1,031 matches
-
lui îmi dau seama că e un bărbat încă tânăr, și supus pasiunilor, Omoară-mă! îi spun, tot spre credință te ispitesc și acum, omoară-mă și apoi îndură penitență, păcatele mari te duc spre credință! și degetele lui slăbesc strânsoarea din jurul gâtului meu, m-am ridicat simțind încă colțul de piatră ce mi-a intrat între coaste când m-a doborât celălalt pământ, am coborât atent stâncile spre mare și pentru o clipă îi simțeam nehotărârea, apoi nu l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
niciodată singură fiind n-a manifestat o astfel de dorință, și oricâtă strădanie mi-aș da să-mi amintesc tot nu-mi dau seama dacă fata asta e totuna cu cea prăvălită la pieptul meu, în timp ce soarele uriaș scapă din strânsoarea orizontului, dar franțuzoaica lui Boris unde e? Și mă simt acum în stare să trec la duș, Boris mai doarme, potrivesc apa mai mult rece decât caldă, Te-ai distrat cu franțuzoaica! îmi aruncă Boris în față, încercând să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pe tine ce te doare? Așa proceda întotdeauna părintele Ioan, îți povestea cine știe ce, și orice fel de poveste și apoi dintr-o dată se-ntorcea spre tine, întrebându-te de necazul tău și cel întrebat nu avea cum să scape din strânsoarea blândă a ochilor săi, Părinte, nu știu încotro s-o apuc, sunt tot mai confuz, tulbure, nu văd nici o lumină, mă uit la mine ca la o oglindă opacă și totuși un sentiment nelămurit mă încearcă, Care? Simțământul ciudat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
înghițindu-mi lacrimile, l-am rugat: — Spune ceva, tati! Scoate-mă din minți. Spune-mi cum ai reușit să distrugi casa în halul ăsta într-o lună. Tata încercă să se elibereze. L-am ținut strâns, apoi am mai slăbit strânsoarea, de frică să nu-i frâng oasele. — Du, Dwight? Du? mă întrebă. Atunci mi-am dat seama că făcuse iar un atac cerebral și uitase din nou limba engleză. Am încercat să-mi amintesc niște expresii nemțești, dar n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
că te-ai înscris în Bund de sanchi, ca să vânezi pizde, însă ar fi trebuit să ai mai multă minte, fiindcă eu n-am avut. Am deschis ochii, dar mi-au rămas uscați. Tata avea o privire goală. Am slăbit strânsoarea și i-am spus: — N-ai putut să stai în banca ta, iar acum nu mai scap de eticheta de sifonar. Ești un nenorocit de zgârciob! Ai omorât-o pe mama și e numai vina ta! Îmi veni o idee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
călătorie înapoi la Q pentru excursia asta de-aici. Când o să-ți dau drumul la gât, o să-mi spui de ce. Dacă nu îți presez gâtul din nou, până-ți plesnesc neuronii ca orezul expandat Kellogg’s. Fritzie îl eliberă din strânsoare. Fața lui De Witt trecu de la vânăt la roșu-închis. Folosind o singură mână, Vogel îl ridică pe suspect cu tot cu scaun. Bobby filfizonul începu să râdă din nou, apoi împroșcă sânge și se opri. Privirea cu care se uită la Fritzie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ușă se Întoarse și fugi. Doug Disperatul! Înjurând, Logan se adună de pe podea și se clătină către ușa care se Închidea. O mână Îi cuprinse glezna și se aplecă din nou Înainte, lovind puternic podeaua, simțind nemulțumirea cicatricilor de pe stomac. Strânsoarea din jurul gleznei deveni mai puternică și altă mână-i cuprinse piciorul. Gâfâind de durere, Logan apucă sticla de whisky căzută, o strânse ca pe o bâtă și lovi. Pocni capul atacatorului său cu o bufnitură surdă, iar mâinile care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
lui de acțiune. Apoi atacă, Încleștându-și mâinile pătate cu nicotină În jurul gâtului lui Logan și strânse, fața i se Încreți și deveni brutală, căci strangula un sergent. Logan apucă mâinle ce-i Încercuiseră gâtul, Încercând să le Îndepărteze, dar strânsoarea bărbatului era de fier. Deja lucrurile Începuseră să capete o nuanță roșiatică, iar urechile Îi țiuiau din pricina presiunii din capul său. Dădu drumul uneia dintre mâini, o strânse pumn și pocni cu putere lateralul feței lui Doug. Bătrânul se schimonosi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Îi ieșiră din orbite de groază. Watson se luptă să-și strângă bine de tot gleznele - dreapta peste stânga - ca să aibă mai multă forță, astfel Încât să poată să-i frângă gâtul. Mâinile lui Strichen Îi erau cu totul prinse În strânsoarea improvizată. Mâinile i se zbăteau fără rost În jurul copaselor ei. Cu o grimasă de triumf, Watson reuși să-și poziționeze gleznele. Acum putea să se lase cu toată greutatea, privind cu satisfacție sinistră cum lui Martin Începe să i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
cap, și Încercă să sfâșie o bucată de carne. Ea urlă În spatele călușului, iar Martin o mușcă din nou, Încă lovind și zgâriind. Un pumn o lovi În rinichi, și Jackie Își pierdu puterile. Martin scăpă În câteva clipe din strânsoarea picioarelor, clătinându-se cu spatele, oprindu-se doar când se lovi de colțul cel mai Îndepărtat al cabanei. Sângele Îi picura de pe bărbie, cu mâinile Își masa gâtul, luptându-se să poată respira. — Ești... ești exact ca restul! urlă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
o îmbrățișare care-i sufoca. Cu fiecare lună, brațele lor se făceau mai puternice, Drusus și Gajus se înălțau. Era o pornire de orgoliu: „Toți trei, viitorii stăpâni ai lumii pe care ne-au furat-o“. Ea rămânea tăcută în strânsoarea îmbrățișării lor, care era - multiplicată, învăluitoare, caldă - cea pierdută a lui Germanicus. Dar, fără ca ea să-și dea seama, după moartea tatălui lor, băieții erau schimbați, de nerecunoscut, într-atât încât viața surorilor lor mai mici era cu totul separată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
umede. Miturile alese erau însă sinistre. În fund, într-o nișă, imensul trup al lui Polyphemos zăcea beat, adormit, iar Ulixes se apropia ca să-l orbească cu țepușa înroșită. În colțul opus, preotul Laocoon și fiii lui se contorsionau în strânsoarea șerpilor-de-mare. În mijloc, apa care țâșnea din stâncă alimenta un bazin circular, dar din apă se ivea, într-un enorm grup de marmură, monstrul Scylla. Sculptura, aleasă cu siguranță de Tiberius, era probabil o reprezentare a repulsiei sale tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
viață militară, teribilele campanii din Hiberia, Armenia, Gallia, Pannonia, Germania, de la cele mai însângerate granițe ale imperiului, unde luptase ca un mare soldat, chiar dacă victoriile lui alternaseră cu înfrângeri sângeroase. Mâinile îi erau mari, cu degete groase; se spunea că strânsoarea lor putea ucide. Tăcea. Istoricii au spus că la el, dintotdeauna, dar mai ales după alegerea în fruntea imperiului, sentimentele, ambițiile și dorințele erau ascunse de bariera disimulării, imposibil de depășit. Dar dincolo de acea neîncredere acționa o inteligență ascuțită, limpede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
o putem opri... Continuând să se sprijine în genunchi, îi strângea mâna, neliniștit. — Am înțeles, spuse Împăratul, și nu știa de ce îi răspunde astfel. I-am alertat pe germani, l-am alertat pe Chereas. Se ridică, eliberându-și mâna din strânsoarea băiatului. De îndată ce se termină serbările, vom cerceta din nou totul. Se întoarse în grabă, și Helikon, tot în genunchi, îl privi cum se îndepărtează cu pașii săi mari, strâns de zidul mereu prezent și insurmontabil al germanilor. Se gândi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
trupului, mângâindu-l; senatorii, magistrații, ofițerii urmăreau cu răsuflarea tăiată degetele care apucaseră șnururile perizomului. Iar el, fără să vadă pe nimeni, cu pleoapele întredeschise și buzele desfăcute, era cuprins de demonul delirului. Își scutura capul; părul negru scăpase din strânsoare și îi cădea pe umeri, lung și strălucitor. De o parte și de alta, în penumbră se unduiau dansatori cu părul și brațele vopsite în nuanțe verzui, ale căror trupuri și văluri sugerau o pădure în bătaia vântului; în spatele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pentru o asemenea situație, oricum delicată), e drept, le-a apucat cu un gest brusc, cam repezit; (cineva ar spune chiar cu grosolănie, dacă ar vrea să fie răutăcios); unele dintre ele s-au Îndoit, parcă se simțea văicăreala hârtiei; strânsoarea aceea Îi da o senzație de leșin, celulele ei intime prea erau Înghesuite brusc unele În altele, era așa, aproape ca un mic viol (desigur că aici procedez neloial; de unde să știu eu că hârtia plicurilor sau aceea care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Întredeschisă, ochii, fața albă, palidă; pieptul ei tresărind, zbătându-se să nu se trădeze, să nu se sufoce de presiunea lăuntrică; mă scutur ca de o amețeală, mă descopăr chiar În gestul suprem. „Ce vrei să faci, idiotule?“, Îmi repet; strânsoarea degetelor mele a rămas colier negru pe gâtul alb; capul ei reînvie, floarea vie Își redeschide petalele, surâde, deschide ochii, mă privește (cu câtă mirare și bucurie!), Înțelege, se bucură, mai vrea; știe c-am omorât-o, că vreau s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ca Înaintea unui act sexual, o adevărată pantomimă În care cei doi protagoniști Își consumă reciproc energia erotică. Iată că el o Înșfacă brusc și o ridică În brațe, cuprinzând-o peste umeri; imprevizibil, ea Îi scapă, strecurându-se din strânsoare, și fuge pe balconul nu prea larg și nici prea Înalt care Îi vine până la Încheietura coapselor. Acum ea Îi spune ceva vesel dând din mâini și se apără cu Îndârjire de el, ce Încearcă s-o sperie, simulând lovituri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cel ce-am fost ieri: În intervalul de timp care a trecut, m-am schimbat deja În felul de articulare a cuvintelor; mi s-a mai Îngroșat vocea, m-am mai Îndepărtat de realitatea mitului originar ce mă ținea În strânsoarea lui și m-am apropiat de real. Când mă Întorc spre copilărie, eu caut să mă Îndepărtez de real, vreau să mă regăsesc În imunitatea mitică, să fiu veșnic și ferice; e un control acesta al eului ce nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
obsedat toată ziua scena Îmbrățișării aceleia prea crude prin minunăția ei. Vedeam mereu În față ochii aceia care m-au iubit o clipă, stofa aceea pe care o mototoleam În neștire. Simțeam mereu buzele reci peste fierbințeala obrazului, simțeam acea strânsoare a Îmbrățișării care mi-a amețit toate simțurile, simțeam parcă În brațele care atârnau neputincioase acel trup robust și Îngrozitor de drag. Mă vedeam În orice clipă zbătându-mă să scap de căutarea nebună a buzelor lui, mă simțeam zbătându-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
să mă mențin pentru prima dată la suprafața apei, să plutesc În derivă pe firul apei Oltului, am simțit o bucurie inimaginabilă; nu mi se părea să existe nimic care să Întreacă acea stare de fericire a corpului ținut În strânsoarea masei lichide. Poate că, dacă aș fi Înotat de mic, nu aș fi avut această senzație ciudată, de plăcere inexplicabilă, pe care mi-o dădea contactul cu materia catifelată a apei, ce-mi primea orice violență, fără să protesteze ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
iubești, ea ți se dăruie Întreagă. Tot ceea ce are mai Înfiorător de frumos Îți deschide cu gesturi imense. Dacă-ți pierzi o singură clipă voința, ea nu te mai iubește și te lasă singur să te salvezi cum știi din strânsoarea brațelor de piatră și cer. Chiar și mort, ea te iubește: greu vei putea fi smuls din trupul ei și transportat la mult omeneasca morgă. Mă chinuia setea. Mă chinuia o plăcere aproape sadică. Extenuarea mă făcea să gem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
vremea să-ți spun, oricând vei veni, „Prea târziu!“. 23 mai 1965 (duminică) Lui E. Naivule... ce-ai trăit tu În 30 de ani, dacă eu te Înșel atât de lesne? Nu simți cum mă smulg din Îmbrățișarea ta dorind strânsoarea altor brațe inaccesibile... Eu am nevoie de liniște și te mint, iar tu mă crezi că-s bolnavă și suferi, Încornoratule; știi tu oare cine Îmi umple gândurile singurătății? O, e vorba despre niște ochi stranii, pe care viața nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
acum pe burtă nemișcată pe un hol întunecos, aflat în vecinătatea unei săli de recital de dimensiuni reduse. Ochii, deși larg deschiși, nu căpătaseră un aspect sticlos, iar sângele de pe obraz nu se uscase încă. Fața îi era vânătă din cauza strânsorii frânghiei ce îi înconjura cu un capăt gâtul, iar cu celălalt gleznele. În jurul ei, erau împrăștiate câteva partituri, o geantă pentru flaut și o cană de cafea Starbucks, al cărei conținut îi pătase blugii și tricoul, lăsând totodată o dâră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
pentru un timp prea îndelungat; simți din nou lichidul acela scârbos cum îi pătrunde în ochi, în urechi și în nări. Ținându-și respirația, își agita din răsputeri corpul și mai ales capul, căutând în zadar să se elibereze din strânsorile de metal. Apoi soțul ei era din nou aici, în fața ei, explicând și explicând și explicând de ce divorțul era cea mai bună soluție. Roy privi în sus, își șterse lacrimile de crocodil care îi inundaseră fața și îi spuse că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]