2,070 matches
-
a surâs cu blândețe. Și eu. Trebuie. Vapor, tren, Ellis. Apoi femeia s-a îndreptat de umeri ca un urs gigantic și-a scos un soi de mârâit. Jina a izbucnit în râs. Loc ăsta, i-a dat înainte Helena strâmbând din nas. Patru anotimpuri, se spune. A, sigur. Gândaci, noroi, foc, zăpadă. Dar curând înțeleg. E loc cu suflet. Femeia s-a întors cu fața către râu. Când l-a văzut pe Ellis, care se juca manevrând vâslele, expresia i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
ape liniștite și nici un semn de turbulențe, Jina i-a lăsat pe Danny și pe Charlie să ia câte-o vâslă. Charlie avea o mână sigură și puternică, în timp ce curentul aproape că smulgea vâsla din mâna lui Danny. Băiatul se strâmba și strângea și mai tare pumnul. Charlie vâslea cu râvnă și barca a luat-o spre stânga. Danny și-a îndesat vâsla mai adânc și barca a virat spre dreapta. Brațele băieților s-au încordat și mai tare; competiția lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Înainte de a lua ceșcuță În mînă, se aplecă și sorbi puțin din ea. Lumina adunată În fundul ceșcuței groase strălucea vizibil. O rază În formă de semilună Îi contura bărbia. — Deci astea sînt afacerile de care te ocupi? — Afaceri? zise el strîmbînd ușor din nas și rîzÎnd puțin jenat. Dar, oricum, nu-i totuna cu hoția sau tîlhăria la drumul mare și nici bătaia de cap pe care ți-o dă o clădire fixă... Interesant, nu? Legea Îți permite să te miști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
ce eu una nu mai văzusem în mulțimi: un aer comun de mândrie, un fel de triumf cu premeditare. În mintea mea, adunările uriașe se făceau la porunca sectorului sau municipiului de partid, lumea zăcea în silă într-o rână, strâmbându-se a lehamite când trecea câte un tovarăș agitator: - Hai, măi tovarăși, strigați măi, că știți lozinca: Stima noastră și mândria! Ceaușescu, România!”. - Scularea de pe iarbă că vă ia mama dracului! În picioare! Unde-i secretarul de partid al întreprinderii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ipocrită.), să-ți fie rușine! De ce ai nostalgia dictaturii? Puteai tu, popor, să mergi la Oxford, să înjuri în presă pe cine vrei? Să protestezi la Consiliul Europei fără să te bage la gherlă? Puteai să publici ce dorești? Să strâmbi din nas că nu-ți place Quattro Stagioni și preferi bucătăria thailandeză? Mai alegeai tu între j’de partide? Îl reclamai pe polițai că nu-ți respectă drepturile? Vai, popor, cât ești de smintit! Și substantivul comun „popor” își continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
diverse tovarășe și tovarăși din acea specie. Nu doar pe Ceaușescu voiam să îl ucid, ci și toate aceste lașități ale mele, pe mine cea neputincioasă și lașă. Mi-era silă de mine care o făceam pe nufărașul elitist și strâmbam din nas. Dacă eram femeie de-adevăratelea, săream la capra aia și-i smulgeam părul din cap. Mircea, o colegă de-a mea și-a tamponat mașina în campania electorală din ’90. A rămas crucită. Tovarășa C., actualmente doamnă, plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
persistență în viața mea. Nu am îndrăznit decât foarte rar să fiu public necruțătoare față de aberațiile politicienilor fiindcă nu îmi stăpâneam un sentiment de culpabilitate: în politică este cam prost fiindcă oamenii de o anume calitate stau pe margine și strâmbă din nas. De ce m-aș plânge de Parlament când, iată, din 1996 sunt sistematic ispitită de politicieni de primul rang să merg alături de ei și totuși eu mă țin deoparte. Ei bine, urmând cursul ispitirilor și al mustrărilor de conștiință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
naștere, creștere, moarte, pomenire. Chiar dacă multe dintre ele au avut serviciu la Călan și nu-l mai au, nu le vezi uitându-se în oglindă și spunând: „Eu nu mi-s nime”. Știu, de bună seama, că iar au să strâmbe ceva misogini din nas: ce ființe fără simț metafizic! Fără să se gândească o clipă că era vorba de o relație mult mai continuă, mai constitutivă cu Ființa, sau că, pur și simplu, cultura patriarhală le-a scutit de identități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
parte părul șaten deschis care îi cădea pe frunte. Sprânceana lui dreaptă era împărțită în două de firul subțire, argintiu al unei cicatrice. Am observat pentru că și a mea e la fel. Și-a palpat blând cucuiul. Au, am spus, strâmbându-mă de durere în locul lui. Unul dintre cele mai strălucite creiere ale epocii noastre. — În pragul unei descoperiri epocale. Pierdut pentru totdeauna. A pronunțat „pen’totdeauna“ în loc de „pentru totdeauna“ ca și cum ar fi fost din Boston. Apoi s-a uitat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
stewardesă, astfel că, dacă voiai să trimiți un mail, trebuia să deschizi ușile căruciorului și să stai pe un taburet, cu genunchii înghesuiți în suporturile pentru mâncare. —Cui îi scrii? am strigat. Și-a băgat capul pe ușă, s-a strâmbat dând cu ochii de ciucuri și a spus: —Nimănui, scriu ceva, știi, un scenariu TV. Despre un detectiv. Am rămas fără cuvinte. Helen pretindea - mândră de ea - că e aproape analfabetă. Nu văd de ce nu, a spus. Am o mulțime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
moment din viața ei. Ar fi preferat sincer ca el s-o trântească pe o masă, să-i smulgă hainele de pe ea și să i-o tragă fără a-i cere permisiunea în mod explicit. Mă tot mângâia, povestea apoi, strâmbându-se de scârbă. Într-un mod delicat, sinistru, de parcă ar fi citit o carte despre cum să le dea femeilor ceea ce își doresc. Al dracului Mângâietor Delicat, îmi venea să-mi jupoi pielea de pe mine! Și așa a apărut expresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
cuprins capul între mâini. Semn că se gândea. Și-a ridicat privirea: El: Am nevoie de dovezi mai bune de-atât. Am nevoie de dovezi care să-i surprindă împreună, dacă mă înțelegi. Eu: Vrei să spui călărindu-se? El (strâmbându-se): Pe vremea mea, femeile obișnuiau să aibă mai multă bună-cuviință. Te plătesc dublu. Ce zici? Eu (disperată): Nu e vorba de bani. Uite ce e, Harry, slujba asta trebuie să devină mai palpitantă. Îmi pierd pofta de viață. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
cuvântul - binecuvântare? Se întâmplă cumva să fie un preot catolic? Este un prieten de-al meu, pastor. Ce fel de pastor? —Unul care nu aparține unei anumite congregații. —Și să fie cumva unul din prietenii tăi de la „dezintoxicare“? s-a strâmbat mama. Ei bine, am trăit s-o aud și pe-asta. Cu pastorul pe de-o parte și cu mazărea dulce pe de alta, n-o să vină nimeni din partea mea. Nu că aș vrea să fie acolo. Furia maică-mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
n-aș fi în stare să descriu ce poate cineva să simtă când, după săptămâni de traversare istovitoare a deșertului, cu ochii zgâriați de furtunile de nisip, cu gura umflată de o apă sălcie și caldă, cu trupul încins, murdar, strâmbat de deșelare, vede ivindu-se în sfârșt zidurile orașului Tombuctu. Firește, la capătul unei călătorii prin deșert, toate orașele sunt frumoase, toate oazele seamănă cu grădina Raiului. Dar nicăieri viața nu mi s-a părut atât de surâzătoare ca la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
din bărbați curajoși, și a hotărât să se alieze cu dușmanii tăi, cu legiunile de Pannonia și Illiria. După cum știi, nutrește o ură adâncă împotriva ta. — Pentru mine, ura unui barbar împuțit contează mai puțin decât osul ăsta, zise Vitellius strâmbându-și gura unsuroasă și aruncă în foc piciorul de iepure de pe care rosese toată carnea. 19 Se crăpa de ziuă. În satul batavilor, câțiva preoți măturau în rariștea de pe malul izvorului lângă care se afla coliba lui Julius Civilis. Mânuiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
peste jambieră. — Fratele meu a învins la Bedriacum și a trecut cu armata lui peste Appenninus. Continuă să învingă și au ajuns la porțile Romei. Cine știe ce va urma... Dar Vitellius și poporul Romei nu se gândesc la munera. Valerius se strâmbă. De când aflase că avea să lupte cu Skorpius - ordinul împăratului îi fusese comunicat solemn cu o zi în urmă, de către mai-marele instructorilor de la Ludus -, o mână înghețată părea să-i strângă stomacul. Senzația aceea îl irita. De când îl învinsese pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
meritele sale. Se simțea singur în Shahkot; satul lui era departe și încă nu era căsătorit. Își ura slujba de învățător la școala publică, îi ura pe băieții care îi desenau portrete deloc elogioase în caiete și care i se strâmbau pe la spate. Adesea, le dădea de făcut exerciții ca să poată pleca în cancelarie, unde se așeza la fereastră și fuma. O să-i arate lumii într-o bună zi; o să treacă peste copilăria lui marcată de sărăcie, peste cocioaba în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
o vizită? Maimuțele, când veniseră prima dată, îl priviseră pe Sampath, ciudatul membru sedentar al altei specii, pe care îl zăriseră pe domeniul lor obișnuit, cu o oarecare neliniște și păstraseră o distanță prevenitoare, rânjindu-și dinții decolorați și grotești, strâmbându-se și cleventind ca să-și arate, urâcioase, nemulțumirea, și să-l batjocorească. Fără să fie deranjat de maimuțăreala lor și, chiar bucuros de o nouă distracție, Sampath le întoarse jocul murdar, chiuind și urlând. — Huuuu, huuu, strigă, rostogolindu-și ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
de mare, cu pielea de culoarea scoarței de copac, cu talii ca tulpinile și cu echilibrul florilor, cu urechi ca frunzele pufoase și guri moi precum. — Chiar să faceți liniște, spuse Sampath somnoros. Mă enervați cu săritul vostru. Numai că, strâmbându-se și țipând, ele săreau prin copac și acopereau pământul de dedesubt cu o epavă de crengi. — Încetați, spuse spionul, care fusese lovit de o crenguță. Încerca să se gândească la ideile sale și să le ordoneze pe toate, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
ceapă pe care-l găsise pe biroul din fața sa, crezând, la prima vedere, că era suc de lămâie. Luă o înghițitură și alergă imediat la fereastră s-o scuipe. Goli restul paharului în pământul uscat de la flori. — Oribil suc, spuse strâmbându-se când inspectorul sanitar șef intră. De ce nu bei mai bine suc de portocale? îl întrebă. Sau de ananas? Oamenii de la templu băteau zgomotos în ușă. Ce individ nepoliticos, își zise ofițerul, privind paharul gol. Întâi îi băuse tot sucul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Șampanie. În fața mea a fost trântit un pahar bondoc în care era ceva ce semăna cu glucoză și cuburi de gheață. — Șase dolari! — Șase dolari... Am netezit o altă hârtie de douăzeci pe lemnul umed. — Îmi pare rău, spuse Dawn strâmbându-se. Obișnuia să lungească vocalele, ceea ce-i trăda originea rurală. Partea asta nu-mi place. Nu-i frumos din partea unei fete. — Nu-ți face probleme. — Cum te cheamă? — John, i-am răspuns eu. — Cu ce te ocupi tu, John? Aha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
să-ți simtă lipsa, i-a șoptit. Nu pentru atât de puțin timp. Patașin a râs tare. — Nici o șansă să te seduc, Irina Natalievna, i-a zis el. Dacă vrei un bărbat, trebuie să fii sigură. Dacă nu... s-a strâmbat el. — învârte cheia în ușă! i-a poruncit ea. Să privești un bărbat corpolent dezbrăcându-se e o activitate deprimantă. Patașin și-a părăsit geniul odată cu gulerul și vesta, așezate pe un scaun, și a rămas înaintea ei, cu păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
să ascund asta pe cât posibil. — Mai bine am pleca, a spus el. Nu mai avem ce face aici. Cineva ar trebui să o sune pe fiica lui. — Sir Richard l-a trimis deja pe David să facă asta. M-am strâmbat. —De ce l-a trimis tocmai pe el? —Ăsta-i rolul lui David. Face lucruri pe care nimeni altcineva nu vrea să le facă. Holul era plin de oameni cu privirile agitate, discutând despre ce s-a întâmplat cu voci scăzute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
dinăuntru. Exista un pub mult mai interesant, chiar lângă Herald, cu podea neacoperită din lemn de brad, scaune înalte pictate în verde și cu nume de gustări populare înscrise pe tablele de pe pereți, dar Tim nu fusese niciodată acolo. A strâmbat din nas și a spus cu dispreț că acolo e plin de ziariști. L-am văzut pe Tim de cum am intrat pe ușă; înalt și slab, cu o față osoasă și colțuroasă, era imposibil să nu-l vezi. Purta un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
cu viața ei. —Gătește, nu? Sebastian a dat din umeri. —Toate fac cursuri de gătit sau de croitorie. Le ocupă timpul. E o alternativă la cumpărături, presupun. Nu cred că are vreo intenție să o ia în serios. M-am strâmbat. Pentru mine tipul ăla de viață seamănă cu un vers din Tărâmul pustiu. Cu capul într-o parte, jucându-se absent cu furculița, Sebastian m-a întrebat ezitant: —Uite, spune-mi dacă nu vrei să vorbim despre asta, dar mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]