1,253 matches
-
spinările încovoiate sub o pradă bogată. 369 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI - Aruncîndu-se în discuție numele Liceului "Pipera", responsabilitatea ta... își depuse și profesorul de istorie Atanasie Albu farfurioara și paharul de limonadă direct pe trotuar (ca și cum asupra caldarâmului străduței Perone ar fi nins, de la o vreme, doar cu fulgi din porțelan și de sticlă, rari și uriași). Responsabilitatea ta... s-a mutat deasupra capetelor noastre. Iar siguranța familiilor noastre - după cum judicios a subliniat tovarășul director adjunct - a început îngrijorător
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
descleia din patul acesta de boală, să-și sfâșie pijamalele de pe buci și, doar în nădragii de uniformă de liceu și într-o geacă, să-și croiască pârtie prin fundul gospodăriilor de pe lângă Șoseaua Olteniței și să răzbească neobservat până către străduța binecuvântată Radu Calomfirescu, peste care parcă mai picase o dată (era vis sau nu, dar cât se 377 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Nu. Nu puteai. Mai ales că Doru, în afară de nepăsare și plictiseală, imediat după ce cafetiera îi fusese slobozită
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de-al șaptelea și cel din urmă rege al orașului București!! Suflul de apă țâșnea zglobiu și neîncrezut, parcă din căpătâiul strâns în trei degete al unui furtun subteran și, curând, pânza subțiratecă a Bucureștioarei acoperi, în diagonală, jumătate din străduța Perone, vălurind și încrețindu-se în căutarea celei dintâi guri de canal. Aceeași străveche gură de scurgere, pe care Ho diábolos, Genel și Spectrul, interpretând rolul marelui Profesor Mircea Eliade, o folosiseră întorcîndu-se din interbelica întîlnire copleșitoare cu Ulpiu Sargețius
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de la supravegherea de noapte a unei secții de Miliție (pe care, din pricina disperatei nevoi de arme de foc, Necuratul îl cam ispitea pe Iarba Fiarelor s-o prăduiască), Fisente și Regele Bolilor Nervoase dădură, în crăpatul zorilor, chiar în intersecția străduțelor Stoica Spătaru cu Radu Calomfirescu, peste trupul adormit și despuiat al prietenului lor, Doru Sinistratul, cu picioarele răsturnate pe carosabil și cu mutra așternută somnoros pe rigolă. Zburase pînă-l duruse burta, i se revărsase febra musculară până în cel mai neînsemnat
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
o să-l mai vadă; fuge acasă și se întoarce veselă. Și el se săturase de hotel boschet. În seara precedentă au găsit iarba cosită și a avut tot timpul o stare de disconfort. Îl prinde apăsat de mijloc. Merg pe străduțe lăturalnice, pierzându-se în labirintul veșnic încărcat cu verdeață în acest anotimp. El nu înțelege ceva și pe drum o interoghează ținând-o strâns de umeri: - Ți-e frică de el? Câteodată și tăcerea vorbește: - Te bate, de ce are cineva
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
Mi-a înfățișat atunci tradiția revoluționară a Parisului, mi-a prezentat cartierele pulsatoare, mi-a expus o teorie a convertirii mulțimilor anarhice în grupări moderne, dar păstrînd multe dintre vechile caracteristici. Mi-a amintit de istoria construirii bulevardului Haussmann, în locul străduțelor întortochiate care protejau mișcările de stradă, m-a purtat în jurul pieței Bastiliei, mi-a prezentat locurile din care porneau coloanele de manifestanți cu cîteva zeci de ani în urmă (mi-a evocat chiar o ultimă mare demonstrație la care a
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
în orașul Sneek. Ca populație, Sneek are în jur de 30 000 de locuitori și este al doilea oraș ca importanță din provincie. Ceea ce te surprinde încă de la început în acest orășel este atmosfera de liniște. Are un aer arhaic: străduțe mici, pavate cu piatră cubică, clădiri vechi, construite în cea mai mare parte din lemn și, evident, multe canale. După orele 17.00 rar dacă vedeai una-două persoane pe stradă sau în magazine. Aveam să aflu de la gazdele noastre ca
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2155_a_3480]
-
sunt mereu gata să-mi fac datoria, dar dacă ești împiedicat să ți-o împlinești, ți se impută drept greșeală și în acest fel realitatea se denaturează. Procesul s-a încheiat pe 8 august 1592. Era o zi caniculară. Pe străduțele din Napoli soarele părea să-și fi ieșit din minți. Nori de muștele roiau dintr-un colț într-altul, infestând aerul cu bâzâitul lor. Cine știe câte istorii ar avea de povestit aceste insecte, se gândea Tommaso, păreau mai inteligente decât uscatul
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Coltuc se lăsă dus în brațe până la perete. O privise pe soră-sa cum se opintește în frânghia legată de rulmenții în chip de roți. Drumul pe Moșilor Vechi, apoi pe Vasile Lascăr până la Piața Galați și, de acolo, pe străduțele Precupeților Vechi le luă mai bine de o oră. Coltuc se simțea rușinat, văzând umerii aduși ai Melaniei, chipul ei frumos și trudit întorcându-se ca să-l întrebe dacă i-e bine. Iar el, deși șoldurile, atât cât le avea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
bară la bară. Ți-a fost teamă că o să strig la dumneata ? Că o să te lovesc ? Poate că se putea... spuse el, încet. Stau pe- aproape, adăugă ea, pentru a lămuri lucrurile. La Piața Universității o să facem stânga. E o străduță cu blocuri vechi. Da’ ce-ți spun eu, de parcă n-ai ști... Taxiul m-a dus pe altă parte. — Ai venit la mine cu taxiul ? se miră ea. — Mi-era frică să nu nimeresc. Și câți bani i-ai dat
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
uși de dulap trântite și un zgomot de tingiri răscolite în grabă. Ceea ce sugera că, măcar dinspre partea bătrânului, dialogul se încheiase, dar nu și argumentele. Maca salută spre fereastră un interlocutor nevăzut, își încălecă motocicleta și ambală motorul. Peste străduță se lăsă din nou liniștea. Pancartele cu tot felul de interdicții își reînstăpâniră autoritatea, ca și cerurile de la etajul al doilea. Magul frunzelor arăta ca un soi de abur, dacă frunzele ar fi ars mocnit. Vălătuci mai groși, rotunjiți spre
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
totuși cu un regret... Mi-e foarte clar că nu aș fi fost un Dumnezeu bun, însă la început, chiar și eu am avut un vis... Voiam să fiu florăreasa. Să am o grădină mică, veșnic în floare, pe o străduță lăturalnică. Să ies în fața fiecărui trecător să-i mulțumesc că există și să-i ofer căte o floare. Aia, dragul meu, e fericirea!Cand ma voi preda? “Cănd magnoliile unei primăveri eterne se vor ofili, îmi voi pierde conturul; voi
Căderea în etern. Apocalipsa sinelui. Pată de iubire. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Dana Ştefania Braşoavă () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2307]
-
deodată, în timp ce trec printre coloanele din Place des Vosges, mi se face dor de Monica și Virgil, de casa lor de păpuși, pitită bine în labirintul unui arondisment marginal, și pe care, cu câteva săptămâni în urmă, o descrisesem, cu străduțele care duc spre ea dinspre Botzaris, pentru volumul Declarație de iubire care tocmai pleca la tipar. Era miezul nopții, m-am urcat în mașina cu care venisem la Paris și care aștepta cuminte în rue St. Gilles și, în 20
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
la tipar. Era miezul nopții, m-am urcat în mașina cu care venisem la Paris și care aștepta cuminte în rue St. Gilles și, în 20 de minute, tăind Parisul spre nord-est pe canalul St. Martin, m-am pomenit în străduța înfundată de lângă Buttes Chaumont. Am vrut să văd dacă descrierea pe care o făcusem în carte, din suprapunerea atâtor amintiri, era corectă. Totodată mă simțeam ca un îndrăgostit care se apropie pe furiș de ferestrele iubitei sale. Obloanele de la living
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
din grădina alăturată. Am urcat scările care leagă François Pinton de Claude Monet și am constatat, ușurat, că nu mințisem. Totul era la locul lui: vilele cochete cu grădini misterioase, gardurile acoperite de plantele care se revărsau pe pavaj, succesiunea străduțelor: Villa Cronstandt, Villa des Boers, Miguel Hidalgo... Și mai ales casa, casa cu bârnele placate pe fațada în forma unui triunghi cu vârful în jos, grădina minusculă, așezată exact la mijlocul pantei, cu poarta care te întîmpină brusc, la jumătatea scărilor
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
că ascult vocea adevărului absolut. Era firesc să merg să văd unde locuise el." Acum e liniște, nespus de liniște, ca într-un final de piesă în care personajele au dispărut de pe scenă. A rămas doar carcasa lor, decorul ― o străduță, o scară de piatră, două-trei case, un felinar, pomi revărsați peste garduri ―, totul scăldat în lumina bolnav-portocalie a cartierului. Istoria își evacuează actorii, căutând alt decor și alte personaje. Cei pe care am venit să-i văd rostindu-și epilogul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
al Senei, ajung de la Operă la Madeleine, apoi în Champs-Elysées, revin în Concorde pentru a intra pe Saint-Germain, o iau spre Bastille și reintru în Marais, bucuros de fiecare dată că pot găsi un loc de parcare pe una din străduțele din jurul casei: rue des Tournelles, rue Béarn sau rue des Minimes. Este pentru prima oară, din cele peste o sută de sejururi aici, când percep Parisul în toată splendoarea lui: și eu și el sîntem în vacanță, el mi se
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
pădure. După care m-a apucat teama să nu-i fi provocat amicului meu vreun infarct, drept care l-am sunat să văd dacă totul e în regulă și dacă pot să adorm liniștit. Mi-am amintit de plimbările noastre pe străduțele acelea care șerpuiau printre vile de oameni bogați, ascunse toate între copacii unor grădini somptuoase, apoi pe drumuri prin pădure, încercînd să refacem "turul Păltinișului", arși de dorul de acasă, de Noica, de prieteni, bântuiți de proiecte culturale care urmau
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
coabitării: Mitsein, Mitdasein și Miteinandersein. Ies cu bicicleta. Este după-amiază, soarele călduț cade peste Neckar, peste Alte Brücke, peste statuia sfântului care străjuiește podul, peste olanele roșii ale caselor din Altstadt, peste turlele bisericii Sankt Peter și Jesuitenkirche. Pe o străduță pustie, un tânăr într-un BMW decapotabil tocmai face o manevră și, când ajung în dreptul lui, mașina este de-a curmezișul drumului. Opresc bicicleta la câțiva pași de portieră. "Iertați-mă", îmi spune, în timp ce învîrte volanul. "Nu e nimic. Nu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
stă în capacitatea de a se menține neabătut în termenii codului. După care el e liber, dacă vrea, să-și tragă un glonț în cap. sâmbătă, 29 septembrie Astăzi, Heidelberger Herbst. În timp ce căscam gura prin Flohmarkt (talcioc), întins prin toate străduțele laterale ale "orașului vechi", la tot felul de obiecte vechi, urâte și tâmpite, adevărate epave ale "ustensilității", împiedicîndu-mă la tot pasul în marea de oameni, simt cum îmi revine răul din luna mai, tristețea aceea infinită, gustul de vid și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cu atenție. Apoi, când ajunsese în dreptul ei, ridicase capul și îi spusese, ca și cum aflase asta din contemplarea îndelungă a ceea ce găsise pe jos: știam că am să te văd. În aceeași vară, înainte de căderea serii, își dăduseră întîlnire pe o străduță de lângă gară în fața casei unei prietene care lipsea o vreme din București. Și el uitase, pur și simplu uitase, sau poate nici nu îi păsa, nu mai știa nici el ce anume se întîmplase, și și-a adus aminte aproape
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
a fost aceea a unui oraș de neînchipuit, ceva de vis. Întotdeauna am considerat că am fost deosebit de norocos că primul contact cu Italia a fost golful Trieste de la fereastra trenului și că am putut să fac primii pași pe străduțele și pe podurile venețiene". Ulterior scenariul s-a schimbat complet... "Da, pentru că am ajuns în sudul Italiei. Am ajuns în Campania, unde pentru început am lucrat ca zugrav și vopsitor împreună cu tatăl meu, având posibilitatea să economisesc câțiva bani, care
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
Turiștii obișnuiți ajung rareori până în acest punct. În anii 1930, Les Portes era un mic sat de țărani, de zarzavagii și negustori de sare. Un sat sărac, cu case lipite unele de altele, într-o rețea complicată de străzi și străduțe, un urbanism menit să țină față vântului aspru al mării. Înainte de război, câteva personalități literare și artistice, printre care Suzy Solidor, aleseră această bucată pierdută de insulă, cu drumul ei prost, un capăt de lume liniștit, pentru a se ascunde
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
înalt și cu părul veșnic zburlit, dădea din mâinile lungi descărnate spunând ceva cu mare aprindere, dar pentru el glasul lui Lăscărică se pierdea în zgomotul pe care-l făceau roțile căruței pe pavajul prost din piatră de râu de pe străduța îngustă de la marginea orașului. Făcu un efort ca să înțeleagă și el ce spune, dar până la el nu ajungeau decât frânturi de cuvinte dezarticulate. Ajunse în preajma grupului negru ca o adunare de ciocli în întunericul nopții, văzu oamenii strânși roată
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
decât frânturi de cuvinte dezarticulate. Ajunse în preajma grupului negru ca o adunare de ciocli în întunericul nopții, văzu oamenii strânși roată în jurul celui care vorbea, opri calul care imediat își întinse botul spre iarba crescută rebel printre pietrele de pe marginea străduței. De abia atunci reuși să audă și el ce spunea Lăscărică, dar tot nu se lega în mintea lui. I se păru că nici nu are ce căuta aici, nu aici era treaba lui de peste noapte, dar încă nu plecaseră
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]