969 matches
-
seară. Înmormântată cu ele rămâne, câteva ceasuri, și Sevilla. Tu nu știi, dar tocmai ai trecut pe lângă seraiul lui Musa. E o stație de autobuz acum acolo, înflorită în buza unui parc. Ai mai rămâne o vreme cu ea, cu străina asta blondă și atât de supusă, de închisă în ea și-n straiele ei transparente, sub care bate grav și egal o inimă aproape opacă. Nu-ți face griji. Am să-ți mai povestesc despre ea. Am să-ți mai
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
pe Baha. E slujnica arabă, cu buza despi cată. Cea care-i vinde lui Omalissan ierburi pentru perle. Numai că Baha e și mama Rimei, fata trimisă lui Tariq de către Musa, în locul vizigotei. Fata care a murit. Din cauza ei. A străinei blonde, care poartă inelul lui Solomon. Așa că atunci, în întuneric, când războinicii lui Tayyib așteaptă atacul lui Tariq, când îl surprind, îl înfrâng, îl umilesc, îi ucid fiii, îi iau aurul, îl lipesc cu fruntea de lespedea morții copiilor lui
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
chipul, căutând să cuprindă, cu mintea, dezastrul. Singura scăpată întreagă, de la cot la degete, mâna stângă fâlfâie fără noimă în aer, până la obrazul neras al lui Musa. Pentru că el e acolo. Mereu acolo. Încercănat și slab. O veghează neîncetat pe străina care moare. Trupul ei, așa cum l-a cunoscut el, nu mai e. Musa abia dacă-și mai aduce aminte de îmbinările lui molcome și cărnoase. Acum e un morman de oase ascuțite, frânte, care împung din toate părțile un cort
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
să vină! Mă atașasem de oameni. Mă invitau părinții copi ilor pe la ei. Le spuneam de-ai mei , ei de-ale lor și încetul cu încetul trăiam impresia că sunt aici de mulți, foarte mulți ani. Nu mai eram o străină. În acelaș timp știam că un nou an înseamnă, cu puțin noroc, un alt loc de muncă, o altă localitate. Așa erau timpurile. Ca învățătoare suplinitoare puteam fi oricând și în orice zi a anului școlar înlocuită de unul dintre
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
reprezentanții acestei maniere sânt schematici. Suprarealiștii degajează din vis mai mult logica de succesiune a visului, bazată pe confuziunea contrariilor, fără a se apropia de ceea ce noi am îndrăzni să numim lumina visului. Trebuie să răscolești în domenii cu totul străine de literatură și de suprarealism ca să rezolvi problema de lumină imanentă ce l-a preocupat pe Rembrandt, cel dintâi suprarealist. Am fost surprins când termenul de lumină obscură l-am găsit la Paul Valéry, în legătură cu poeziile lui. Dacă am arunca
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
-se la fiul lui Andrei, finul părinților lui. De aceea în această seară voi lua ARO-ul tatălui meu. Ionuț ieși tot atât de grăbit cum intrase. După plecarea lui, doamna Angela plânse, zicând: -Se poartă cu mine de parcă aș fi o străină. -Ăsta e felul lui, nu trebuie să vă faceți griji, zise Ioana care și ea lăcrima. -Tocmai că-mi fac, niciodată nu cred că se va schimba. Firea lui mi se pare mai aprigă decât a tatălui său, care la
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
spre Gaston un timp, urmărind cu o plăcere sadică chipul străinului contractându-se de frică. A pus degetul pe trăgaci și a apăsat ușor. Nu s-a întâmplat nimic. Un zgomot puternic, dar nici un glonț. Să nu-ncerci să fugi, străine... Data viitoare vor fi și gloanțe. You speak English? întrebă Endō în engleză. Și pentru că Gaston nu i-a răspuns, a repetat întrebarea. I say, you speak English? Gaston a clătinat din cap. — Eu... eu... francez. — Tiens! Ciudat, dar bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
le vedeți. — Ce? Dar ați venit bine pus la punct. N-am ce face cu ele acum. Nu le găsesc client până deseară. Vă telefonez când se termină a doua rundă. — Mă tem că n-o să le convină. Vedeți dumneavoastră, străinele astea își dau atâtea aere și fac atâtea nazuri... Dacă n-au încheiat contract dinainte... Kanai înhăță momeala. — A, deci așa stau lucrurile. Ei bine, atunci cred că mai bine mi le prezentați acum. Dar nu știu nici o limbă străină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
catalige, și o poiată. În spate, confecționată din tablă și înclinată periculos, era privata, dotată cu o ușă din scânduri și o sfoară cu care se lega aceasta. Copiii alergară și își îmbrățișară mama, apoi așteptară sfioși să fie prezentați străinei. Din interiorul întunecat al casei ieși bunica, îmbrăcată într-o rochie albă, uzată, și afișă un zâmbet știrb. Mma Tsbago își lăsă punga în casă și le spuse că se va întoarce într-o oră. Mma Ramotswe le dădu copiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
și o bluză albă cu guler înalt ieși afară și le scrută atent cu privirea. — Cine-i acolo? strigă ea, ducându-și mâna streașină la ochi. Cine sunteți? Nu vă văd. — Sunt Mma Tsbago. Mă cunoașteți. Am venit cu o străină. Stăpâna casei începu să râdă. — Am crezut că-i altcineva și m-am schimbat repede. Nu trebuia să mă deranjez. Le făcu semn să intre și ele traversară curtea s-o întâlnească. — Nu prea mai văd bine, le explică Mma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
sora puternicului Enro. Și ea avea acest orgoliu în priviri, această convingere automată înăscută de superioritate - diferită de expresia venusienilor non-A antrenați a căror caracteristică dominantă de adaptare completă părea parte integrantă a feței și corpului. Ca și Patricia, străina era o "mare doamnă". Orgoliul ei ținea de poziție, de rang, de manierele ei și de altceva. Gosseyn o observa foarte atent. Fața dezvăluia reacții și gânduri talamice dar și cele ale lui Enro și Secoh, ca acelea ale fiecărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
până-n vârful unghiilor și cred că știu orașul ăsta și îi cunosc oamenii la fel de bine ca oricine. Așa că, în legătură cu întrebarea mea inițială, care se referea la spiritul dumitale de observație, ia răspunde-mi la asta: dacă aș fi fost o străină în Berlin, cum mi i-ai fi descris pe locuitorii orașului? Am zâmbit: — Ce e un berlinez, ziceți? Asta e o întrebare foarte bună. Nici un client nu mi-a mai cerut vreodată să sar prin câteva cercuri ca să vadă ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
un scrin vechi o pereche de papuci de casă ciclamin, înnegriți de prea mult purtat. Sprijinită de oglindă, fotografia unui bărbat tânăr, dintr-o altă epocă. Mă simțeam stingherit în camera aceea, așezat pe patul pe care se culca o străină, paiața aceea buimăcită care mă aștepta dincolo. Într-un sertar întredeschis în care se afla lenjeria, se vedea lucind o bucată de satin vișiniu, aproape fără să-mi dau seama am vârât mâna prin deschizătura sertarului și am atins ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
de priviri malițioase, care m-ar fi străpuns, de bârfe pe care n-aș fi putut să le opresc. Italia era în spatele meu, acum simțeam că sunt furios pe ea. Nu-mi spusese nimic, se ascunsese de mine, lăsase unei străine sarcina de a-mi dezvălui un asemenea lucru, aici în spitalul meu. O bucurase expresia mea uluită. Aproape că îmi venea s-o lovesc, să-i dau o palmă, cinci degete roșii imprimate pe mutra aceea mincinoasă. Am coborât jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
să-mi trag sufletul. Nu fi supărată, Italia, viața așa este. Momente minunate de apropiere și apoi rafale înghețate de vânt. Iar dacă tu suferi acolo, dincolo de ultima cazemată de ciment, suferința ta îmi este necunoscută la această distanță și străină. Ce importanță are că ai rămas gravidă de un murdar scuipat al meu? În noaptea aceasta ești singură cu bagajul tău pe peronul unui tren care se duce și pe care l-ai pierdut. — Nu te culci? Mă întind lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
clasa a șasea, nici povestirile sângeroase pe care le auzise de la prietene sau de la Izzie nu au pregătit-o pentru ce avea să vadă în ziua aceea, iar acum toate astea îi veneau în minte. Doar că, de data asta, străina de pe masa de naștere era chiar sora ei, iar ea nu-și putea izgoni din minte imaginea unui căpșor chel de bebeluș ieșind din locul acela intim al surorii ei. Dar înainte să înceapă să proceseze această informație, gândurile îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
proveneau din fericirea lui prezentă sau dintr-o durere prea multă vreme reprimată, liniștit cel puțin că-l vor împiedica să verifice dacă obrazul ascuns la umărul lui era cel pe care-l visase atâta, sau, dimpotrivă, cel al unei străine. O să-și dea seama mai târziu dacă bănuiala lui era adevărată. Pentru moment, voia să facă ceea ce făceau toți cei din jurul lui și care aveau aerul să creadă că ciuma poate veni și pleca fără ca asta să schimbe inima oamenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
a devenit o mare militantă pentru drepturile femeilor la educație și locuri de muncă. Jowida are 33 de ani. Îmi povestește, separat și în secret față de colega ei, chiar dacă acolo cele două creau impresia de siameze, îmi povestește ca unei străine, adică fără rezerve, că a fost cea mai mare soră, a trebuit să aibă grijă de toți și că nu s-a putut juca cu alți copii. Erau 8 copii acasă. Tatăl era mic înteprinzător, needucat, self-employed, și trăiau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ceva. — O chestie minoră, zice Luke după o pauză. Nu e nevoie să‑ți faci griji pentru asta. Pune iar mâna pe telefon. Să‑ți comand ceva pentru micul dejun? Ce vrei? Termină! strig frustrată. Luke, eu nu sunt... o străină! Pentru numele lui Dumnezeu, o să trăim împreună! Sunt de partea ta. Spune‑mi odată ce se întâmplă. Ai necazuri cu afacerea asta? Urmează o tăcere și, preț de o clipă, am sentimentul oribil că o să‑mi spună să‑mi văd de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Până și rusa, pe care o preda la liceu, limba opresivă și antipatizată, devenise, în rictusul măștii sale cabotine, o provocare, o bizarerie nostimă. Nu fusese timp decât pentru câteva întâlniri tăcute, presimțiri și eschive, în jumătatea de an până când străina părăsise brusc orășelul. Păstraseră însă legătura, își scriau, plecase cândva la București, s-o vadă. Mijloc de decembrie, Ira purta un mantou nou, din stofă groasă, bleu, păr de cămilă. Orașul se colorase, se copilărea. Becuri, bomboane, brazi, veselia trubadurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
potaia Dominic, întins pe spate, pe covor, lângă cățeaua care îi lingea, gudurându-se, sucurile, pielea, părul. „Părul“, articulă abia abia cățelușul plictisit. „N-aveai păr roșu. De când, păr roșu?“, întrebase, abia suflând, străinul. „Irlandeză, baby. Sunt irlandeză“, răspunse, prompt, străina. „Irlandeză pursânge, jur“, repetase, ferm, irlandeza, și îl linse iarăși cu limba ei lungă, roșie, irlandeză, până ațipi, toropită, cu botul între labele sale și cu buzele lipite de defunctul Dominic, un degețel acum, un șarpe diminuat și senil. Trecu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
fi cumva și mai cumplită povara? Seriozitatea, vreau să spun, disciplina surdomută. Trucurile noastre bizantine, vesela noastră leprozerie sunt mai omenești, nu? Ce, care victimă? Agresiuni și incendii contra apartamentului, unde adăpostiți câinii și pisicile disidente? Străină, așa credeau? O străină aleasă, străină de poporul ales? Ce victimă, păpușico, care victimă, care crematorii, micuțo? Care agresiune, babușca? O simplă distracție, atât. Plictiseala ucigașă, doar plictiseala, ce să facem, meine Liebe. Plictiseala, asta-i. Nimic altceva, credeți-mă. Tocmai vorbeam ieri ambasadorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
enerveze. Și Neli se gândește că, așa cum îl știe ea pe stăpân, s-a culcat și cu secretara, ca să-și asigure credința, loaialitatea ei, să-i fie aia credincioasă. — Am să-l strâng de gât pentru vorbele alea spuse unei străine, din prima îl apucă pe el confesiunea, el mă caracteriza pe mine. Pe mine?... Îl aștept sub mărul ăsta din grădină de atâta timp, l-ați văzut când a plecat, era negru-pământ la față, a dat numai din mână a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
amintesc, parcă ar fi azi, ziua În care a venit la noi. O valiză roșie În hol, un glas nou În bucătărie și un miros de parfum necunoscut În aer. Am intrat și am dat cu ochii de ea, o străină, care bea un ceai. Avea pe ea uniforma de școală, dar mie mi se părea că e ditamai adulta. Avea deja un bust enorm, cercei de aur În urechi și părul făcut șuvițe. Și, la cină, mama și tata i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
fața bătută de vânt, cu privirea spre capătul străzii, unde a dispărut mașina lui Jack. Încă Îi mai aud glasul În minte. Încă Îi mai văd chipul. Felul În care se uita la mine, de parcă aș fi devenit, brusc, o străină. Mă săgetează o durere cumplită În tot corpul și Închid ochii, pentru că pur și simplu nu sunt În stare să o suport. Dacă aș putea să dau timpul Înapoi... dacă aș fi fost puțin mai hotărâtă... dacă i-aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]