1,494 matches
-
așezat pe o colină rotundă din mijlocul unei mari câmpii pe care era împrăștiat orașul celei dintâi dintre cele zece țări alcătuitoare ale Atlantidei, ascultând toate de regele atlant. De pe zidurile late de câte zece pași, pe coama cărora stăteau străjile, Iahuben privi cu nesaț în primele două zile întinderile sclipind la soare în câteva culori ale străzilor largi, cu case zidite din bucăți drepte de piatră neagră și albă sau albă și roșie, unele acoperite cu bârne dese lipite cu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
de cei cinci preoți, citea porunca și o îndeplinea cu sfințenie. Iahuben își aduse aminte că, atunci când i-a istorisit asta, Auta a zâmbit. De ce putea să zâmbească tocmai atunci? Poate că știa mai mult... Era de câteva zile în straja palatului când se gândi la acestea. După vederea tuturor frumuseților care-l înconjurau, sutașul începu să se plictisească. Seara se întorcea în căsuța lui, obosit și adormit pe jumătate, iar în zori trebuia să plece din nou. Era nevoit să
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
iar în zori trebuia să plece din nou. Era nevoit să stea în picioare o zi întreagă, tăcut, căci nu-i era îngăduit să schimbe cu nimeni o vorbă. Aștepta acum nerăbdător să se împlinească luna, ca să fie schimbat în straja de noapte, să mai fie printre ai săi măcar câteva ceasuri, ziua. Atât de bucuros la început că e sutaș, simți că i se face dor de câmpul de lângă cazărmi, unde printre flori sălbatice și ierburi soldații învățau să mânuiască
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
viu ca un blestemat care nesocotește porunca sfântă a unui preot, iar dacă-i va lăsa singuri pentru a se duce să-l întrebe pe sutașul său, va fi aruncat în groapa cu lei fiindcă și-a părăsit locul de strajă. Nu-și dădea seama ce rău făcuseră cei doi robi negri. Lui i se părea că nici un rău. De pe zidul său, Iahuben auzise tot și nu-i fu greu să înțeleagă ce gânduri îl frământau pe soldat. Dădu să coboare
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
au. - Dar au topoare pentru tăiatul pietrei. - Au însă și lanțuri la picioare. Eu cred că și soldatul de azi-noapte ar fi fost de ajuns, dacă nu puneai un neghiob. Trebuia să alegi de la început soldații cei mai buni pentru străjile de noapte. Acela pesemne a adormit, ori l-au sugrumat pe neașteptate când stătea cu spatele la ei. Nu trebuia să stea cu spatele... Cearta era gata să izbucnească din nou, dar amândoi își dădură seama iarăși că numai sfătuindu-se și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
abia acum că frica de pedeapsă îi luase toate gândurile prevăzătoare pentru care altădată îl lăudaseră de atâtea ori căpitanii. Căzut pe brânci, începu să pipăie înjur și dădu de un trup omenesc, apoi de altul. Înțelese îngrozit că erau străjile. Soldații aceștia însă nu se trezeau. Beți nu puteau fi, nici atât de somnoroși. Un gând fulgerător trecu prin mintea sutașului: erau morți. Dar cum? Între timp, unul dintre soldații care se deșteptaseră în peșteră o dată cu sutașul izbuti să încropească un
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
deșteptaseră în peșteră o dată cu sutașul izbuti să încropească un foc de vreascuri și ierburi uscate, aprinzîndu-l cu două bețe pe care le-a frecat până l-au trecut sudorile. La lumina lui jucăușă și sfielnică, sutașul văzu că cele două străji zăceau sugrumate. Buimăcit de somn și de căzătură, dar mai ales de priveliștea neașteptată a celor două leșuri, ieși lângă foc și răcni deznădăjduit: - La arme! Soldații erau însă lângă el. Numai unul, în mână cu un fel de făclie
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
destăinuirii. Dar în zorii zilei următoare slujbașul regesc fu trezit de ajutorul său care-i spuse, gâfâind de oboseală și spaimă, că peste noapte mai fugiseră douăzeci de sclavi, răpind cu ei asini și câteva zeci de samare cu hrană. Străjile nu muriseră: fuseseră numai amețite de câteva lovituri zdravene de pumni, și se vorbea printre soldați că ar fi venit peste noapte un sclav negru fără lanțuri în peștera de unde fugiseră cei douăzeci, însă nimeni dintre soldați nu mărturisea că
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
putea să ajungă din Marele Oraș până aici în mai puține zile decât șase sau șapte, dacă ar fi mers trei sferturi din drum pe mare și restul pe asini odihniți. Iar luntrea lor nu zburase nici un ceas întreg. Atâta timp cât străjile nu știau nimic, Iahuben putea fi crainicul care se va duce cu o scrisoare întocmită de Auta în numele Marelui Preot. Luntrea stătea acum foarte aproape de acele peșteri, ascunsă între tufani, și Iahuben plecă purtând cu mândrie scrisoarea în sân. Avea
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
se culcă liniștit în încăperea sa. În zori, când cele dintâi corăbii atlante se apropiau de țărmuri verzi din Ta Kemet, slujitorul Zeului Soarelui îl trezi pe Marele Preot. - A mers ușor? îl întrebă în șoaptă bătrânul. Celălalt zîmbi: - Căpetenia străjii s-a mirat că vin, dar am arătat pecetea ta, slăvite, și am intrat. Nici n-a gemut. Cred că abia acum vor afla. Peste o jumătate de ceas, un tânăr slujitor al zeilor care însoțea corabia regească veni pe
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
e schimbătoare: Atlantida a pierit și altă țară se putea naște, gândeau păstorii. Iar pe acest ostrov era ca și nicăieri. De unde să ia însă pînza? Trăiră cu toții în peșteri. Mâncară din când în când pește crud. Câte unul făcea strajă la plută, singura lor avere. După mai multe zile, Mahukutah se gândi că pânza se poate țese la urma urmei și din păr de om. Cu un cuțit pe care unul din păstori îl făurise dintr-o așchie de cremene
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
vreme s-o vadă. Ducîndu-se spre piață și văzând jilțurile purtate pe umeri de robi care intrau și ieșeau pe porțile bogatelor palate, Mai-Baka zise oftînd: - Aici nu știu cine ar mai îndrăzni să facă răscoală! Auta privi lung mulțimile nenumărate de străji, zidurile groase, robii istoviți, și nu răspunse. Șezură în pulberea pieței, cu picioarele adunate sub ei. Mai-Baka vindea vânat proaspăt și piei frumoase de fiare sălbatice. Nimeni nu se înghesuia la marfa lor, căci piața Sodomei strălucea de blănuri rare
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
vreme nevoia de Adevăr. Am intrat în școală inițiat, am părăsit-o degradat și totdeauna, fără voie, am fost în paguba mea mai mult eu decât ceilalți, fapt ce m-a izolat și mai mult și a pus, în fața mea, straja solitudinei turburate"110. E ispititoare ideea de a pune într-o relație coerentă omul și scrisul său, pornind în sens invers, dinspre cuvânt spre gând, deconspirând scânteia care l-a generat. În acest sens, fragmente autobiografice, mărturisiri ale poetului, gânduri
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Aur, Comentariile sau Explicarea Epistolei către Evrei, omilia VII, p. 126) Crezul sau Simbolul credinței - îndemn la rostirea lui „Zii și Sfântul Simbol al credinței ortodoxe înainte de a te culca. Căci credința dreaptă în Dumnezeu este un izvor și o strajă a tuturor bunătăților”. (Avva Filimon, Cuvânt foarte folositor, în Filocalia..., vol. IV, p. 166) Mărturisirea credinței „Cel ce crede în Mine nu crede în Mine, ci în Cel ce M-a trimis pe Mine (In. 12, 44) Contrar obiceiului Său
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
El stăruind, s-au adunat cu toții, s-au pus la benchetuit din bucatele și vinul lui Amintor, ținându-l pe Foinix la mijloc zi și noapte, ca într-o împresurare. Timp de zece nopți au aprins focuri și au pus străji să-l păzească. Totuși flăcăul a izbutit să scape de acolo într-a zecea noapte și, după o vreme, a ajuns în Ftia, tot la curtea lui Peleu. Ce s-a petrecut acolo, am spus deja. În esență, Ahile i-
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
El stăruind, s-au adunat cu toții, s-au pus la benchetuit din bucatele și vinul lui Amintor, ținându-l pe Foinix la mijloc zi și noapte, ca într-o împresurare. Timp de zece nopți au aprins focuri și au pus străji să-l păzească. Totuși flăcăul a izbutit să scape de acolo într-a zecea noapte și, după o vreme, a ajuns în Ftia, tot la curtea lui Peleu. Ce s-a petrecut acolo, am spus deja. În esență, Ahile i-
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
de pace”:„De Te vei uita la fărădelegi, cine va putea suferi? Că la Tine estemilostivirea. Pentru Numele Tău Te-am așteptat, sufletul meu a aș teptat Cuvântul Tău, a nădăjduit sufletul meu în Domnul din strajadimineții până în noapte. Din straja dimineții să-și pună Israil nădejdea în Domnul. Că la Domnul este milă și multă mântuire laEl. Și El va izbăvi pe Israil de toate fărădelegile lui” (Psalm 125, 3-8); „Pe cât sunt de departe răsăriturile de apusuri a depărtat de
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
ponte(m), masculine în latină, au devenit feminine în limba romînă: floare, pîine, punte. Onomasiologic, autenticitatea toponimizării unui astfel de apelativ este susținută de existența în diferite părți ale teritoriului romînesc a unor toponime formate de la „sinonimul“ de origine slavă strajă (Dicționarul geografic consemnează șaisprezece topice denumite Straja). Alte cîteva exemple, de aceeași factură, pe care nu le mai analizăm în detaliu, pot fi: Leamna (sat vecin cu Sărbătoarea, posibil provenit din lat. ligna), Parîng (< parîngă, „creastă înaltă alcătuită din stînci
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
feminine în limba romînă: floare, pîine, punte. Onomasiologic, autenticitatea toponimizării unui astfel de apelativ este susținută de existența în diferite părți ale teritoriului romînesc a unor toponime formate de la „sinonimul“ de origine slavă strajă (Dicționarul geografic consemnează șaisprezece topice denumite Straja). Alte cîteva exemple, de aceeași factură, pe care nu le mai analizăm în detaliu, pot fi: Leamna (sat vecin cu Sărbătoarea, posibil provenit din lat. ligna), Parîng (< parîngă, „creastă înaltă alcătuită din stînci mari și pietre tari“ < lat. pop. *palanga, palanca
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
înțeleptul pădurilor, despre viața ascunsă a codrilor copleșiți de zăpezi și taine... Toma se uita la sobă cu gura plină de pară, și molcom povestea, povestea întruna... ...De afară răzbătură, prin noapte, țipetele de trompetă ale cucoșilor vestind încă o strajă a nopții. -... Povestește-ne Toma, ce-i cu Movila Roșie... care‟i povestea ei ?!... Îl rugă moșierul de Fălciu, stăpânit de o veche curiozitate. Bătrânul pădurar rămase pe gânduri câteva clipe, apoi, își înfipse privirea în soba plină de pară
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
moșierul nerăbdător. - Apăi, cum!.. Când oamenii vorbesc despre ea, Movila Roșie, aduc vorba, mai întotdeauna,și de numele lui Ștefan-Vodă cel Mare. Se povestește, că pe vârful acelui deal, mai ridicat decât celelalte, se afla pe vremuri un foișor de strajă. Acolo străjuiau străjile Moldovei vestind prin focuri înalte, urgia năvălirii tătarilor de dincolo de Nistru, prin vadul Prutului din dreptul Fălciului. Pentru că atunci când s‟arăta primejdie la hotar, străjile, după rânduiala domnească, aprindeau focuri mari, pe culmi de dealuri, dădeau semn
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
cum!.. Când oamenii vorbesc despre ea, Movila Roșie, aduc vorba, mai întotdeauna,și de numele lui Ștefan-Vodă cel Mare. Se povestește, că pe vârful acelui deal, mai ridicat decât celelalte, se afla pe vremuri un foișor de strajă. Acolo străjuiau străjile Moldovei vestind prin focuri înalte, urgia năvălirii tătarilor de dincolo de Nistru, prin vadul Prutului din dreptul Fălciului. Pentru că atunci când s‟arăta primejdie la hotar, străjile, după rânduiala domnească, aprindeau focuri mari, pe culmi de dealuri, dădeau semn spre Suceava, de pe
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
deal, mai ridicat decât celelalte, se afla pe vremuri un foișor de strajă. Acolo străjuiau străjile Moldovei vestind prin focuri înalte, urgia năvălirii tătarilor de dincolo de Nistru, prin vadul Prutului din dreptul Fălciului. Pentru că atunci când s‟arăta primejdie la hotar, străjile, după rânduiala domnească, aprindeau focuri mari, pe culmi de dealuri, dădeau semn spre Suceava, de pe deal pe deal, care ajungea în scurtă vreme, semnul de cumpănă până la Domnie. Anuca, fata pădurarului 131 Și, îndată olăcarii, chemau țara la război, cu
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
maronii, semănau cu niște strane. Biroul din față, un bloc masiv din lemn negru, cu o imagine sculptată Iissus răstignit pe cruce, fusese pe vremuri, cel mai probabil, altarul. Când m-a văzut apropiindu-mă, jandarmul grăsan care stătea de strajă și-a lins buzele. Mi-a amintit de un pedofil care nu se dă bătut niciodată. Aveam deja pregătit obișnuitul verzișor, dar nu i l-am dat. — Poliția din Los Angeles. Vreau să vorbesc cu șeful vostru. Maroniul își frecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
s-ar putea naște Între mine și el. Ar fi un acord sufletesc perfect, muzici, nu sunete stinghere plutind În vid. Ajută-mă, Aura; la noi se spune că la judecata de apoi preotul căruia te-ai spovedit stă de strajă lângă tine În fața sfinților, faptele bune lăudându-le și pe cele mărturisite iertându-le. Tu vei fi martor și ajutor al meu, vei depune mărturie pentru dragostea pe care i-am purtat-o dincolo de orice opreliște și Împotrivire din partea altora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]