1,359 matches
-
plasase un agent În fața scării, iar un al doilea supraveghea piața Santa Ana, adăpostit În portalul bisericii, ca un sfînt de ultimă oră. Îi vedeam zgribuliți de frig sub ploaia deasă ce venise odată cu zorii, suflînd pe nări aburi din ce În ce mai străvezii, cu mîinile afundate În buzunarele pardesielor. Vecinii din cartier treceau la distanță, uitîndu-se cu coada ochiului prin vitrină, Însă nici unul nu se aventură să intre. — Probabil că s-a răspîndit vestea, zisei eu. Tata se mărgini să dea din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
tăgăduit În tăcere, implorîndu-l să nu coboare. S-a Întors, abătut, și s-a cufundat În Întuneric. Am pășit pe pragul de cărămizi și l-am văzut coborînd pe scară, aproape clătinîndu-se. Flacăra tremura, acum o slabă suflare de albastru străveziu. — Julián? N-am auzit decît tăcerea. Puteam zări umbra lui Julián, nemișcată, la capătul de jos scării. Am trecut pragul și am coborît treptele. Am pătruns Într-o Încăpere dreptunghiulară, cu pereți de marmură. Răspîndea un frig intens și pătrunzător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Bogdan NEDELCU Mi-amintesc că exiști, am uitat că exist, Când steaua de taină a cerului moare, Sfâșiind permanent și mister și splendoare Epilogul e aproape, finalul e trist. Străvezie se stinge lumina lui Christ În lumi părăsite de miros și culoare ; Mi-amintesc că exiști, am uitat că exist, În suflete oarbe întuneric răsare. Pe scena întinsă un singur solist Își joacă cupletul, ce cruntă eroare ; Și-n lunga
Sonet final. In: Gânduri şi doruri by Bogdan NEDELCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/509_a_842]
-
previzibil pentru el și totuși, În ciuda acestui fapt, sentimentul de teamă de care era stăpânit creștea pe măsură ce pașii săi Înaintau pe coridor. Masa, scaunele, șifonierul, frigiderul, aragazul, mașina de spălat și patul fuseseră Învelite cu grijă În fâșii de pânză străvezie, Îndărătul căreia se aflau coconii. Insectele Îl pândeau, frecându-și ușor lăbuțele păroase; ochii lor roșii stăteau ațintiți asupra lui Noimann, urmărindu-i cu atenție fiecare mișcare În spațiu. Noimann deșurubă sticluța pe care o purta asupra sa și trase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pietrele vechi decorate cu stele În șase colțuri este ceva mai sus, cu doi sau trei metri, și drumul pare a se strecura pe sub el. Iarbă veștejită de brumă, izlaz, câțiva cai și mai multe gâște În partea stângă. Ceața străvezie Înconjură muntele din față lăsându-i descoperită numai partea de sus. Înaintarea devine din ce În ce mai lentă În timp ce casele din stânga și din dreapta drumului se Înmulțesc. Majoritatea caselor sunt vechi, dar nici cele noi nu diferă prea mult prin stil, culoare sau alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Am luptat ca o cârtiță săpând galerii, Ori ca pasărea nopții, sfredelind preaînaltul Am stat față-n față cu mine și altul Risipind nopți de vis, irosind bucurii... Acum sunt zgârcit și ador orice clipă Și caut aievea un colț străveziu, Să pot aduna ce-am pierdut prin risipă, Dar luna-mi șoptește, că-i mult prea târziu...
E T?RZIU... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83794_a_85119]
-
goluri carpatine Pe unde gândul trece, tăcut și de prisos... Nu-s valurile-aceleași, nici timpul nu-i prezent Să ne păstreze umbra, din clipe fericite, Nici pescărușu-acela, ce mă striga strident Prin vocea ta pornită, oricum, ca să-l imite... În străveziul apei, conturul de atunci, Plecat la întâmplare, mai bântuie prin valuri, Iar sentimentul gingaș, nevrând ca să-l arunci, Pe mare hoinărește și-n unda dintre maluri... Ce-l soarbe și-l împinge, mereu spre infinit, Până-n uitări aride, de dincolo de
?NTOARCERE by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83813_a_85138]
-
nu se știe... S-a ridicat de la masă cu privirea alergând spre toate locurile unde ar fi putut apărea hangița. A pornit spre portiță. Acolo s-a oprit și s-a uitat atent la geamul luminat al casei. Prin perdeaua străvezie a văzut-o pe hangiță, care tocmai își scotea iia... Când trupul a rămas complet gol, drăcoaica s-a apropiat de geam și, ridicând brațele, s-a prefăcut a așeza perdeaua. Deodată a rămas cu profilul nemișcat... Doar o mână
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Poate speraseră prea mult. Poate crezuseră cu prea multă disperare În Mântuitor și În voința lor de a opri fiara. Dar fiara nu putea fi oprită. Uriașul animal care era urdia turcească se târa, tot mai aproape, prin mocirle. Cețuri străvezii mai pluteau doar deasupra văilor din stânga Bârladului. - Declanșați atacul fals din stânga! porunci voievodul. Retragere pe dreapta cu călărimile care ne-au rămas! Căpitanii să vină În fața mea! Pârcălabul Vlaicu să scoată din Încleștare trupele de răzeși, printr-o șarjă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Iar cuvintele cădeau, ca niște umbre, În viitor. Făcuse doar câțiva pași când un murmur venit de pretutindeni Îl făcu să ridice privirile. Cerul greu și cenușiu care apăsase capitala imperiului se ridicase În doar câteva clipe, iar prin faldurile străvezii ale norilor străbătea, stingheră, singuratică, aproape imposibilă, o rază de soare. 13. Înfrângerea 21 martie 1476, Cetatea de Scaun a Sucevei De pe meterezele cetății, coloana Apărătorilor care se apropiau Învăluiți de mantiile lor albe cu semnul scutului și spadei părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
populeze umbra cu forme albastre întunecoase. O apă subțire, argintie, le înconjura din toate părțile și lunecau pe ea. Era miriștea netedă care subt lumina difuză părea o lagună liniștită, oglinda unei inundații care ar fi acoperit tot cuprinsul subțire, străveziu. Mini o auzi. "Ce bine seamănă cu apa!" Impresia predomina realitatea difuziunei lunare și înșela simțurile cu totul; o percepție amăgitoare făcea ca Mini să fie mai convinsă că e chiar o apă decât că pare. . . . Așadar, Mika-Le, fără să
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
o lumină roșie umbroasă peste casele brune și pe pavelele ce păreau umblate. ... O familie de burghezi flamanzi, rigidă și cinstită, în haine de atlazuri scumpe, cu horbote de muzeu. . . Mai dincolo, fructe clasicizate, cu pielița transparentă, din culori netede, străvezie, care, alături de pasta cărnoasă a noutăților, păreau îmbălsămate în ceară. . . Era, în fine, o pânză mare pe care Mini o avea dragă. O femeie cu rochie de satin albă și cu o pană fabuloasă la pălăria neagră, având alături o
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
minune și buzele le ținea deschise ca pentru un cuvânt și le umezea bura ca un suc. Trebuia să treacă prin grădini. Acolo se petrecea o feerie a negurei. Era miragiul fabulos al gradinei în pânza ceței, apoi răsfrângerea imaginei străvezii furată de ceață în apă. Cerul, limpezit deasupra pâclei joase, se aplecă și el să se privească răsturnat în valul magic. Realitatea era travestită ochilor de iluzie, și iluzia îți amăgea ochii. Un rai aiurit, în care cei doi care
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
care i se adresase până atunci: stai liniștit, prostule mic. Pran începe să suspecteze că cerșetorul a mai făcut încă o glumă cu el. Curând, îi dau drumul, doar pentru un moment, ca să se uite perplex în oglindă. Cu hainele străvezii și ochii săi mari, cu pupilele dilatate de picăturile de beladonă, nu mai seamănă deloc cu băiatul murdar, care a apărut la poarta dinspre alee. Un alt pocal de lassi special îi este pus sub nas. Scutură din cap refuzându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Bobby lucrează cu comision, intermediind afaceri, procurând servicii mai greu de găsit pentru cei care vor discreție și au buzunarul deschis. Dacă gusturile tale se îndreaptă spre curbele înfloritoare ale Madamei Noor’s Baghdad Jewesses (Mamă, mamă!) sau spre gheișa străvezie de la Casa Japoneză, ori poate la acele activități speciale și dureroase pe care numai Blue Butterfly este dotată corespunzător pentru a le oferi, Bobby va ști să te îndrepte acolo unde trebuie. Se aude că în curând își va începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
alți muguri de chin inima-mi amorțise demult sub poveri ocrotite prea mult știam că iubirile macină-ncet și ucid nu trăiește nimic prin întuneric de zid într-un binecuvântat târziu a pătruns Antologia Esențelor 148 o rază de gând străveziu și am văzut, parc-așa, într-o doară că-n mine crește nouăo primăvară Iubirea noastră Se-nșiră-n gând zăpezi cu urme ninse de priviriAș vrea să cred că-s poate, toate ale tale, Dar știu că s doar
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
care le admiră în reviste, peste tot copii pe bicicletă și, pe un teren de tenis prăpădit, două fete își trimit neîndemânatic mingea răspunzând la telefoane adresându-și câte-un cuvânt la răstimpuri. Ploaia După zile caniculare, începe ploaia ... picături străvezii se scurg pe geamuri, ca niște lacrimi, cerul se învinețește și plouă, plouă perdelele s-au umflat, parcă se feresc de șiroaiele fierbinți, primii stropi sunt dulci ca laptele fiert, lalelele mai păstrează mult timp, după ce ploaia încetează, perle aurite
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
acasă, în moda timpului nostru, chiar daca e vorba de împărați sau mișei (mișeii apar desculți, ca să li se vadă mișelia din cap 122 până în picioare), iar un tânăr nobil e îmbrăcat în pantalon de văcar american cu o cămașă neagră străvezie, care să sugereze toată ticăloșia neagră a personajului. Va să zică nu renunțăm nici la decor, nici la costumație, ci le dăm alt înțeles. Care? Nu se înțelege bine. Răspunsul ar fi, jucăm totul în stilul în care au fost probabil jucate
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
spectacol ieșeam plin de o emoție curată. Peste acoperișe cerul așternea teroarea unor nori ale căror burți violete se înfuriau ca o gușă de cocoș. Deasupra turlelor unei biserici evolua un zbor de porumbei. Părea că sub cer plutesc petale străvezii care strălucesc ireal în soare. Un joc naiv și delicat de artificii conjura furtuna să se depărteze, pierzîndu-se sub imensitatea norilor ca un țipăt sfîșietor, dezorientat și fără de proporție. În inimă, brusc, îmi zvîcnea spaima. Viața urma un curs pe
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
să curgă printre dînșii rîuri de femei ce ondulau în curbe luminoase. Din umbra unui cort liliachiu țîșni, fragilă și slabă, Sulamita. Era Aneta Gărgăun în chipul unei fetișcane cu fruntea albă sub cocul albăstrui și buzele răsfrînte. Ridicînd nara străvezie, călcă pe vălul ce-o acoperea. Goală, și-a întins brațul cu oasele subțiri. Sclipea. Cu palmele întoarse, mișcă din degetele prelungi, sunînd ca niște brățări. Ca o mie de năpîrci, trupul ei șerpui în loc. Îngustă, feciorelnică, întinzîndu-se pe vîrfuri
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Cap de Șobolan și, peste câtva timp, l-au ales primar pe croitorul cel leneș. * * * Lui Mihai Enin, care se Îndrepta singur-singurel pe drumul de pământ spre codrul de la Miazănoapte, Îi căzu sufletul În țărână. Era, așa, ca o goambă străvezie, ca o bășică umplută cu apă ce făcea, clătinându-se, să se miște Învelișul moale și subțire. Enin cel tânăr se opri nedumerit și speriat, apoi se așeză lângă sufletul său care se zbuciuma și părea că vrea să spargă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
țipa Îngrozit, pe limba lui, și Încerca să scape din mâinile care Îl strângeau. Printre degetele copilului curgea sânge. Peste ochii ce semănau cu două boabe netede și lucioase de piper apărea și pierea cu repeziciune o pieliță subțire și străvezie. „Dă-l Încoace!” făcu vânătorul, mulțumit de prada lui. Apucă vietatea În care inima dădea să spargă pieptul, Îi răsuci de două ori capul, Îl smulse și-l azvârli pe jos. Apoi aruncă În traistă trunchiul ce dădea din aripi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de Înalte, văzură pe cei buni din basmele babelor. Ileana Cosânzeana avea pielea albă, părul galben numai inele, ochi albaștri. Era Îmbrăcată Într-o cămașă lungă, ușoară ca norii cei cuminți, Încinsă la mijloc cu bete roșii. Dintr-o carafă străvezie Îi turna apă lui Făt-Frumos, care Își clătea paloșul de sânge. Avea cizme până la genunchi, chimir lat de piele, cușmă cu pană de păun peste pletele negre care Îi cădeau pe umeri. Se așeză, bătrânește, pe un scaun cu trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
frumos În timp ce i se petrecea Marea Întâmplare - după ce seara mâncase zdravăn, ca de obicei, povestise snoave fără perdea și golise o ulcică de un litru plină cu vin negru puterea ursului; a fost găsită Într-un șanț o uriașă piele străvezie și uscată de reptilă, semn - pentru cei care o pot vedea - că părintele Își Îngroașă și Își lungește coada verde de gușter; pesta porcină face ravagii și, pe cale de consecință, pentru că boala nu se ia la om, mulți localnici Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Picioarele ei strâmbe se Îndreptaseră, zgârieturile se Închiseseră, vânătăile se topiseră, ochii se limpeziseră, pielea se netezise și se albise. Întreaga ei făptură răspândea miros molcom de grâu În soare, maci și albăstrele. Apoi amândoi, și Ion cel Frumos, și străvezia lui mireasă Începuseră să se topească ușor, aproape până la a nu se mai vedea. Rămăseseră din ei mirosul de spic, inelele negre ori albastre ale pletelor de pe umerii lui Ion și sărutul lui coborât pe genunchiul rotund și neted ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]