8,833 matches
-
să fiu dator și să uit lucrul ista? Asta nu mi s-o întâmplat de când mă știu. Cum, însă, te știu mehenghi, la mijloc trebuie să fie vreo lucrătură de-a ta...Musai. Alta nu-i! Lui moș Dumitru îi străluceau ochii de bucurie - ca mâței lângă oala cu smântână că l-a pus în încurcătură pe Pâcu, dar tăcea mâlc. Bucuria lui n-a fost, însă, de lungă durată, pentru că Pâcu odată s-a luminat la față și, împungându-l
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
-mă cu ochi cam aspri. Acum mă-ți crede, nu mă-ți crede, dar zâna m-o luat de mână. Eu n-am avut încotro și o trebuit să o urmez. In scurtă vreme, mă aflam în fața unui palat care strălucea ca soarele. Zâna mi-o făcut semn să intru. Un conduraș mi-o deschis ușa... Dincolo de ușă se afla o sală cât o lume, plină de flori care de care mai frumoase: viorele, toporași, ghiocei, brândușe, flori de crin, dumitrițe
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
câțiva crăițari în plus pentru descărcarea carelor. In scurtă vreme, cărăușii au ieșit din târg. Ai văzut cum îi tremură mâna ovreiului când dă parale? a întrebat Pâcu, așa, fără adresă. Da’ să primească crăițari! Atunci să vezi cum îi strălucesc ochii ca motanului lângă oala cu smântână - l-a pus în țeapă pe ovrei Vasile Hliboceanu. Sporovăind, nici nu și-au dat seama că au ajuns deja departe de târg. Sleaul se întindea spre zare șerpuind ca o curea cât
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
de frumos? — Cine s-ar încrede într-o țigancă blondă? Du te și te culcă, e târziu. Îi dă o hârtie de zece euro. Edy iese printr-o trapă din acoperiș. Esmé stinge lumina care face globul de cristal să strălucească. Se așază în fața oglinzii. Cu precauție, își scoate peruca blondă și, în întunericul din încăpere, strălucește doar capul ei, ras complet, ca un craniu de cristal. Despre Esmé Nimic despre Esmé - mi-e frică. Cei trei sunt pe peronul gării
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
târziu. Îi dă o hârtie de zece euro. Edy iese printr-o trapă din acoperiș. Esmé stinge lumina care face globul de cristal să strălucească. Se așază în fața oglinzii. Cu precauție, își scoate peruca blondă și, în întunericul din încăpere, strălucește doar capul ei, ras complet, ca un craniu de cristal. Despre Esmé Nimic despre Esmé - mi-e frică. Cei trei sunt pe peronul gării Saint-Laud din Angers, în așteptarea trenului care-l va duce pe Lionel la Nantes. Roman și-
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
adaptarea romanului lui Cehov Unchiul Vania” și că ferma i-ar aparține „lui Alexander, un strălucit critic literar”. În primul rînd, Unchiul Vanea nu e roman, ci piesă de teatru. În al doilea rînd, Alexander (Serebreakov, În piesă) nu e strălucit, ci ...dimpotrivă. Dar ar fi absurd să cerem celor ce fac prezentări de filme - aici și aiurea - să cunoască și teatru : ei abia se descurcă cu filmele - fiindcă și astea-s indecent de multe. Că tot vorovim de gafe culturale
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
cu o frumoasă metaforă, Lev Abramovici continuă : CÎnd aritmetica devine grija noastră principală, talentul Începe să se evapore. [...]Observi că te-ai ales cu o poziție bună și cu ceva bani, dar că dintr-un oarecare motiv soarele nu mai strălucește la fel de tare”(p-55). Mda...CÎți artiști celebri, cîte vedete autentice, nu și-ar dori să mai simtă, la o aparentă consacrare, căldura soarelui?!... Și lucrul acesta este perceput, pînă la urmă, de spectatorii cu vocație : cînd comedienii se prefac
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
e bine ce fac... dar vreau să Îi ofer lui Adrian tot ce eu nu am avut În copilărie, asta cu prețul reputației mele. Vreau să aibă jucării, vreau să aibă prieteni, vreau să meargă la școală, vreau un viitor strălucit pentru el, nu ca mine...”. Cu toate că din acest serviciu reușește să mențină echilibrul financiar al propriei familii, ea aspiră Încă la o viață normală, respectabilă, În acest sens propunându-și, ca și subiecții anteriori, să Își continue studiile și chiar
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
e bine ce fac...dar vreau să Îi ofer lui Adrian tot ce eu nu am avut În copilărie, asta cu prețul reputației mele. Vreau să aibă jucării, vreau să aibă prieteni, vreau să meargă la școală, vreau un viitor strălucit pentru el, nu ca mine. Acum am 18 ani. știu că nu mai pot lucra mult timp aici cel mult până la 30 de ani. Însă am speranța că În tot acest timp să pot strânge ceva bani pentru a face
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
un ouț de furnică albă umplut cu maioneză frecată din ouțe crude de furnică albă, se linge pe buze și își drege vocea bucuroasă. ak pukuh soarbe din paharul cu vin din vița sfințită a pietrei muntelui-vânăt-de-la-apus și ochii îi strălucesc într-un diamant. tu îi tratezi cu respect și magii îți aduc prințul dragostei tale mai aproape de cuibușorul tău atât de cald și primitor. ceartă, a fi doi oameni, parcurs de abia așteptam să trecem printre scilla și caribda corabia
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
curată grădina suspendată a dragostei tale, tocmai bună pentru primit iubitul vieții tale. nouă în al cincilea loc: zeița chuang-mu pune capăt piedicilor din calea ta, pentru tine, prințesa strălucitoare, vin timpuri de noroc, furtuna se transformă în fortuna, soarele strălucește din nou peste petuniile magice din grădina suspendată a dragostei tale, semințele de petunii magice ți le-a dat cavalerul tău neobosit și puternic, când v-ați despărțit, în fiecare zi le-ai udat cu lacrimile tale de dor, ele
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
despărțit, în fiecare zi le-ai udat cu lacrimile tale de dor, ele au crescut și s-au înmulțit, semn că dragostea vieții tale se apropie de tine, că străbate cu bună strategie drumul lung și întortocheat către tine. soarele strălucește din nou peste dudul-înalt-cu-dude-mari-de-aur din care când o dudă cade pe jos se transformă în taur. nouă deasupra: se aud incantațiile zeiței chuang-mu, ca un dăngănit departe, ca niște valuri spărgându-se pe corali, ca strigătul berzelor către puii din
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
singură zi, de o biată molimă, te întrebi revoltată de ce trebuie ca până și fluturii să sufere de boli, viața este în continuare plină de neprevăzut, ești cu ochii în patru, tunetele încă se prăbușesc pe cerul celorlalți, șapte constelații strălucesc pe cerul tău, cel de deasupra. te hrănesc cu mine viața m-a hrănit cu pași, reverențe ale florilor din grădinile mame ghete cu pielea cojită, în care încap cu bine picioarele umede ale iernii din acest an care începe
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
taie coapsa luminii verzi dinspre miazănoapte. tu trebuie acum să alergi, să dechizi țarcul din susul grădinii tale suspendate, să poată țâșni liberă herghelia celor o sută de cai vorbitori, herghelia arionilor năvalnici, care pot salva lu mina verde care strălucește seară de seară în lacul tău cu apă rece și dulce, cu apă sfințită, în care te-a bote zat mama ta când erai abia născută, luo na. nouă în al treilea loc: lumina roșie, care se scurge în lacul
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
de ciocolată și așteptam să vină moș crăciun pentru tine nouă în primul loc: e timpul să îți amintești: când ai văzut-o ultima dată pe ființa ta iubită ai fost alături de ea timp de zece zile, zece zile au strălucit firele de iarbă lângă fântâna cu apă rece care satură setea de dragoste, zece zile au luminat stelele poienița catifelată, cu leuștean și ghimbir, și cât ai fost împreună cu suflețelul tău drag stelele s-au rearanjat pe cerul lăptos, formând
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
cămașă groasă de cânepă, pânzele late sunt întinse tocmai bine de vânt, se aude scârțâitul lemnului corabiei ca un ciripit prelung, cineva a pus masa, cu somoni mari și purceluși de lapte, cu vin roșu de douro, cu cartofi aurii strălucind, cu ștergare albe prinse în inele de argint, cu suporturi de tacâmuri cu forme de animale, pe punte o zărești pe prințesa ta strălucitoare, părul i se lasă în adierea brizei, ea nu te privește pe tine, ci largul apei
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
na odată cu sfârșitul a ceea ce nu sunt cu parfumul iritant al reușitei/rușinii cu desenul tău perfect, ascuns într-un buzunar de absență. ești un paradis, luo na, pe care lupii l-au devorat peste care luna a apucat să strălucească unde s-au savurat cine copioase, de către cuceritori ești un paradis peste care eu am vărsat cerneală luo na nouă în primul loc: trebuie să te împopoțonezi, să îți legi cu fundițe colorate fiecare deget de la picioare, fiecare deget de la
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
am și eu timp să-mi termin partida cu Iordache. Pe-o bere, atât! Mai lungiți-o și voi până la următoarea "vedere". (iese) BUFONUL: Hotărât lucru, Nea Costică nu gustă modernitatea... IERONIM: Ce mai spune povestea, Bufonule? BUFONUL: Ochii lor străluceau ca doi stropi de întuneric topit... CEZARA (șoaptă către Ieronim): Începe să fie adevărat. (Bufonului) Mai departe! BUFONUL: Ea îl iubi, căci nici n-ar fi știut să facă alta... (Cei doi se îmbrățișează. Ies încet. Intră Nea Costică.) Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
pornesc vânturi lungi, de toamnă... * B2: Frumoasă ești, pădurea mea, când umbra-i încă rară și printre crengi adie-abia un vânt de primăvară... Când, de sub frunze moarte, ies, la umbră, viorele, iar eu străbat huceagul des cu gândurile mele. Când strălucesc sub rouă grea cărări de soare pline, frumoasă ești, pădurea mea, și singură, ca mine... * F1: Primăvară, din ce rai nevisat de pământeni vii cu mândrul tău alai peste crânguri și poieni? F4: Pogorâtă pe pământ în mătăsuri lungi, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
patru sute cincizeci și patru... MICUL PRINȚ: Trei milioane de ce? AFACERISTUL: Nemaipomenit! Nu-i chip să scape omul de tine! Trei milioane de lucruri din acelea mărunte, care se văd câteodată, noaptea... MICUL PRINȚ: Fluturi? AFACERISTUL: Nu, domnule, mărunte și care strălucesc. MICUL PRINȚ: Licurici? AFACERISTUL: Ei! Greu mai pricepi, domnule! Mărunte, aurii, care strălucesc și-i fac pe de-alde pierde-vară să viseze cu ochii deschiși. Eu sunt un om serios, n-am timp pentru visuri. MICUL PRINȚ: Aha! Stele? AFACERISTUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
chip să scape omul de tine! Trei milioane de lucruri din acelea mărunte, care se văd câteodată, noaptea... MICUL PRINȚ: Fluturi? AFACERISTUL: Nu, domnule, mărunte și care strălucesc. MICUL PRINȚ: Licurici? AFACERISTUL: Ei! Greu mai pricepi, domnule! Mărunte, aurii, care strălucesc și-i fac pe de-alde pierde-vară să viseze cu ochii deschiși. Eu sunt un om serios, n-am timp pentru visuri. MICUL PRINȚ: Aha! Stele? AFACERISTUL: Chiar așa. Uitasem cum le spune. Stele. MICUL PRINȚ: Și ce faci cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
uit. La revedre, dragul meu! Cu bine, domnule inginer, și vă aștept cu noutăți. Spunând acestea, Costăchel a ieșit val-vârtej din biroul inginerului, compunându-și o figură de om înfuriat la culme. Călca apăsat prin omătul înmuiat de soarele care strălucea vioi. Din când în când, arunca priviri scurte în dreapta și în stânga, să vadă dacă nu este cineva prin preajmă. Abia la poartă l-a găsit pe paznic, făcând drum de scurgere pentru apa adunată din zăpada mustindă. Portarul a rămas
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
cel mare, intram pe poarta centrului de instrucție. Ne-a luat în primire un căpitan. „Aici veți face instrucție și dacă va fi nevoie de noi vom pleca pe front... Să vă comportați ca niște ostași adevărați. Mâine totul să strălucească pe voi. Gradații vor primi gradul pe care l-au avut. La program! Executarea!” „Am înțeles!” am răspuns noi în cor... Eram cam blegi, dar ne dădeam mari - a intervenit Costăchel râzând. De ce mă întrerupi tocmai când povestea îi mai
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
El aduce uitarea. De n-ar fi așa, ne-am usca pe picioare. Dacă tot îi vorba de uitare, iaca, mi-am adus aminte de Bounegru. Ce mai face? Tot politică? - a întrebat Costăchel. Hehe! Cine știe pe unde îi strălucesc ochii? L-au ridicat de câțiva ani buni. Cum au venit comuniștii la putere, cum au și început să-i culeagă. Unul câte unul. Nu se mai știe nimic de ei. I-au ridicat pe Vrăbioi, pe Catârcă și pe
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
își controlă ținuta și, când păși în culoar, fu bucuros că nu se găsea nici un martor ocular sau niște nechemați ochi vicleni. Căută ieșirea. Ajuns afară, privi cerul. I se păru că o stea, sus pe boltă, chiar deasupra spitalului, strălucea nefiresc de luminoasă. Se prea putea ca acel astru să se fi aprins pentru Mona, ca un semn al împlinirii nestăvilitei ei dorințe de dragoste. Strălucirea acelei stele el o percepea însă ca având darul de a spori întunericul din jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]