1,312 matches
-
vioaie și însuflețită de dragoste. — Pe cât ți-e gura de păcătoasă, pe atât de dulci îți sunt buzele. — Nerușinatule!se depărtează tot mai mult Teofana — Și calde și catifelate! — Ciau! Ciau! îi strigă să-l determine să plece, deși în străfundul ei recunoștea cât de plăcut sărută Cezar și câtă fericire simte în acel moment, fericire pe care nu voia s-o mărturisească. — Și proaspete și fragede! și.... continuă cu toate atributele care-i vin în minte și care-i încălzesc
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
cap! Băi, cretinule...! Și dă-mi înapoi ăia zece lei, până nu te pocesc! Ai înțeles mesajul? zice Dănuț Poetul, opintindu-se greoi în marginea ciobită a mesei de cârciumă, de la înălțimea celor aproximativ doi metri ai săi și din străfundul a unsprezece halbe rase, de bere economică, hai, mai rapid, tată, ce, te pomenești că dai la porci? Și pufnește arțăgos, printre perii deși ai mustăților și ai bărbii tutunii, recăzând ostenit și transpirat în scaun către Marele Sile. Acela
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și decântece și nu așteaptă decât prilejul de a fi hrănit cu sânge omenesc, pentru a crește falnic, într-o noapte. Prinții trufași ai legiunilor demoniace, își înalță, rând pe rând, cu semeție, frunțile smolite. Cei Patru Călăreți damnați ai străfundului tenebrelor, avangarda hoardei nelegiuite a puterilor malefice, galopează și aceștia întracoace. Peste tot teamă, spaimă, disperare, trădare și groază, violență, vrajbă, hulă, desfrânare, erezie, ură, păgânism. Întrebarea este... Putem salva ceva? Pot fi opriți cei răi? Și cum? glăsuiește Bursucul
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
sloboade un răcnet gâlgâit și jalnic, disproporționat, un schelălăit de hienă sau de civetă rănită de moarte și se retrage pas cu pas, în spatele mizanscenei, în penumbră. Unde dispare, la un moment dat, ca și cum n-ar fi fost! Concomitent, din străfundul șandramalei izbucnesc miorlăituri, mârâituri, cârâituri înverșunate și zbateri de aripi! Săriți, băi! Manivelă e aici! Săriți! Îl omoară...! țipă Vierme. Într-adevăr papagalul Horus este și el prezent, sechestrat în bucătărie și legat de picior cu o simplă sfoară de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
legământ, grăiește Îngerul. O legendă, zice Fratele, ne povestește că Domnul doar atâta va mai ține lumea-n palma Sa, până ce se va completa numărul sfânt, al stelelor sau al îngerilor de la-nceputurile Creației cu treimea reprezentată de numărul îngerilor străfundului, Cei Supărați pe Dumnezeu, entitățile răzvrătite care s-au prăbușit din Cer, urmându-și Starostele și Instigatorul. O fi sosit momentul ăla? Pe ce se cunoaște? Poate că tocmai voi, visătorilor, patru spirite și patru minți, sunteți restul de stele
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
puii de mangustă, transfigurați de cea mai teribilă emoție. În față, ca la vreo sută de metri distanță, către gardul dărăpănat al Uzinelor "1 Mai", se propagă amețitor o linie de fractură telurică, ca un pleznet de bici, eliberând din străfunduri emanații sulfuroase, fumarole, trosnituri, pârâituri, huruituri și niște irizații stranii, halucinante, nebulos-roșietice. Spiritele focului! Se deschide riftul! Portalul! le strigă Îngerul, cu un glas bubuitor, pedepsitor. Acolo...! Uitați-vă! Acolo! Chiar acolo! Acolo este Poarta Iadului! Puțul urgiilor! Prieteni... Ceea
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
a săvârșit nelegiuirea asta, și numai de rușine și-a stăpânit mânia. S-a întors singur de la Lespezi, lăsîndu-i pe ceilalți împrejurul focului. Dacă și Matei Dulmanu s-a supărat că a omorît-o! Nu îndrăznea să-și mărturisească nici în străfundul său de ce l-a amărât într-atîta moartea cucoanei. Dar își zicea necontenit că el nu e vinovat și, fiindcă s-a întîmplat omor fără voia lui, el se dă deoparte. Nici n-a mai ieșit din ogradă și nici nu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
aștepta la altceva de la un inginer de bord. Visele îi erau directe, fără nuanțe și câteodată urâte. La veghe, când inginerul se supăra sau enerva, carnea nu-i trăda sentimentele care o rodeau. Disprețul și mânia, acumulate și fermentate în străfundurile sufletului, erau bine ascunse. Tovarășii de navă n-au pătruns dincolo de ceea ce plutea la suprafața lui Parker, n-au prins nici un semn a ceea ce fierbea înăuntru. Lambert folosea mai mult inspirația visătorilor, deși nu era o visătoare. În hipersomn, meditațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
a vedea prea departe o descumpănea și o neliniștea. Atmosfera sufocantă care impregna această lume o făcu să se gândească la o baie la miezul nopții în niște ape infestate de rechini. Nu știi ce poate să apară brusc din străfundurile nevăzute. Părerea negativă pe care și-o formase despre această planetă era poate prematură, dar nu renunța la ea. Peisajul acesta neguros și mohorât nu prezenta nici o pată de culoare aprinsă și primitoare. Nici urmă de albastru, de verde, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
monstrul. La doi pași de sas, Ripley aștepta, singură, momentul confruntării cu creatura. Auzi un vag clinchet îndepărtat. Își zise că-și închipuise numai. Apoi zgomotul se repetă, răsunând, urmat de un ecou puternic. Parcă venea din măruntaiele navei, din străfundul țevii. Degetele îi fremătară și se chirciră cu disperare pe patul armei. Loviturile surde se opriră brusc. Cu toată frica și sfaturile de prudență pe care nu înceta să și le spună, ea înaintă spre gura căscată în gol cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
cu pisicile este altceva : ele știu că sînt întruparea inutilității pe pămînt, drept care îți vîntură pe sub nas, cu morgă și sîc, odihna lor. Totdeauna m-au enervat pisicile și m-am simțit în competiție cu ele. Cînd mă pierdeam în străfundurile patului meu pentru a-mi demonstra capacitățile de odihnă, Cănuță se așeza la picioarele mele și, înainte de a apuca eu să-mi înalț primul sforăit către tavan, începea să toarcă ironic - un fel de „ia să vedem, care știe să
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
ostenitor suferințe ce lovesc spiritul fără intermedierea corporalității, fără aportul negativ al acesteia. Spunem despre asemenea suferințe că sunt de ordin pur sufletesc, că vizează numai dinamica trăirilor înalt-abstracte, fluxul și refluxul sentimentelor profunde dublate de intensitatea solicitării extreme a străfundurilor emoționale. Desigur că aceste modulații și furtuni din interioritate rezonează perturbator la nivelul corporalității. Se știe, astfel prea bine, că suferințele și traumele sufletești care nu survin dinspre trup pot afecta necruțător echilibrul complexității acestuia aruncându-l în talazurile propriei
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
relevă a fi tocmai această ardere ce smulge și purifică conștiința de magia abisală a dragostei. Reconexarea la profan, recăderea în materia acestuia, în substanțialitățile ce-și consumă constant fragmentațiile mișcătoare determină sufletului părăsit de cel drag suferința intensă a străfundurilor dezancorate din solul fostei iubiri. Aici se relevă natura reală a celui drag, natură ce aparține și se supune relativității. Îndepărtarea implică redobândirea privirii corecte care descoperă că orice astfel de iubire este așezată, dintru început, sub spectrul temporalității ce
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
deschise spre profunzimile întemeietoare ale metafizicului, ale sensurilor și explicațiilor ce palpită în zona primordialităților ontice. Detaliul reprezintă aici paranteza prin care vălul de iluzii active se disipează temporar permițând, pentru o transparentă clipă, aducerea, proiecția în prim-plan a străfundurilor prime, a temeliilor ce poartă resortul și fluxul lumii. Prin zăbovirea asupra amănuntului, amănunt ce scapă cel mai adesea privirii superficialului mundan neatins de spectrele suferinței, orbul, cel lipsit de putința mersului sau de funcționalitatea primordială a mâinii, cel damnat
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
e Întotdeauna la fel, Îți zici, privind cum se sting ultimele pîlpîiri roșietice pe linia mării și stele se aprind una cîte una. Acest loc, și altele asemeni lui, se cheamă Punctul Zero, pentru că e Întotdeauna la fel, Îți mișcă străfundurile, iar tu o să-l cauți toată viața ta de acum Înainte, tocmai pentru acest lucru. Găsești hotelul și intri tiptil În camera mică, În care somnul miroase greu și, ca să faci salteaua gonflabilă să nu mai scîrțîie, o dezumfli un
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
comandament. CÎnd mă ridic, sînt elastic, cărarea nu-mi stă sub picioare, ci are tendința să mi se așeze pe cap. Nu Înțeleg, ce dracu’ să caut jos? Îmi ia foc fața, sub efectul rușinii neașteptate care Îmi iese din străfunduri, am convingerea că nu merg prin ceea ce ar trebui să fie aer, ci prin ceva vîscos, ceva care se ia pe mine, dau din mîini aiurea, picioarele parcă sînt ale altcuiva - și sînt puse amîndouă pe aceeași parte. Îmi arde
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
comandă. PÎnă la urmă, reiese că și eu trebuie să plec. Și Bogdan. Vlad rămîne. În lipsa unor explicații suplimentare, mintea țese tot felul de scenarii și În cele din urmă un amestec de vină și de ciudă sînt ingredientele de străfund tulbure ale proastei dispoziții care ne cuprinde. Ies și Îmi aprind o țigară, privind muntele care Își arată din cînd În cînd creasta albă. Seara, În dormitor, facem ce putem ca să nu ne ia tristețea. Vlad vrea să-l tund
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
După cum se Întrevede noua poveste, nu exagerez dacă spun că la sosire ne așteaptă dracu’ În persoană. Și există aceste cuvinte care se rotesc, se ridică, sînt din ce În ce mai mari și se tot rotesc, de parcă cineva le-a aruncat dintr-un străfund intim, poate chiar umbra mea: morala, care e morala? Morala? Ce morală? O caut prin buzunare, dar sînt rupte. O caut În valiză și o găsesc. Există acest bilet Împăturit. Să ne scrii. Și: Nu se poate să fii atît
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
În mod sigur nu de la școală, nu de la televizor sau din vreo carte pe care o găsești În biblioteca orașului. De unde? De vreme ce abia dacă putem să vorbim În familie, cu părinții... De undeva, de unde le știm pe toate, dintr-un străfund al mizeriei noastre comune, de unde aceste lucruri răzbat fără cuvinte, Într-o limbă mormăită, Înjumătățită... cineva scapă o vorbă, altcineva face o glumă, bucățile se lipesc Încet și cu răbdare, poate fără toate detaliile, o informație redusă la esențial, dar
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mai e același. Există o flacără nouă În miezul lui și chestia asta nu se mai stinge la fel de ușor. Din toată Învălmășeala de crîmpeie de imagini și de gînduri, răsună aceste cuvinte, de parcă cineva mi le zbiară În țeastă, din străfundul umbrei mele: Future is Freedom. Zbiară așa o vreme, pînă cînd Îmi dau seama că e o prostie care nici măcar nu sună bine. Future/ freedom? Sau freedom/future? Aflîndu-se el pe culmea de la capătul lumii, acestui tînăr plin de calități
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
o minciună, e minciuna ta, e iluzia ta. Doamne, dac-aș putea să-ți vâr adevărul ăsta pe gât și să te sufoc cu el. Crezi că ți-aș putea vorbi în felul ăsta dacă nu te-aș urî până în străfundurile sufletului meu? — Da. Nu mă urăști. — Tu mi-ai fost trimisă de diavol ca să mă chinuiască. De ce nu mă părăsești înainte de a ajunge să te omor? Nu poți fi destul de altruistă încât să nu te lași omorâtă? Dar nu, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nu-și putea imagina viitorul pentru că viitorul nu exista. Și apoi Adam nu creștea. Să-i fi fost oare sortit fiului său să rămână un pitic, cu o minte de copil? Poate că, în acest punct anume, gândurile tulburi din străfundurile minții lui Brian ieșeau la iveală și se încrucișau cu gândurile tulburi din străfundurile minții soției sale. — Mă bucur că o să-l vedem din nou pe Tom, spuse Gabriel. Vine atât de rar... crezi că încearcă să-l evite pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Să-i fi fost oare sortit fiului său să rămână un pitic, cu o minte de copil? Poate că, în acest punct anume, gândurile tulburi din străfundurile minții lui Brian ieșeau la iveală și se încrucișau cu gândurile tulburi din străfundurile minții soției sale. — Mă bucur că o să-l vedem din nou pe Tom, spuse Gabriel. Vine atât de rar... crezi că încearcă să-l evite pe George... sau pe Alex? — Băieții tineri evită mamele posesive. — Eu cred că s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
vestit campion de șah sau un mare jucător de tenis, omul se transformă brusc în ochii noștri. Așa s-a întâmplat și cu Tom. Într-o frântură de secundă, Scarlett-Taylor devenise alt om pentru el. Și, în aceeași clipă, în străfundurile minții lui, Tom luă o hotărâre importantă și necesară. Era suficient de meloman încât să recunoască o voce excepțională și să râvnească la ea. Întâi, îl împunse un junghi de invidie pură, un simțământ de pătimașă rivalitate. Dar aproape în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
merg înainte. Dar, în primul rând, trebuie să ne vedem pe noi înșine ca pe niște făpturi mărunte, ridicole - și josnice. Asta este ideea dumneavoastră despre fericire. — Nu există nici o structură profundă pe lume, răspunse John Robert râzând. Și în străfunduri, care nu sunt prea îndepărtate, nu e decât balast, harababură. Nici măcar gunoi, ci harababură. Faptul că vă protejați de orice surpriză, de orice v-ar putea surprinde nu înseamnă stoicism? Nil admirari. — A te feri să fii surprins sau dezgustat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]