885 matches
-
refuzat-o. La rândul lor, când au venit sărbătorile de iarnă, nu ne-au invitat la castel la prânzul de a doua zi de Crăciun. Iar la biserică contesa a umilit-o în public pe mama, mutându-se în altă strană, când mama s-a așezat la capătul celei în care ședea ea. Mama a considerat toată povestea atât de jenantă, încât, în cele din urmă, a decis s-o ignore cu desăvârșire. A sperat încontinuu că totul va fi dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
albastră, iar eu înghit în sec. — Știu, zic. E șocant, nu? E de‑a dreptul... Știți ceva, cred că o să ies puțin la aer să mă plimb... Mă retrag repede, înainte să mai apuce să zică ceva. Mă strecor pe lângă strane, întrebându‑mă ce să fac acum, când observ o capelă micuță, într‑un colț. Reculegere spirituală, citesc pe un mic afiș din apropiere. Un loc în care să stai liniștit, să te rog și să afli mai multe despre credința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
afli mai multe despre credința catolică. Îmi bag capul, prudentă, în capelă și văd o călugăriță bătrână stând pe scaun și brodând. Îmi zâmbește și îi răspund și eu, cu un surâs nervos, după care intru. Mă așez într‑o strană de lemn închis la culoare, încercând să nu scot nici un scârțâit și, o vreme, sunt prea siderată ca să mai pot zice ceva. E pur și simplu uluitor. Atmosfera e fantastică, atâta liniște și pace, și mă simt incredibil de curată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
acest timp, călugărița m‑a privit cu o expresie perplexă, iar, în clipa în care termin, zice: — Draga mea, ești catolică? — Nu, adevărul e că nu sunt, spun. Voiai să vorbim despre ceva anume? — Îhm... nu neapărat. Mângâi cu duioșie strana pe care stau și îi zâmbesc prietenos. E foarte frumos sculptat, nu? Toată mobila pe care o aveți e așa frumoasă ca asta? — Suntem în capelă, zice călugărița, aruncându‑mi o privire ciudată. — Știu! Dar știți, o gramadă de oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
care stau și îi zâmbesc prietenos. E foarte frumos sculptat, nu? Toată mobila pe care o aveți e așa frumoasă ca asta? — Suntem în capelă, zice călugărița, aruncându‑mi o privire ciudată. — Știu! Dar știți, o gramadă de oameni au strane acasă, în zilele noastre. Sunt foarte la modă, am văzut chiar și un articol în Harpers... — Copila mea... Călugărița ridică o mână pentru a mă întrerupe. Copila mea, ăsta e un loc pentru reculegere spirituală. Pentru liniște. — Știu! zic uimită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
de parcă s‑ar teme să nu cumva să liciteze din greșeală pentru un tablou de Van Gogh. Ridic privirea să văd dacă există vreo persoană care vrea să zică ceva și, spre groaza mea, Angela Harrison s‑a întors în strana ei și se uită la mine cu ochii ca niște sulițe. Ce‑o fi având? Acum o groază de oameni de pe partea ei se uită la mine, și chiar și o femeie din față, cu o pălărie mare albastră, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
2005 Nu-i o zi câte-are-un an Ca din duh curat și sfânt Să faci rugă-n blând elan, Fără griji de pe pământ. * Imităm fidel pe alții În ce-i bun și ce nu-i bun, De se miră-n strană psalții, Omul bun dintr-un cătun. * Valentin, Sfântul iubirii? Eul e în grea robire, Ce sărac e gândul firii, Simțul de creștin ’n-orbire! Dumnezeu e al iubirii. Asta știu și asta cred; Nu schimba legea zidirii, Imitând un patruped
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
sfintei Golii, În cămeși cu mâneci lunge și pe capete scufie, Ne fac legi și ne pun biruri, ne vorbesc filosofie. Patrioții! Virtuoșii, ctitori de așezăminte, Unde spumegă desfrâul în mișcări și în cuvinte, Cu evlavie de vulpe, ca în strane, șed pe locuri Și aplaudă frenetic schime, cântece și jocuri... Și apoi în Sfatul țării se adun-să se admire Bulgăroi cu ceafa groasă, grecotei cu nas subțire; Toate mutrele acestea sunt pretinse de Roman, Toată greco-bulgărimea e nepoata lui Traian
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
în aceste zile uneori atât de grele, dar mereu atât de frumoase încât nu le-aș schimba, nu aș renunța la ele pentru nimic în lume. Am vizitat catedrala de aici. Impunătoare în dimensiuni, arhitectura gotică și mai ales în stranele pentru canonici, sculptate în lemn, cu o întreagă istorie biblică și creștină în basoreliefurile realizate impecabil. Rămân în uimire, admirând acest loc atât de bogat în artă și spiritualitate. Mă gândesc la câte rugăciuni s-au înălțat spre ceruri din
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
de istorii, munții cu păduri pe ei, grei, sunt încărcați de glorii, de legende și de zmei. Oala văii dă în clocot, seara-n munți e sferică, bate toaca și un clopot, intru în biserică. Mă închin și cânt la strană, parcă-s în copilărie când duceam flori din poiană și cântam la liturghie. Anii s-au grăbit la umblet ca chemați de veșncie; numai tu, copilărie, ai rămas tot tu în suflet. 1984 - Sihla Oana, În somn și-n vis
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
cred că l-am mai apucat, la costum mov lucios, cămașă de mătase roz-pal, cravată gri, tuns proaspăt ca un ginerică, s-a lipit de bar, cu un zâmbet care-i strâmbă fața. Într-un scaun stil sever, ca de strană, în colțul ocolit de luminație, Portia aproape a adormit, cu sânii și globii ochilor în bolurile de salată de fructe. N-o mai invită nimeni la dans, dar nici n-o să plece prin urgia de afară. Basarab a apărut după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Fănică. -Da, au răspuns amândoi deodată. Cei doi prieteni au continuat plimbarea în tăcere. Dintr-o dată Fănică este salutat de un tânăr. Deși acesta se grăbea Fănică l-a reținut: -Să știi că-mi place foarte mult cum cânți în strană. De un timp lipsești... S-a întâmplat ceva... grav? -Nu domnule, i-am spus părintelui că voi lipsi o bună bucată de vreme, pentru că mă pregătesc pentru examene. Am terminat Liceul teologic .... După ce Fănică și-a luat la revedere de la
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
veche, adâncă precum a salcâmului, puternică precum a stejarului și maiestoasă ca a fagului, am învățat că lumea este nemărginită și necunoscută, de aceea nu trebuie să mă grăbesc pentru a o cunoaște. În fiecare duminică el era nelipsitul din strană, participând cu suflet la toate slujbele. Fără să mă-ntrebe de ce vălul tristeții predomină existența mea, într-o zi mi-a zis: -Nepoate, nu lăsa tristețea să-ți macine sufletul crud. Deși n-am înțeles atunci tâlcul vorbelor unchiului meu
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
renumit prin cumsecădenia conlocuitorilor, la datorie și cu fața spre Prut. În acest meleag plin de legende și mituri, copilul, îndrăgostit de ele ca de vite, cai și mielușele, ajuns elev la școala primară, începe să cânte, fără prihană, la strană, la serbările școlii, să recite poezii și să ia premii spre lauda sătenilor, bucuria părinților și mândria fraților. Marile și sfintele sărbători îi umpleau sufletul cu frumusețea lor. La începutul posturilor, mama îl îndemna să coboare din pod, cu grijă
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
Schitului „Sfântul Nifon” până în 1758, când este adusă în Biserica 11 cimitirului mănăstirii. Mult mai târziu, în 1876, icoana va fi mutată în biseria mare, unde se află și în prezent. Tot în aceeași perioadă, icoana va primi și o strană în care a fost așezată și în care se află și astăzi, strană confecționată din fier și lemn cu bogate ornamente în stil baroc. La data de 20 iulie 1879, în semn de prețuire și adâncă evlavie, icoana a fost
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
Mult mai târziu, în 1876, icoana va fi mutată în biseria mare, unde se află și în prezent. Tot în aceeași perioadă, icoana va primi și o strană în care a fost așezată și în care se află și astăzi, strană confecționată din fier și lemn cu bogate ornamente în stil baroc. La data de 20 iulie 1879, în semn de prețuire și adâncă evlavie, icoana a fost îmbrăcată în argint de către boierul Nicolae Albu și soția sa Maria, din Piatra Neamț
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
întrebă ea. „Aveau tot ce le trebuie, putea să-l mai facă și pe al doilea.Ce destin!” În fiecare duminică, Petre era la biserică. Începuse încet, încet, să câștige încrederea preotului și astfel, cu timpul, luă locul cântărețului de la strană, acesta fiind prea bătrân și bolnav, nu mai putea face față. Părintele îl lua și cu botezul așa că, se dusese vestea de Petre că a devenit un om credincios și smerit. Femeile tinere erau cu ochii pe el și acum
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
vârste, vorbind și gesticulând de unul, singur. Se numea Petre Soare. Terminase teologia dar nu profesa ca popă fiindcă după divorțul cu Frusina nu se mai însurase astfel că nu putuse fi hirotonisit ca preot. Rămăsese un simplu cântăreț la strană. Frusina s-a căsătorit cu Alexandru, care s-a mutat la ea. Acesta a ajutat-o să își termine liceul și a încurajat-o săși continue studiile. A terminat la fără frecvență facultatea de biologie și a rămas profesoară în
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
intrat în secție. Interiorul aducea și mai mult cu o biserică: holul de la intrare era împodobit cu draperii de catifea pe care erau reprezentate scene din viața lui Iissus, iar băncile, pline de indivizi în cămăși maronii, semănau cu niște strane. Biroul din față, un bloc masiv din lemn negru, cu o imagine sculptată Iissus răstignit pe cruce, fusese pe vremuri, cel mai probabil, altarul. Când m-a văzut apropiindu-mă, jandarmul grăsan care stătea de strajă și-a lins buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
zi de octombrie rece și vântoasă, cu frunze care se scuturau din copaci și acopereau aleile. În biserică, urna care conținea cenușa lui Du Maurier fusese așezată pe un catafalc, la picioarele scării care ducea spre altar, acoperită cu jerbe. Stranele erau Înțesate de lume: artiști plastici și scriitori distinși, colegi de la Punch, vecini din Hampstead, vechi prieteni din timpul studenției pariziene și, ocupând primele două sau trei rânduri, numeroasa familie Du Maurier, În Întregime În doliu, cu excepția lui Guy, strălucitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
universitară, atârna și își bălăbănea fundul murdar cel puțin cîte-un sac de bodegi. Dar nu niște bodegi tăioase, adulte, grosolane. Ci niște bodeguțe simpatice, neajutorate, peltice, în visteriile cărora adevărații cetățeni fini își vărsau, cotidian, adevăratele pensii alimentare. Și în stranele cărora, pătrunzând și miluind în jurul tău, tovarășii de pahar, cu piciorul, trezeai nu proteste, ci admirația pupăcioasă a celorlalți mușterii, încîntați de halul în care umblai de troșcănit încă de la ora aia din dimineață. De altfel, prin zonă, nici taximetristul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cincilea ocol dat pe marginile văgăunii, în centrul căreia fusese clădită Capela și cu a cărei clisă îi fuseseră acum amestecate și sfărmăturile, până și lui Genel i se năzări, din senin, că trage de volan, printre șirurile înalte de strane strălucitoare, tăiate dintr-un lemn mai înmiresmat ca scorțișoara. Că hârjâie, cu barele neortodoxe ale taximetrului, mănunchiurile aprinse ale candelelor, pereții de argint ai chivotului. snopurile de clopote și de steaguri învolburate. Ori că penetrează, ca prin perdele, prin nălucile
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de la miezul nopții, Biserica St. Mary, Wrothly Iarba e atât de plină de gheață În noaptea asta, că se produce un efect aproape muzical: clinchetim și zornăim pe drum de la casa familiei Shattock, o fostă moară, până la bisericuța normandă. Înăuntru, stranele sunt pline de lume, atmosfera e grea și umedă, asezonată cu miros de vin de la respirațiile oamenilor. Știu că ar trebui să-i dezaprobi pe bețivii care vin la biserică numai o dată pe an, la Crăciun, dar de data asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
poftindu-i pe credincioși să Îi mulțumească lui Dumnezeu pentru viața lui Jillian Cordelia Cooper-Clark. Nu știam că a chemat-o și Cordelia. I se potrivește, principială și definită de dragoste. Îi văd pe Robin și pe băieți În prima strană. Robin trebuie să se aplece până jos ca să-l sărute pe fiul lui cel mai mic pe părul arămiu. Alex tremură puțin În costumul lui nou, primul lui costum. Jill mi-a spus când au venit la Londra Împreună ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
izbucnește o repriză de tușit reprimat, iar preotul, un bărbat ca o pasăre cu o creastă de păr blond, Își roagă credincioșii să țină un moment de reculegere În amintirea lui Jill. Închid ochii și-mi așez mâinile pe dosul stranei din față și instantaneu mă Întorc Într-o pădure din afara Northampton-ului. August. Două luni după ce s-a născut Emily, iar James Entwhistle, șeful meu diaintea lui Rod, a organizat o vânătoare la o moșie, pentru clienți. A insistat să vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]