1,936 matches
-
și l-a convins să-i dea biletul. A stat după aia o zi întreagă să chibzuie cum poate fo losi acest petic de papirus ca s-o controleze și s-o manipuleze. Cine știe ce mașinațiuni monstruoase a născocit mintea lui strâmbă! Scrâșnește din dinți cu furie. Un imbecil smintit, cu sufletul îngust. Surâde apoi a batjocură. Nu era nevoie să se ostenească atâta. Putea s-o întrebe direct numele invitaților. — Să cred că cinstirea aceasta mi-e adresată mie, sau literaturii
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Transpiră. Se scutură împroșcând în juru-i picături de sudoare. Ce le-a adus Augustus? Suduie printre dinți cu mânie: — Inovații constituționale și monarhie militară! Își simte venele de la tâmple zvâcnind. De ce să-l prețuiască? Totul în cariera lui a fost strâmb și ilegal. Încleștează pumnii. Da, ilegalitatea este nota dominantă a acestei domnii. De aceea trebuie să reușească. Republica va fi reinstaurată în adevărata ei formă. E ud pe sub tunică. Revine la fereastră și, tulburat peste măsură, aruncă o privire obosită
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
înciudat pe sine însuși pentru incapacitatea lui de a participa la această comuniune spirituală care-i unește pe toți. Pe toți, în afară de el... Îl cercetează atent pe principe. Oboseala și grijile l-au marcat, umblă gârbovit, iar toga îi atârnă strâmbă pe trup. Și rex are fața lividă, de parcă i s-au înecat toate corăbiile. Ce-o avea? La vârsta lui n-are cum să arate atât de hărtănit nici măcar după o noapte de chef... Abia acum observă absența soției, Regina
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
paharele și carafa. ― Vine, spune ea, și toți se ridică s-o salute. Nimic nu l-ar fi putut pregăti pe Ben pentru atracția pe care o emana Alexia Aldridge. E frumoasă, dar nu în felul clasic. Gura este ușor strâmbă și nasul are o mică umflătură, dar aura din jurul ei e atât de luminoasă, încât nici un bărbat nu-și mai poate lua ochii de la ea. Poartă niște pantaloni mulați, de culoarea lămâilor verzi, o bluză albă neîngrijită. Are extrem de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Tu adorat și dulce al nopților monarc! Bogată în întinderi stă lumea-n promoroacă, Ce sate și câmpie c-un luciu văl îmbracă; Văzduhul scânteiază și ca unse cu var Lucesc zidiri, ruine pe câmpul solitar. Și țintirimul singur cu strâmbe cruci veghiază, O cucuvaie sură pe una se așează, Clopotnița trosnește, în stâlpi izbește toaca, Și străveziul demon prin aer când să treacă, Atinge-ncet arama cu zimți-aripei sale De-auzi din ea un vaier, un aiurit de jale. Biserica
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
e smintit și stârpitură, Tot ce-i însemnat cu pata putrejunii de natură, Tot ce e perfid și lacom, tot Fanarul, toți iloții, Toți se scurseră aicea și formează patrioții, Încât fonfii și flecarii, găgăuții și gușații, Bâlbâiți cu gura strâmbă sunt stăpânii astei nații! {EminescuOpI 151} Voi sunteți urmașii Romei? Niște răi și niște fameni! I-e rușine omenirii să vă zică vouă oamenii Și această ciumă-n lume și aceste creaturi Nici rușine n-au să iee în smintitele
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Nick. Voi, puștii, sunteți toți niște duri. Păi tre’ să fii dur. — Asta-am zis și eu. Bărbatul Îl privi zâmbindu-i. La lumina focului, Nick Îi putu vedea fața mutilată. Avea nasul turtit, ochii ca două fante și gura strâmbă. Nu văzu toate astea deodată, Își dădu doar seama că fața bărbatului era ciudată și mutilată. Pielea avea o culoare galben-verzuie. Părea mort, În lumina focului. — Nu-ți place fața mea? Întrebă bărbatul. Nick fu cuprins de jenă. — Ba cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
sângele ei era când prea dulce, când prea puțin dulce. Diabetul, am aflat eu, este o luptă continuă pentru echilibru. Oricum, așa am cunoscut-o eu pe mama, prin defectele pe care le-am moștenit de la ea: dinții de jos strâmbi, Încrețitura sprâncenei stângi, dorința de a avea mai mult decât cantitatea satisfăcătoare pentru o persoană normală. În noaptea În care am părăsit Shanghaiul pentru totdeauna, a fost Încă o ocazie pentru Mama Scumpă să facă paradă de simțul ei nesfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
răspundea: «Nu știu.» Își amintea doar numele ei. Se reface treptat. Acum urmează două pograme de recuperare: recuperarea fizică și recuperarea vorbirii. Exersează stând pe un scaun cu rotile: se sprijină în piciorul drept, mișcă mâna dreaptă. Își întinde picioarele strâmbe. Exersează pronunția vocalelor „a, i, u, e, o“. Nu-și poate mișca gura ca să mănânce, de aceea o hrănesc printr-un tub care trece prin nară și ajunge direct în stomac. Mușchii gâtului sunt blocați. Nu e nimic în neregulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
aș putea să-i transmit această stare și lui Shizuko. Pe deasupra pijamalei poartă o rochie roz închisă cu nasturi până la gât. Pe genunchi are o pătură subțire. Pe umeri poartă un șal prin care se vede mâna dreaptă un pic strâmbă. Tatsuo stă lângă ea și, din când în când, îi ia mâna și o mângâie. Se pare că e un mod prin care comunică atunci când nu o pot face cu ajutorul cuvintelor. Pentru că a zăcut o perioadă atât de lungă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Asigurări de Viață Meiji. Clădirea unde își are biroul este nouă și foarte frumoasă. Pare desprins dintr-o pictură ce întruchipează un bărbat de modă veche din zona Kyūshū. E tipicar, deschis și nu-i plac sub nici o formă lucrurile „strâmbe“. Din tinerețe era rău de gură, probabil de aceea a schimbat de două ori școala generală și liceul de trei ori. Deși e fiul unui fabricant de sake din Kyūshū, dar nu bea deloc sake. Mic de statură, slab, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
toată verdeața; voi preface rîurile în ostroave, și iazurile le voi usca. 16. Voi duce pe orbi pe un drum necunoscut de ei, îi voi povățui pe cărări neștiute le ei, voi preface întunericul în lumină înaintea lor, și locurile strîmbe în locuri netede: iată ce voi face și nu-i voi părăsi. 17. Vor da înapoi, vor fi acoperiți de rușine cei ce se încred în idoli ciopliți și zic idolilor turnați: Voi sunteți dumnezeii noștri!" 18. "Ascultați, surzilor, priviți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
care îl speria, îl neliniștea, îl înhiba și îl incita în același timp. în labirintul arhivei nu avusese prilej de relații cu oamenii. Găsea doar povești aride în dosarele pe care le citea cu nesaț. îi cunoscuse prin această oglindă strâmbă și acum, după ce îi întâlnise și îi observase, i se păreau mai stranii decât obiectele pe care le colecționase. Ca un copil bătrân, lipsit de experiență, nu știa cum să se poarte, cum să le vorbească sau să și-i
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
sigur că o să-l aud și că o să-mi întrerupă, pentru o clipă, amuzîndu-mă întotdeauna, mereu o altă stare sufletească, cu prilejul unei discuții chinuite cu Ioana... Ce caraghioasă servitoare avem! Bătrânică, îndesată, scurtă, cu picioarele întotdeauna goale, imense și strâmbe. Dar, cu toate hainele vechi și scârnave ce atârnă de ea, nu renunță la cochetărie, orice s-ar întîmpla, și nici aici, în micul port, unde e aproape pustiu, și unde noi înșine nu mai avem nici o toaletă, își vopsește
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
întîmple toate nenorocirile, ca să fiu răzbunat. În astă seară, la Cavarna, o femeie vopsită și cu pretenții de a fi la modă mi-a făcut semn să o urmez. M-am dus după ea, cu toate că mi-era scârbă de scările strâmbe pe care am urmat-o, de încăperea murdară, unde nu voiam să mă uit la nimic mai precis, de frică să nu văd gângănii, și mai ales să nu văd trupul dizgrațios și impudic ofe-rindu-se. De ce am intrat? Din perversitatea
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
S-avântă fără har : Țărâna-i lămurire, Furtună în pahar, Căci după legi știute Din trecute ere Pământul dă virtute, Dar înapoi ne cere. Cu voia de-a fi pururi Zburăm mereu în noi Și huma, cu cusururi, Ne-nghite strâmbi și goi. 1 ianuarie 2004 CU ȘAPTEZECI ȘI TREI DE COSTURI Am ajuns să tot admir Că sunt unii care știu, Într-o vreme fără mir, Că trăiesc și că mai scriu. Trupu-mi este istovit, Dar creierul mai poate Chiar
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
ocru. De-o viață lupt, tot lupt, tot lupt, Să scriu cu artă versul, Din stil sublim să mă înfrupt, Să-i văd cu drag și mersul. De-o viață lupt, așa e drept, Nu-i nici o îndoială, Ca scrisul strâmb să mi-l îndrept Prin trudă și sfială. Dar lupta este în zadar Când n-ai nimic a spune, Când slova este fără har Și stilul indispune. 25 mai 2004 VINUL DE COTNAR E UNUL Eu n-am știut, de-
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
spălător cu o găleată de metal lângă el, vreascurile uscate, sacii cu cereale și așternutul - nimic altceva decât o împletitură din trestie, cu o piele de berbec veche și zdrențuită întinsă peste ea; în sfârșit, pe niște etajere lungi și strâmbe de lemn se vedeau, într-o dezordine de necrezut, vase pentru gătit, cutii, amfore și recipiente din sticlă de toate mărimile și pline cu lichide suspecte, plante puse în tot felul de soluții, pulberi în cele mai diferite culori. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Sebastianus, care se postase între arbori, îl pierdu din ochi. Reuși totuși să deslușească, deformate din cauza distanței, strigătele prin care, cu accente dure și poruncitoare, acesta își mobiliza războinicii. — începe, îi spuse Mataurus, care, la adăpostul unui pin gros și strâmb, nu pierdea dușmanul din ochi. întinse apoi mâna și se întoarse către soldați, care deja își potriviseră săgețile în arc, iar acum, îngenuncheați între ferigi, ascunși printre copacii groși, așteptau cu fețele încordate și cu o privire încremenită, ce arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pe marginea pavajului. — Flavia?... Tu cauți ea? o întrebă cu un accent aspru și gutural. Hippolita simți că i se oprește inima în piept. Nu, nu putea fi așa! Nu era adevărat! Acel chip cu gura larg deschisă, cu pleoapele strâmbe, închise pe jumătate, ce lăsau să se întrevadă albul ochilor dați peste cap, nu putea fi cel al Flaviei... Acum, însă, barbarul înainta spre ea, cu totul nepăsător față la sângele ce-l mâzgălise peste tot și i se scurgea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și de formă asemănătoare celor persane, Sebastianus văzu, cu surprindere, yurtae de fetru, tipice pentru popoarele îndepărtate ale stepei, apoi conglomerate de barăci, ridicate ca vai și amar, și o mulțime de pânzeturi multicolore, în fâșii, întinse pe niște pari strâmbi, cele mai multe în apropierea carelor. Și încă, ici și colo, îngrădituri construite sumar, în care erau ținuți caii și animalele, care mari ticsite de provizii și pradă și coviltire sub care fuseseră amenajate ateliere pentru fierari și ale armurieri. Pretutindeni se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
zdravăn de bere ori hidromel. Nu toți, însă, erau la fel de liniștiți. Alții, mai mult decât de stomacul lor, adesea strâns cu încăpățânare, se îngrijeau de sufletul lor. Divicone, care purta rasa sa călugărească, ședea la umbra unui carpen bătrân și strâmb și asculta spovedanii târzii, dădea dezlegări, mângâia și binecuvânta în permanență. începuse încă de la primele luciri ale zorilor, dar oricât de repede s-ar fi mișcat, șirul lung de bagauzi ce-și așteptau rândul, fiecare cu țepușa sa și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să fiu atât de direct, dar este bine să clarificăm situația. Iar acum, dacă nu aveți alte obiecții, mă voi retrage. De data aceasta, Jefferson Dayles îi îngădui lui Kay să-i prindă privirea. Încuviință din cap cu un zâmbet strâmb: - Lasă-l să plece, Kay. La ușă, Kay îl întrebă pe Nypers: - Cum se comportă Craig, când e în această stare de totipotență? - Starea lui variază, veni replica rece. Dar - și Nypers își arătă dinții strălucitori și albi - nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
care îl speria, îl neliniștea, îl înhiba și îl incita în același timp. în labirintul arhivei nu avusese prilej de relații cu oamenii. Găsea doar povești aride în dosarele pe care le citea cu nesaț. îi cunoscuse prin această oglindă strâmbă și acum, după ce îi întâlnise și îi observase, i se păreau mai stranii decât obiectele pe care le colecționase. Ca un copil bătrân, lipsit de experiență, nu știa cum să se poarte, cum să le vorbească sau să și-i
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
nu modifică niciodată realitățile. 32. Inteligența este un avocat, și nu un consilier al firii individului. ADELA FRAGMENTE DIN JURNALUL LUI EMIL CODRESCU (iulie-august 189...) Bălțătești!... O improvizare de bâlci, pe șoseaua care vine de la Piatra, trece prin mijlocul satului, strâmbă, șerpuind printre râpi, și se duce la Târgu-Neamțului, înconjurată de singurătăți. Lume multă, care vrea să petreacă și nu știe cum. Doamnele, ostentativ fără treabă, umblă în rochii de casă și cu capul gol... Domnii, cu jambiere și șepci impermeabile
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]