4,708 matches
-
proiect numit „experimentul Pământ” s-au rătăcit, accidental sau nu, unele indicii despre ce se Întâmpla de fapt: orice sistem conține În structurile sale un grad oarecare de autoreferențialitate. Unul dintre obiectivele cele mai importante ale Centrului, Încă din timpurile străvechi ale existenței sale, a fost ștergerea oricăror urme care ar fi putut conduce la dezvăluirea secretului. Nu vă jignesc explicându-vă de ce. În unele cazuri, operațiunea a reușit, În altele Însă, nu. Vă sugerez să reflectați la natura posibilă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
sultanul. Strofa cu moartea! Pe aia n-o știu - mărturisi viziriul. — Ei, nu-i nimic - spuse sultanul. Hai noroc și să ne vedem sănătoși. Episodul 40 DESPRE GÂNDIRE Speriați, năuciți, moldovenii ieșiră de la sultan. Singurul dintre ei care, conform unui străvechi obicei dunărean, își transforma spaima în meditație, părea a fi spătarul Vulture. — Luminăția-ta - grăi el către viziriu - un cap am și eu. Și p-ăsta să mi-l pierd?! — Se ridică aici o problemă - răspunse visător viziriul. Oamenii, spătare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
loc, lăsați ancora. — Control! - șopti galben Georgios, apoi strigă către caiac: Nu înțeleg! Ce s-a întâmplat? — Nu s-a întâmplat nimic! - strigă turcul. Oprește! — Păi dacă dumneavoastră înșivă spuneți că nu s-a întâmplat nimic - încercă Georgios să folosească străvechile silogisme socratice - atunci eu mai trebuie să opresc? — Da, trebuie! - răspunse turcul, cu negura Evului Mediu lucindu-i încă în ochi. Georgios se conformă. Aruncă o privire neajutorată spre Metodiu, aruncă ancora și până la urmă aruncă și puntea spre caiac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
În nopțile reci, când beduinii se adunau în jurul focului ca să-și bea ceaiul și să povestească întâmplări din frumoasele vremuri de altădată, vorbeau adesea despre neobișnuita aventură a acelui brav luptător ce știuse să apere cele mai trainice valori ale străvechilor tradiții respectate de locuitorii din inima Saharei și făceau speculații cu privire la cauza pentru care, dintr-o teribilă și inexplicabilă eroare, îl omorâse, fără să vrea, pe omul pentru care își riscase viața de atâtea ori și care devenise cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
se bucure de miile de plăceri pe care profetul le promitea celor ce piereau în apărarea credinței sale, singura lui grijă era să transmită o parte din puterea sa celor de același sânge cu el. Dacă acolo, în albia acelei străvechi sekia și la rădăcina acelor palmieri ofiliți ar fi curs cel mai firav firișor de apă care să le permită să-și continue existența, el ar fi fost capabil să-l găsească, de aceea fiii săi aveau obligația de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
diagonală, foarte original, în care i se povestea cum simplul fapt că exista îl ajutase pe cel care scrisese textul „ să se regăsească ca om în lumea celor mari“. În final i se explicase că expeditorul scrisorii aparținea unui popor străvechi, cel al piticilor, un popor vrăjit. Asta îi plăcuse mult Ninei, pentru că ea însăși jucase în copilărie rolul Albei ca Zăpada și fusese răsfățată de câțiva reprezentanți ai acestui popor cu adevărat vrăjit, care nu putea să îmbătrânească în felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
fie oricine, răspunsese Nina calm. - Nu mai spune, exclamase barmanul. Când spui „oricine“ îl pui în cuvânt și pe Dudu? Dudu se înroșise până la marginea capișonului. Bărbații râdeau în hohote. - E nostim barmanul! Se spunea că piticii aparțineau unei rase străvechi care nu se înmulțea, născându-se din corpuri de femei normale. - Da, sigur, se auzise glasul bâlbâit al lui Dudu, confirmând faptul că acel copil al Ninei putea să fie chiar al lui. Veselia generală atinsese un punct înalt. Acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
afla și în el. Își amintise de toate animalele, cum le vorbise și el în ureche, știind prea bine că ele pot înțelege limba oamenilor. Dispoziția amabilă și dulceața din cuvintele adresate de oameni animalelor de muncă încă din timpurile străvechi fuseseră mereu un exercițiu cotidian pentru a învăța respectul pentru toate ființele. Această pildă era veche de două mii de ani, poate chiar mai mult, totuși ea mai putea să atingă adâncul inimilor. În acea sâmbătă, Natanael se hotărâse să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
în Solna, un apartament cu multe ferestre care se deschideau către un peisaj cu stânci și pini. Chiar în ziua când ne mutaserăm în noul apartament, aflaserăm că în acel loc pe care se ridicase casa fusese altădată o pădure străveche. Uneori simțeam „spiritele pădurii“ în aer, le vedeam cum se mișcau în ceața deasă din afara casei noastre dreptunghiulare. În arborii văzuți și nevăzuți mi se părea că aud cântând păsări dis-de-dimineață când puțini oameni se trezesc, pentru că e ora cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
sculării. Cineva mă scula - cineva din mine - exact la patru și jumătate, ca să deschid ferestrele și să aud acel concert îndepărtat și apropiat al păsărilor - parcă în valuri, închinat poate luminii care era prezentă în spatele norilor groși de ploaie. Pădurea străveche trăia în pereții casei. Era de ajuns să asculți tăcerea ca să simt cu alte organe decât cele cunoscute, poate cu întreaga suprafață a pielii, că nu eram deloc singură. Într-o zi plină de ceață deasă și lucitoare ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Da. Exact. Sunt un kirghiz. Pe de altă parte, el. Bogdan. Poetul de curte rus, ajuns prin nu mai știu ce împrejurare în această postură ingrată, cu ceva talent, dacă nu mă-nșel, și cu ceva volume publicate prin bunăvoința străvechiului și celebrului meu bunic Angestaitn, artizanul istoricei victorii de la Pennemunde, dacă iar nu mă-nșel. Mă enervează superioritatea lui niciodată afișată, dar evidentă, înțelepciunea de netăgăduit, de care se umple spațiul la fiecare cuvânt de-al său, de care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Într-adevăr, acum îmi aduc perfect aminte... nu e nicidecum ieșit din comun să mă aflu aici, după toate cele câte le-am făcut. Nu e mai puțin adevărat că numai o frumusețe stranie și o ispită de un romantism străvechi și fermecător ca al locului acela damnat, înnădită cu tinerețea spiritului meu, m-au putut conduce în templul masonic în care mi-am pierdut și eu cândva pașii, ce coincidență stranie!, în exact sala aceea a pașilor pierduți, unde nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Conachi”, afirmație din care putem deduce că în secolul al XVIII-lea începuse asaltul marilor boieri asupra satelor răzășești. Numărul scutiților (rufeturi, cum li se spunea) este de 12, mai mare ca în Slobozia. Erau scutiți, prin efectul unui drept străvechi, preoții, diaconii, vornicii, vătămanii, alături de toți cei săraci, nevolnici și cei care nu erau considerați capi de familie. Toată suma caselor este 32, din care 12 sunt scutiți: 1. Constantin Vătămanu, mazil 2. Popa Ioniță, preot 3. Lupu,diacon 4
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
calul meu mort” și lovește oala, capul calului, care se sparge. Deoarece nu se mai știe în Filipeni (adică Lunca) ce este ortul, fiind înlocuit cu nort (cuvânt care nu există în vocabular), să amintim că ortul era o monedă străveche, păstrată în expresia: „I-au dat ortul popii”, și s-a plătit dusul mortului la groapă sau „A dat ortul”, a plecat din lumea aceasta. O variantă a jocului Mișca, care presupune așezarea în cercă și cineva stă în mijloc
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
parte din sărbătorile înscrise în Adresa din 1906 a Ministerului Instrucțiunii și Cultelor, nu sunt înscrise cu acest nume în Calendarul creștin; cele înscrise au fost acceptate și adoptate de creștinismul ortodox, din calendarul agro-pastoral a românilor, păstrat din vremuri străvechi. Unele din aceste sărbători au fost create de poporul ajunsă în stare de dependen față de proprietarul boier sau mănăstire: erau zile de interdicție la diverse munci. Dacă ar muci, se întâmplă ceva rău: o grindină, o apă mare, o moarte
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
funcții multiple, a trecut o lungă perioada de timp, când s-au schimbat și condițiile social-politice și, odată cu acestea s-au schimbat și cerințele și nevoile oamenilor. Atât bordeiul și coliba, cât și casa ca întocmiri artificiale, supraterane, păstrează credința străveche că spațiul închis, detașat de univers, dar păstrând legătura cu acesta, cu cerul, printr-un stâlp central sau prin deschizătura din acoperiș prin care să iasă fumul, devenită horn, alcătuiește un micro-spațiu sacru. Indiferent de gradul de complexitate al construcției
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de ani, câțiva oameni de seamă care s-au impusă în viața cultural-științifică, administrativ-politică a zonei sau chiar a țării întregi. La români, setea de cultură, de învățătură, de școală a fost proporțională cu lungimea perioadei de închistare în tiparul străvechi al satului. A fost de ajunsă să se deschid porțile școlilor, că sute și mii de însetați de învățătură au dat năvală ca la o poman de proporții naționale. Nimeni nu a negat că poporul român e înzestrat cu inteligență
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
altă „inimă”, mai dinamică din punct de vedere ideologic, militar și cultural, cristalizată în jurul unui alt proiect. înainte însă ca toate acestea să se întâmple, vor avea loc nenumărate evenimente, cea mai mare parte dintre ele neieșind totuși din albia străveche a Istoriei. Un viitor promițător pentru a noua formă Clasa californiană nu a fost niciodată mai inventivă, mai bogată și mai promițătoare, iar nivelul de trai californian nu a atins nicicând cote mai înalte. Profiturile marilor întreprinderi americane n-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
vinde arme Venezuelei, care și-a exprimat dorința să intre ca observator în... Liga Arabă! Aceste ciocniri de ambiții - mai întâi pe teren diplomatic și economic - vor putea evolua până la confruntări militare între state, în care se vor amesteca forțe străvechi, pirați și mercenari. Armate de pirați, armate de corsari Statele n-au fost niciodată actorii exclusivi ai violenței în lume. Mafiile, bandele de gangsteri și mișcările teroriste - le voi numi aici pirați - s-au amestecat întotdeauna între națiuni, pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
să Îl urmeze. - Vino, vino și domnia ta! Îl mai auzi cum Îi striga În timp ce dispărea absorbit În Îmbulzeală. Abația Maddalena se ridica În spatele vechiului For, ceva mai Încolo de Santa Maria in Campidoglio. O construcție masivă, clădită pe fundamentul unei străvechi insula romane, de la care preluase perimetrul dreptunghiular. În față se ridica biserica abației, cu fațada ei simplă din cărămidă, urmată, dincolo de absidă, de un al doilea corp, care o vreme adăpostise o comunitate restrânsă de călugări benedictini. Un alt zid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
oare el cel de-al patrulea bărbat de pe galeră? Fusese oare el cel care comisese masacrul, pentru a coborî În Infern Însoțit de o legiune? Mintea Îi fugi spre miracolul cu Fecioara. Oare era o simplă coincidență apariția acelei opere străvechi, extraordinare, cum extraordinar era lucrul acela cu Înfățișare omenească pe care Îl adăpostea? Dar oare există coincidențe cu adevărat? La un moment dat, strada se Îngusta din pricina scândurilor Înfipte În pământ În jurul unui palat aflat În construcție. O altă manifestare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
tot! - Nimic altceva, seniore, Îți jur! Eu... doar am furat... - Ce? - Din camera lui Brunetto... Când am văzut că a fost ucis, n-am rezistat ispitei... Avea niște instrumente minunate, un compas și un fir cu plumb din aur masiv... străvechi... - Dar hârtiile lui, planurile construcției, unde sunt? - Nu știu... Când am intrat În odaia lui, totul era răvășit... și apoi priveliștea aceea cumplită... Dar nu era nimic, În afară de instrumente, Îți jur! Dante se simțea Înclinat să-l creadă. Asasinul neglijase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
care, când și când, se făceau auzite din odăile de la primul etaj. După ce se asigură că Însoțitoarea sa, purtând vălul, era absolut de nerecunoscut, Dante pătrunse În curtea interioară, Îndreptându-se către vechiul impluvium, transformat În adăpătoare pentru caii clienților. Străvechiul mozaic de pe pardoseală, o corabie Înconjurată de delfini, continua să se ruineze sub copitele animalelor, Într-un naufragiu fără sfârșit. De acum, doar umbra formelor de odinioară mai apărea ici și colo, printre porțiunile desfundate, unde buruienele creșteau În voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Se Întrerupse. Apoi, Învingându-și o ultimă ezitare, coborî el primul, urmat de poet. Muta o pornise și ea după dânșii, parcă temându-se să nu rămână părăsită În biserică. Sub pardoseala abației se deschidea o subterană vastă. Pardoseala, din străvechi dale de marmură, era presărată cu plăci funerare, iar sarcofage romane erau aliniate de-a lungul pereților. Cândva, acela trebuie să fi fost cimitirul micii comunități de monahi, Însă urmele vremii și ale părăsirii erau evidente. - Acesta e secretul magiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Înțelegi sensul acestei alegorii? - Desigur. - Dacă așa e, atunci ascuțimea minții și Învățătura dumitale sunt cu adevărat mari. - Fetele care agită torța sunt cele șapte arte liberale, iar cei șapte bătrâni care vin după ele, cei șapte Înțelepți din epoca străveche, despre care au povestit grecii. Cei șapte bărbați Înstelați sunt corpurile cerești care se rotesc În jurul Pământului, carul acela mare În care Frederic a pus piciorul. Cei patru sclavi Înjugați sunt cele trei pământuri de la suprafață, supuse puterii imperiale, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]