înfrânte țipete-n culori, Despre primăvară, Marte e prim nun, Inca nu-i sezonul, ursu-i taciturn, Să respira stoluri apăsând răcoarea, Zgribulite nopți bântuie visarea, Picturi pastelate, dansante iubiri, Vor sosi chemării din vechi amintiri, Se pornesc dorințe în vis de cocori, Primăvara sorții prevestește-n zări. Referință Bibliografica: A venit iar Marte / Aurel Auraș : Confluente Literare, ISSN 2359-7593
A VENIT IAR MARTE de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377719_a_379048]
-
cursa contra cronometru: îl aleargau pe norocos, pentru a-i fura bucata de pește. Când vroiai să-i aduni în jurul tău, era suficient să strigi “Vasilică!” sau “Costică!” și să ridici mâna deasupra capului. Din senin, apăreau imediat, lângă barcă, stoluri de pescăruși și albatroși. Într-o zi, când am aruncat volta, s-a întâmplat să cadă deasupra unui pescăruș ce își spăla penele nepăsător, pe luciul apei. Acesta nu s-a ferit și nailonul a căzut peste aripile sale. Speriat
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377710_a_379039]
-
de cap și picioare reușind să-i desfac firul de nailon. Fiind foarte aproape de mine, îi admiram penele, de un alb strălucitor, cu rezonanțe de gri pe vârful aripilor. Ochii lui verzi mă fulgerau cu furie și ură, în timp ce asaltul stolului de pescăruși furioși devenise foarte periculos pentru mine. Reușind să desprind nailonul, i-am dat drumul să zboare. Atunci, întreg stolul l-a înconjurat și s-au depărtat gălăgioși spre mal. Semnalele colegilor de pescuit aflați în apropierea mea, m-
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377710_a_379039]
-
strălucitor, cu rezonanțe de gri pe vârful aripilor. Ochii lui verzi mă fulgerau cu furie și ură, în timp ce asaltul stolului de pescăruși furioși devenise foarte periculos pentru mine. Reușind să desprind nailonul, i-am dat drumul să zboare. Atunci, întreg stolul l-a înconjurat și s-au depărtat gălăgioși spre mal. Semnalele colegilor de pescuit aflați în apropierea mea, m-au trezit din contemplarea stolului ce așeza o distanță tot mai mare între mine și el. Colegii mă anunțau să mă
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377710_a_379039]
-
foarte periculos pentru mine. Reușind să desprind nailonul, i-am dat drumul să zboare. Atunci, întreg stolul l-a înconjurat și s-au depărtat gălăgioși spre mal. Semnalele colegilor de pescuit aflați în apropierea mea, m-au trezit din contemplarea stolului ce așeza o distanță tot mai mare între mine și el. Colegii mă anunțau să mă pregătesc de plecarea la mal. Era prea cald și deja peștele nu mai mușca. Apa mării aproape fiartă și lipsa curenților au amorțit peștele
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377710_a_379039]