1,751 matches
-
care „Au vândut brazde de ogor”, pe câtă vreme „Destinele nu sfârșesc singulare, / Căci au ecou în hău de frământări / Cât soarele pe ceruri mai răsare / Ne amăgim cu false dezmierdări.” (N-am să rechem). Gândurile sunt „cu blesteme” și „Greu vor străjui oftatul / Adunate-n anateme / Ne hrănesc apostolatul” (De-ai să-mi furi) - spune poetul silit să trăiască în această lume plină de contradicții, invadată de „străine hoarde”, în care „din adâncuri ne pândesc rechinii” și care produce în om, confuzie
POEMELE SURGHIUNULUI SUFLETESC de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374678_a_376007]
-
de înțelegere și îngăduință, mai nostalgic și cu mult mai înțelept. Ceea ce nu poate fi decât salutar. Altfel, așa cum spune Virgil Ciucă, „Pavându-și calea către răstignire / În vremuri măcinate de orgolii, / Cu strigăte-n deșert, fără oprire, / Pe drumuri străjuite de magnolii” (Percepție). Ceea ce e remarcabil la acest autor este atitudinea hotărâtă, voința de a nu abdica de la principiile sale, spiritul justițiar, caracterul ferm și o anume directețe în exprimare. El nu se teme să spună lucrurilor pe nume, oricâte
POEMELE SURGHIUNULUI SUFLETESC de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374678_a_376007]
-
cela fără de griji, pus mereu pe furat clipe de adâncă frumusețe și neplătite plăceri din neasemuitul rai al copilăriei. Ale mele erau atunci toate roadele pe care Domnul le-a dat pe pământ: strugurii îmbietori ai viilor de pe dealurile care străjuiau satul meu, cuprinzându-l ca într-un cuibar de liniște și pace, nucii cei bătrâni de pe Coastă, pomiștea popii cu merii cei văratici și perele zemoase și dulci ca un sărut de fetișcană, care cu parfumul lor îmbietor mă îndemnau
PIERDUTA LUME de MIRCEA DORIN ISTRATE în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374745_a_376074]
-
saltă prin mohoru-nalt Și... nu mi-e dor de al metropolei asfalt... În zbor de-albine... blând aerul vibrează... Cu galben spicul tabloul colorează... A adormit în soare câmpia-ntinsă Și, c-aș dori un loc urban, nu sunt convinsă... Străjuiesc pe drumul lung... mii de-albăstrele... Din depărtări...aud ca-n vis... doar turturele... Un stol de vrăbiuțe zboară lin spre zări... Și-aș vrea să uit... de-aglomerări umane-n gări... Un fluturaș îndrăgostit curtează-o floare... Din mușețel
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
Lăcuste verzi mai saltă prin mohoru-naltși... nu mi-e dor de al metropolei asfalt...În zbor de-albine... blând aerul vibrează...Cu galben spicul tabloul colorează...A adormit în soare câmpia-ntinsăși, c-aș dori un loc urban, nu sunt convinsă...Străjuiesc pe drumul lung... mii de-albăstrele...Din depărtări...aud ca-n vis... doar turturele...Un stol de vrăbiuțe zboară lin spre zări...Și-aș vrea să uit... de-aglomerări umane-n gări...Un fluturaș îndrăgostit curtează-o floare...Din mușețel
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
islazul își deschide ușa primitoare, preț de câțiva kilometri. După ce treci islazul și urci geluțul guvernat de o mulțime de ciperci ce își scot pălăria după fiecare ploaie ești întâmpinat de o câmpie împodobită din loc în loc cu maci și străjuită de tei și frăgari 2. Pe partea dreaptă a câmpiei grădinile oamenilor îți zâmbesc gătite cu flori de câmp ce nu se sfiesc să-și ridice coronițele deasupra firele de fân. La un moment dat grădinile par să fie întrerupte
LUMINA DIN GRĂDINA CU MERI de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1657 din 15 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374790_a_376119]
-
fân. La un moment dat grădinile par să fie întrerupte de un tufiș cu mure. Lângă tufiș se află ușa ce te poftește în grădina cu meri. În partea de nord a grădinii curge un pârâu, Scoarța. Pe malul pârâului străjuiesc doi plopi crescuți din aceeași rădăcină, iar puțin mai sus, înainte ca merii să pună stăpânire pe întregul loc guvernează un nuc bătrân. În anii în care nucul aducea rod bogat, iarna era tare grea. Se pare că nucul respecta
LUMINA DIN GRĂDINA CU MERI de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1657 din 15 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374790_a_376119]
-
care îl obosea, visând la o căsuță la periferia orașului, departe de zgomotul acestuia. Daca el admirase ceva, întâia oară când a mers la mătușa, cu siguranță a fost vorba despre locuința ei: o vilă cochetă, înconjurată de flori și străjuită de un tei secular, situată pe o străduță îngustă, undeva în zona Operei, departe de puhoiul de pietoni sau convoiul de mașini ce reprezentau factori de stres, în opinia lui. ( va urma) Referință Bibliografică: WEEKEND GRATIS - ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 5 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371671_a_373000]
-
să nu mai forțeze lucrurile, pentru nici un motiv. Lumea îL plăcea așa cum era și tatăl lui trebuia să se resemneze cu realitatea. E sfârșit de noiembrie și azi noapte s-a așternut peste verdele arămiu al dealurilor și pădurii ce străjuia satul, brumă groasă. Ultimele rămășițe de vlagă ale veșmintelor ce mai acopereau ramurile copacilor, încremeniseră sub îmbrățișarea înghețată a frigului câinos de peste noapte. Le mai țintuia de ramuri doar cristalele argintii, crescute din respirația dimineții geroase, în ciuda faptului că ultima
VULPE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375678_a_377007]
-
vrei la suprafață, dar ea va continua să aibă florile si fructele sale. Victor Hugo Toamna se culegeau viile. Părinții mei nu aveau vie, dar avea tetea. Era așezată pe un teren în pantă, în „vâlcea”, iar la capul viei străjuiau trei nuci falnici, de a căror umbră se bucurau nu numai oamenii, ci și păsările, chiar și micile animăluțe. Via lui tetea era un punct de reper. Când cineva voia să localizeze propriul loc spunea: mai la deal sau mai
LA CULES DE STRUGURI-PURANI DE VIDELE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375741_a_377070]
-
de necrezut și totul sub ochii lui. Pragmatismul începea să se topească odată cu imaginile care apăreau. Bine că filma ! Extraordinar ... „ cubul” se luminase puternic si se vedeau creste de munți, apoi pe o culme ce domina platoul, o stâncă aparte străjuia proiectându-se pe cerul înstelat. Și iată că dintre stele, era una ce părea că se face din ce în ce mai mare, iar o rază se fixase pe stâncă și apoi dispăru. Coborâse într-un vârtej de lumini multicolore care apropiindu-se, s-
ÎN PĂDURE de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369151_a_370480]
-
mi s-a spus: mână-l! Calul mergea în cerc, descriind o frumoasă spirală, până se apropia funia de par, călcând fasolea în picioare. Apoi îl mânam în sens invers până când funia se desfășura complet, distanțându-se de pe parul ce străjuia mijlocul curții. Această operațiunie simplă avea drept scop deschiderea păstăilor de fasole pentru a pune în libertate boabele. Operația era repetată de nenumărate ori până când tecile rămâneau goale. Apoi, partea vegetală era adunată cu o furcă din lemn cu dinți
CULTURI MULTIPLE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369278_a_370607]
-
întrebări în legătură cu acestea, însă tot el ne dădea și răspunsul. Noi priveam atenți la gesturile lui și la ochii care abia se mai vedeau prin sticlele convexe ale ochelarilor. De aceste locuri părticică de vatră a Brăilei satul Scorțaru-Nou, ținut străjuit de apa Buzăului, mă leagă nesfârșit de multe amintiri: nu numai casa bunicilor dar și peisajele, anii copilăriei, prietenia cu copii de seama mea. De toate m-au legat ceva comun - spiritul locului - fixându-se pentru totdeauna în minea mea
AMINTIRI DIN VERILE COPILĂRIEI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374245_a_375574]
-
părăsesc fantomatica gară cu flori așezate haotic în ierbarul vremii de plumb, apoi, ascult uimită șoaptele sufletului ce a rămas copil. Pentru o clipă uit să mă iubesc și asta îmi fură surâsul fără păcat, găsesc, însă, o pajiște albastră străjuită de ultima frunză verde și devin melc, mă retrag în cochilia cu lumină albă la fereastră și aștept semnalul răsăritului, când voi deveni fluture-curcubeu. Referință Bibliografică: Fluture-curcubeu / Rodica Constantinescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2300, Anul VII, 18 aprilie
FLUTURE-CURCUBEU de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378735_a_380064]
-
și fetele se prinseră într- o sârbă, bătătorind cu foc zăpada din curtea cabanei. Chiotele și voia bună răsunară în ecouri. Peste crestele munților trona glasul vântului. După vreo jumătate de oră studenții căzură obosiți prin troienele de lângă brazii ce străjuiesc cabana. - Hei, ce-i cu voi? Ați obosit dintr-o nimica toată? Sus din zăpadă că răciți! - strigă Dorel schimbând sârba cu un bluz. Poftiți la dans! Aveți ocazia să vă îmbrățișați fără jenă! Perechile se ridicară din zăpadă și
REVELION ÎN MUNȚI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377717_a_379046]
-
Vreau să-l mîngîi. Rămîne țeapăn, mă privește pieziș și dă drumul unui schelălăit prelung, prelung. Lumea se oprește. O șterg. Cîinele reintră-n normal. 24 august Da, statuia regelui Carol I (sculptor, Oscar Han, 1933) e la locul ei, străjuind promontoriul Peleșului. De fiecare dată, revenind, într-acolo îmi îndrept privirea: mai există?, nu mai există? Există. Dar ceva nelămurit persistă, o stare amestecînd mirarea cu încrederea, mirarea că simbolul unei Românii încă rîvnite rezistă, an de an, după 1989
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
toate dimensiunile posibile, începînd cu Ulro288, apoi Generarea, Beula 289 și Raiul-Veșnicia. La fel, Blake spune că "în creier și inima și pîntece/ Porți se deschid napoia Scaunului de domnie-al lui Satan către Orașul Golgonooza"290, "îngrozitorii Og și-Anac străjuiesc porțile"291. Corespondență dintre om și realitatea integrală este așadar totală, căci Golgonooza este Orașul unificator, Orașul integral al tuturor nivelurilor/dimensiunilor, ce leagă Cerul, Pămîntul și Iadul. Observăm astfel la Blake elemente ale doctrinei hinduse despre rolul centrelor psihice
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Florile le simți cum își dau scumpele Parfumuri, / Și nimenea nu poate spune cum dintr-un centru așa mic acestfel de miresme vin, / Uitînd ca-n acel Centru Vecia își întinde / Nemuritoare ușile-i pe care Og și-Anac spăimîntător le străjuiesc." (Milton, 31, 46-49, BCW: 520: "Thou percievest the Flowers puț forth their precious Odours, / And none can tell how from șo small a center comes such sweets, / Forgetting that within that Center Eternity expands / Its ever during doors that Og
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ivită În arealul nostru autohton. Ne avântăm, Într-o plicticoasă după amiază de duminică, prin pădurea Bârnovei, pe un drum forestier, spre străfundul pădurii, din simpla curiozitate de a vedea ce se poate Întâmpla. Mașina alunecă ușor pe poteca Îngustă străjuită de bălării pestriț colorate și inedit mirositoare. Înaintăm kilometri buni prin aerul tare, ozonat, al stejarilor și fagilor seculari. Dintr-o dată, un iepure saltă Înaintea noastră, tăindu-ne calea. Dom-le, Îmi zic, mai sunt și jivine pe aici. După
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
mistreți sau urși ce atacă satele sau chiar orașele noastre. Ne minunăm preț de câteva secunde, timp În care se postează drept În fața noastră o căprioară, pe care o identifică fără nici un dubiu, dacă ne luăm după coarnele ce-i străjuiesc capul. Nefăcând nici un efort și luați pe nepregătite am asistat la o defilare feerică a naturii de care Încă mai dispunem. Ce concluzie să tragem de aici? Bucuriile se nasc În anumite contexte și țin de anumite experiențe de viață
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
impresionează plăcut mirosul de levănțică răsfirat dinspre crivaturi și rufăria curată ce se zărește prin deschizătura unui gardirop masiv din nuc, aflat În colțul camerei. Foarte aproape de oglindă e un dulăpior cu lighean și ibric de alamă, iar deasupra patului străjuiește tăcut icoana ferecată În argint a Maicii Domnului. Cea mai frumoasă ni s-a părut odaia Încăpătoare din dreapta, un fel de cameră de zi, având În centru o masă mare, Înconjurată de niște scaune tapițate În piele, aduse de la niște
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
frumoase cărți de memorialistică din literatura română, cuprinde o galerie de opt portrete (începând cu Tudor Arghezi, mentor literar și prieten, apoi Gala Galaction, Anton Holban, Victor Papilian, Lucian Blaga, Ion Luca, Marin Preda și V. Voiculescu, maestru spiritual) ce străjuiesc singuraticul „luminiș” sufletesc al autorului. Amintirile - „aproximative” în literă, autentice ca semnificație - sunt rodul unei căutări, a comuniunii ca împărtășire spirituală, într-un heideggerian loc al deschiderii întru Ființă. Sensul acestei cărți, scrisă cu remarcabil talent literar, cu sensibilitate intelectuală
ANANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285344_a_286673]
-
lor, capătă o aură mistică: „Și toate din casă mi-s sfinte”. Zăpada (element, în genere, negativ, obstacol în calea spiritului și sursă de neliniște pentru psihicul poetului înspăimântat de lucruri) a creat un cadru favorabil. Poetul este, în camera străjuită de nămeți, un prizonier bucuros. Frica de elemente - sentiment dominant în poemele bacoviene - este înlocuită aici cu o scurtă stare de tihnă și desfătare: „Și vino și tu mai aproape; / Citește-mi ceva de la poluri, / Și ningă... zăpada ne-ngroape
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
postulate „credința în Dumnezeu” și „dragostea de neam”, jalonează orientarea către fenomenul literar, faptul științific și de cultură, cu ecouri din ideile cipariene: „Vom dărui tiparului gândurile noastre, presărând printre ele nestemate vechi din biblioteci și arhive. Drumul îl vrem străjuit de mâini prietenești, întinse cu același consemn: pelerini, fără ezitări, spre zi de sărbătoare a sufletului!” Revista a publicat studii, articole, documente, cronici și recenzii, tratând aspecte diverse de cultură, literatură, artă, istorie, filosofie, estetică, sociologie, politică. Un spațiu larg
BLAJUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285757_a_287086]
-
se doreau o oglindă în care să-ți i privești chipul înaintea luptei. Iar dacă pe lângă fața ta vei vedea și măreția credinței, atunci nu pot fi decât bucuros. Înainte de a pătrunde în ceea ce părea a fi o curte interioară, străjuită de pereți înalți de piatră din care răsăreau neregulat balcoane de diferite mărimi și stiluri, Vassur încercă să se liniștească. Nu se temea de confruntarea fizică, ci de urmările ei. Îndelungata și apriga sa experiență militară îl învățase că, de
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]