8,296 matches
-
rtv.net. "M-am dezamăgit pe mine în timpul turneelor de la sfârșitul anilor 1980 și am devenit dependent de steroizi. În acele zile nu aveam căști în urechi, iar trupa era din ce în ce mai zgomotoasă și mai beată și eu continuam să îmi stric vocea. Steroizii dezumflă orice membrană, inclusiv penisul, și asta trebuie să faci dacă trebuie să participi la un concert și nu poți să cânți", a declarat Rod Stewart. Artistul s-a confruntat și cu alte efecte secundare ale consumului de
Vezi motivul pentru care bărbăția unui vedete rock a fost afectată by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/72302_a_73627]
-
ploaia acidă e o pedeapsă indirectă a naturii, ca dovadă că am distrus mediul înconjurător, ploaia e abluția ritualică a zeului planetar, sau libația ceremonioasă săvîrșită de același zeu în numele regenerării Pămîntului; ploaia e cauza potopului și a cataclismelor; ploaia strică vremea și spulberă buna-dispoziție; ploaia compromite petrecerile și atmosfera festivă; ploaia provoacă urîtul și clima mohorîtă; ploaia furnizează apă nepotabilă; ploaia nu e pentru oamenii veseli și sănătoși; ploaia te indispune și te întristează. Toate aceste verdicte potrivnice ploii sunt
Defuncta ploaie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8721_a_10046]
-
în formele sale cele mai inedite și mai fermecătoare, în atitudini dominate de grație și delicatețe (ca în cazul primelor trei autoare) ori, dimpotrivă, învăluite în aureolă eroică, de stoicism pur, simplu și profund. Puțin marketing și puțină pedagogie nu strică. Lăsând deoparte aceste nuanțări marginale, textele - în individualitatea lor - sunt teribil de vii. Memorialistică de cea mai bună calitate, credibilă, care scutește cititorul de activarea complicatelor procese interne de verosimil ori de ipocrizia pactului ficțional. Regina Maria deschide ciclul de
Feminitate în cultura română by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8751_a_10076]
-
beteală bunica ne cosea mărțișoare le purtam în piept până târziu în aprilie venea unchiul Jene mânca ciorbă în bucătărie era cald aveam o mașinuță chinezească pe care scria Police ne jucam cu ea pe rând toată vara până o stricam intra tata toamna triumfător în curte cu două lubenițe sub braț Mama e bună mama ne-a crescut pe toți ea n-a făcut rău la nimeni a făcut mâncare toată viața l-a spălat pe tata l-a îngrijit
Compunere by Valentin Dolfi () [Corola-journal/Journalistic/8786_a_10111]
-
de închisoare , n-am mari pretenții nici din partea stilului autorului și nu pretind virtuți epice din partea unor oameni care chiar dacă, uneori, vor să fie luați drept scriitori, de cele mai multe ori comunică naiv literar ceea ce li s-a întîmplat. M-am stricat cu mai multe asemenea persoane, despre care am scris impresionat de ceea ce li s-a întîmplat, dar nu și de valoarea literaturii non-ficționale pe care au produs-o. Cînd însă am citit "Închisoarea noastră cea de toate zilele" de Ion
Vărul lui Liiceanu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8877_a_10202]
-
prozatorilor de calitate e mult prea lungă - și veți constata ce înseamnă perfecta adecvare a gândirii și a exprimării. Evident că nu toată lumea are talentul celor de mai sus. În acest caz, dacă nu poți construi, de ce e musai să strici prin micimea de gândire, incultură și ticăloșie? Grija față de scriitorul român înseamnă și o necesară protecție socială. În 1990, o întreagă generație - optzeciștii - au năvălit în spațiul presei, abandonând masiv uneltele scrisului de până atunci. N-au făcut-o din
Eminescu, șef de sindicat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8881_a_10206]
-
un spectacol: "Mi-e rușine de lumina artiștilor risipită pentru fărîma de om cu numele meu." Pînă la sfîrșit, un marginal, un intrus, tîrîind în altă lume un rău destin romantic. Oameni și șoareci se ridică/ Dar vin nenorociri și strică/ Tot ce clădesc. Concluzia lui, ultimul rînd al unei cărți fărîmate între ambiții, servituți și fericiri cu miros de verde (nu de Paris, de izmă)? "Trăisem și eu." Cum trăiesc de bună seamă, "furnicînd pămîntul", cei cu care zeii aleg
Joacă pentru zei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8876_a_10201]
-
să fie martor al acuzării în procesul "Noica-Pillat". Citația venise cu o zi înainte, dar Oscar - o întruchipare a autenticului spirit boieresc cu care fiul său se va întâlni deseori pe parcursul detenției - nu i-o arătase, pentru a nu-i strica somnul de noapte. El este cel care îl va îndemna să se ducă direct cu valiza făcută la sediul MAI, fiind convins că va fi arestat. După cum se știe, i se vor da trei zile de gândire, argumentul forte fiind
Acasă la Sigmund Freud by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/8817_a_10142]
-
s-a mai întâmplat! La Sinaia, chiar și în zilele cele mai proaste, tot ieșeau măcar "două cireșe" și aveam dreptul la încă două apăsări (acolo era de fapt o manetă) suplimentare. - Trebuia să te oprești, zice Ivă sfătos. Era stricată mașina. - Cum să mă opresc, după ce băgasem o sută de șilingi, răspund eu prompt. Și aici vroiam să ajung. Asta am făcut și în viață și din cauza asta m-am risipit și am săvârșit toate acțiunile dacă nu nesăbuite în
Imposibila întoarcere (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8862_a_10187]
-
boemă și cred în boemie, cred în oboseală, cred în formele de epuizare, pentru că acestea sunt niște catalizatori ai creației. Oboseala produce intuiții extraordinare și nu cred că trebuie să ne ferim de lucrurile astea. Chiar și prea multă curățenie strică uneori creației, pentru că creația - revin la metafora aceea privind feminitatea -, și ea, se leagă de nămolul vieții, de noroiul vieții, de informul vieții". Norman Manea scoate în evidență, cu un anume cinism la prima vedere, împrejurarea cum că individul care
Seductia dialogulu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8887_a_10212]
-
început să înțeleg caracterul teribil al lumii în care trăiam. Alții nu l-au înțeles niciodată, nici măcar când erau pe pragul de a o părăsi. Ba chiar au murit convinși că trăiseră într-o lume normală. Nu le-ar fi stricat să aibă un "văr Adrian". Nu mult după terminarea războiului, ai mei se mutaseră într-un apartament spațios din Cotroceni. Cum mama avea cinci surori și doi frați, toți locuind în Caracal (ea era mezina, iar eu, printre odraslele lor
Prefață la o carte în curs de apariție by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/8891_a_10216]
-
Un fapt important pentru consumatorul american, comorile nu se mai găsesc peste mări și țări, ele nu mai au forțe miraculoase precum chivotul legii la Indiana Jones și nu trebuie, în cele din urmă, să fie abandonate pentru a nu strica echilibrul fragil al lumii, ci se găsesc in the Heart of the Heart of the Country, în inima Americii, și nu oriunde, ci în buricul tîrgului, ce-i drept la adîncime. Interesant cum America devine un fel de leagăn al
National Pleasure sau "Vrei să fii miliardar?" by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8897_a_10222]
-
o faci, va ridica nepăsător din umeri și-și va vedea mai departe de satisfacerea imaginară a nevoilor sale. Ba chiar te va privi ca pe un intrus posedat de vedenii fixe, un intrus al cărui rost e să-i strice lui relaxarea pe care celelalte vedenii, cele prelinse din ecranul televizorului, i-o pot induce cu atîta ușurință. Și astfel, robul păcălelii colective îți va întoarce spatele și va apăsa pe telecomandă, intrînd iarăși în rețeaua unor cobai psihologici care
Căpcăunul din ecran by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9921_a_11246]
-
microscop cum se svîrcolesc și mor celulele. Așez frumos pe biroul meu în marcheterie, acoperit cu cristal, cîteva volume rare, un coupe-papier de fildeș, un mic cap de marmură al Athenei, autentic grecesc, și mă irită posibilitatea ca cineva să strice această ordine. Gîndesc viața ca un interior de piramidă hermetic sigilat și chipurile scumpe din jurul meu împietrite ca simulacrele de pe sarcofage." Iubirea de lucruri a unui mizantrop, și spaimele abia inhibate ale unui optimist lucid.
En spectateur by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9952_a_11277]
-
autorului: "Vezeteu, surugiu...! - Ascult, aud? ce-i? - Mai îndeamnă caii. - Degeaba, drumu-i foarte greu. A ploat; e noroi, glod, tină. Drumul e plin de haugașe. - Ie pe cîmpi de-a dreptul. Dă pin arături, peste brazde. - Trăsura s-a putea strica. - Ce-ți pasă? - Fie; ține-te bine. - Surugiu, oprește, stăi! (...) Valea-i răpide, trebuie să punem piedica. - Nu-i nevoie. - Dar ne-om rumpe gîtul." Judecata aspră asupra cărții - "nu a dat satisfacție în special din cauza limbii recomandate în dialoguri
Descărcare de cărți by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9944_a_11269]
-
vorbim numai de bine, sau mai curînd se cere să nu mai vorbim aproape deloc. Altminteri, e un afront adus vigorii noastre vitale dacă pomenim de spectrul funest al celor care au murit. E ca și cum am ține morțiș să le stricăm oamenilor ziua insinuîndu-le în suflete teama de moarte. Tocmai de aceea soluția dată de Epicur problemei morții rămîne cea mai ingenioasă formă sofistică prin care poți arăta că teama de moarte e o absurditate. Potrivit grecului nostru, nu-ți poate
Viața morților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9963_a_11288]
-
sînt niște gazetari cu lexic și gramatică precare. Exprimarea e confuză, ambiguă, asezonată cu diminutive și fraze de umplutură. Ceea ce e jalnic și concomitent hazliu este că bietele cititoare care se adresează revistelor împrumută aceste șolticării stilistice. Ele nu doar strică limba, ci pervertesc sensul. În articole, ca și în scrisori e vorba de "bebelul" sau "bebeii" cititoarelor (todeauna la masculin, nu e clar de ce "bebela" sau "bebelele" lipsesc). Cititoarea simona (cu s mic, sîntem ca pe un forum web... dar
De la super-bebe la sub-părinți by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/9979_a_11304]
-
de imaginat care ar fi fost urmările. Putem să ne gândim la orice. în acest fel, cronicarul nostru poate fi socotit un șurub... un mic șurub... un șurubel..., o piesulică în mecanismul Istoriei, și care dacă ar fi lipsit... Nu strică, dar nu strică deloc, să ai, să ții lângă tine un om al slovei. Un năzdrăvan, care, în loc de ostași, pune în mișcare teribile regimente de cuvinte. Un tip care vede primejdiile de tot felul, începând cu cele închipuite... Unul care
Așadar, atunci mă cheamă țarul și zice... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8938_a_10263]
-
ar fi fost urmările. Putem să ne gândim la orice. în acest fel, cronicarul nostru poate fi socotit un șurub... un mic șurub... un șurubel..., o piesulică în mecanismul Istoriei, și care dacă ar fi lipsit... Nu strică, dar nu strică deloc, să ai, să ții lângă tine un om al slovei. Un năzdrăvan, care, în loc de ostași, pune în mișcare teribile regimente de cuvinte. Un tip care vede primejdiile de tot felul, începând cu cele închipuite... Unul care le vede și
Așadar, atunci mă cheamă țarul și zice... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8938_a_10263]
-
corpul, să îl facă să trăiască. Din basm rămâne oglinda, obiect cu virtuți magice, indispensabil (auto)identificării (altminteri am fi toți niște rățuște urâte într-o lume de lebede) și dătătoare de speranță și încredere. Desigur, ce e prea mult strică, Narcis ne pândește. În zilele noastre nimeni nu-și mai pune capăt zilelor pentru că s-a îndrăgostit de propriul chip, dar există pierderi identitare care nu sunt de neglijat. Să vorbești și / sau să scrii despre corp, doar la feminin
Despre corp și alte năluciri by Diana Gradu () [Corola-journal/Journalistic/8945_a_10270]
-
trag, pînă la urmă, spre un același, singur, tipar. Dincolo de ele, folosul lui, dacă se poate numi folos, e-o comesenie literară care nu ajută - Crainic nu scrie mai bine dacă-și dedică versurile lui Barbu, dar încă nici nu strică. Prietenia încă nu s-a transformat în gașcă. Țara de peste veac, în schimb, va fi lumea unor altfel de tabieturi. Inocența livrată în calupuri, antipatică, de bună seamă, gustului nostru, al celor care nu mai avem de mult papile pentru
O dedicație by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8974_a_10299]
-
naivitate îngerească i-a putut amăgi cu năucirea peste măsură subțiată a acelei "domnii a spiritului", în care vremuri mai romantice au putut crede, dar care acum sub ochi ni se destramă lamentabil." Trist-profetice vorbe. Și cît s-au mai stricat, de-atunci, lucrurile! Momentul de cotitură e vremea Regelui Soare, cu intelectualitatea lui vasală sau, cum observă Busuioceanu, cu Statul învestit în funcția intelectualității. Nu slăvindu-te pe tine... De răul lui Napoleon, intelectualitatea pactizează cu mulțimea, dobîndind, pentru prima
Suflul ideilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8994_a_10319]
-
Armand Assante. Ironie, grație, diplomație, stil, toate acestea investite în construirea unei lumi la fel efemere ca și cea a visului de opiu. Personajul are ceva din eleganța marelui Gatsby, o eleganță americană, o anumită dezinvoltură a banului care nu strică manierele, o expresie a forței afișată ca siguranță. Ridley Scott ne oferă o personalitate puternică nescutită de derapaje, de tentația absolutismului. Dragostea față de mama sa ne descoperă o altă dimensiune sensibilă a personajului, iar regizorul nu caută explicații pentru contradicții
Frank and Richie: o istorie cu gangsteri by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8992_a_10317]
-
știu ce oraș din țară, unde lumea nu moare de foame, s-au călcat în picioare cetățeni bine îmbrăcați ca să prindă niște salamuri aruncate din camion, ca pentru milogi. Iar lumea în loc să facă stînga împrejur ori să arunce cu ouă stricate în cei care și-au permis să-i trateze ca pe cîini pe cei adunați acolo, se tăvălea pe jos, să culeagă mai repede acele mezeluri ale umilinței. Tot așa, cînd s-a deschis un supermarket în București, cu prețuri
România lui "se dă ceva" by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9017_a_10342]
-
bagi într-o înghesuială din care, probabil, că n-au văzut nimic și, cu siguranță că s-au ales cu traume psihice, asta mi se pare descalificant. Derbedeii galeriilor de fotbal și pegra în curs de afirmare a Bucureștiului au stricat mașinile parcate ale celor care locuiesc acolo, jucînd tontoroiul pe ele. Și din acest moment începe vina organizatorului, adică Banca Milennium, care nu a avut grijă să ceară suficienți jandarmi și polițiști pentru a preîntîmpina busculadele și huliganismul prilejuite de
România lui "se dă ceva" by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9017_a_10342]