2,072 matches
-
de ridicolul decretat de ei! Să ne umilim la nesfârșit, cu dibăcie și cu recunoștință - că ni se dă voie să ne umilim! -, imitând, imitând la nesfârșit, dar cu nesfârșită finețe și abilitate, Încât să pară firesc totul. Nici un ton strident nu trebuie să emane din cutia trupului nostru aflat În acel peisaj străin și populat de „monștri” - da, de monștri, micul, insignifiantul Gulliver a trăit acea umilință și spaimă de a fi ridicat În sus, În Înalturi, de o mână
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
poziții antiamericane vine și recunoaște că 60% din timpul său, din activitatea s-a mentală se preocupă de modul în care există America. Aș mai sublinia (cât pot mai tare) un lucru. "Americanizarea" mult hulită e mai frecventă și mai stridentă în alte părți ale lumii. Într-un fel, America e mai puțin "americanizată" decât Europa! (În orice caz, ample părți ale ei). "Americanizată" în sensul negativ al lui Heidegger, de pildă. Acesta e unul din marile paradoxuri ale contemporaneității. Încă
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
mijloace folosite de regizor pentru a ilustra o poveste banală, pentru o privire grăbită. Dublul rol al Katyei este însă atât de bine conceput și jucat, încât te păcălește în primul rând pe tine, cel din scaunul de cinematograf. Dramatismul strident și hilar din acele soap operas care au consacrat-o devine capcana ideală în duelul cu Pierre Peders. Un film excelent, dar căruia, din păcate, nu i s-a acordat cine știe ce atenție, deși nu e deloc genul solicitant, exigent cu
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
sună întotdeauna ca din cavernă (sau din biserică) : grave, metalice, cu neapărat ecou ! Și, ca și cum acestea n-ar fi de ajuns, filmul de față împinge sadismul până la a avea într-o scenă din trei câte un telefon vechi care țârâie strident și exasperant, acoperind până și muzica ubicuă a unui veteran al genului, Adrian Enescu (Cum spunea un coleg la avanpremiera filmului : Eu sunt Adam ! te face să regreți apariția sonorului.) Fie că-i regreți pe Bell, pe Marconi, pe Enescu
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
de extatică a fost experiența lucrului împreună ! , descoperim că Malvina Urșianu a reușit performanța de a face din lumea bună o lume de mucava ! în acest film ce pare făcut acum patruzeci, hai, treizeci de ani falsitatea este atât de stridentă, încât a vorbi despre orice altceva nu are nici un rost Nu este vorba neapărat despre falsitatea poveștii în sine la rigoare, putem chiar să admitem că filmul este ilustrarea unui fapt real. Este vorba despre falsitatea demonstrației. Doamna Urșianu crede
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
deodată... în primul rând, și acest film, ca mai toate filmele românești, suferă de ceea ce aș numi vampirizarea imaginii de către muzică. în acest caz, muzica lui Adrian Enescu. Nu știu cum compun muzicienii noștri de film, dar ceea ce ajunge pe ecran este strident, abundent și asurzitor. O scenă ce ar fi putut provoca emoție (primii pași ai lui Noro sub privirile încrezătoare și speriate ale mamei) este distrusă efectiv de pompierismul sonor ! în fine, interpretarea unui mare actor ca Dorel Vișan (tatăl polițist
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
social ritmat, cu aparențe oarecum logice și normale. M-au salvat?!... Nu, încă nu sunt sigur, aroganța profesiunii mele de „liber profesionist” (chiar și în comunism!Ă, de „creator” îndrăznind a mă măsura cu zeii profesiunii mele, ce este una strident atipică, face ca statutul nostru social să fie absolut nesigur, dacă nu suspect de-a dreptul, iar valoarea - Valoarea! - producției noastre, una problematică, verdictul definitiv emițându-se dincolo de marginile strâmtei vieți. (Nu mă refer aici, bineînțeles, la scriitorul „mediu”, carierist
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
dorește puterea totală pentru cine știe ce „planuri grandioase și umanitare”, ins ce plănuia, în ciuda regulilor oarecum rigide pe care Moscova sovietică le instaurase pentru acoliții ei, șefi de state comuniste europene, o renaștere a unei „monarhii comuniste”, o feudalitate ciudată, abruptă, strident anacronică, ce se baza cu un picior pe nostalgia maselor după adevărata istorie a Românilor, iar cu altul, pe o poliție din ce în ce mai rigidă, mai insolentă. 14 ...Cum îmi spunea, parcă, cineva, odată: - Poți să fii ori martor, ori complice!... Cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
al originii, el, fiu de popă din mărginimea Sibiului, ieșit din pulpana atâtor mărunți intelectuali ai satelor, luptători teribili nu numai pentru credință, dar și pentru națiune, pentru viitoarea națiune! Un sat de la poalele Făgărașului care a dat două spirite strident opuse: pe Goga și pe Cioran! Nici la Goga lamentațiile „etnice” nu exprimă „numai” dorul de unire cu românii de peste munți sau vaerul nedreptății seculare, ci sunt semnul unei melancolii profunde în fața existenței sociale sau a existenței pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
vine să spun că diferența o face aici felul în care obiectul acestor afectee potențat, respectiv obnubilat de percepția, discursul și faptele admiratorului său. Iubită, femeia e mântuită de accesoriu, de penumbre incomode, de tușele banalității sterile. Idolatrizată, ea devine stridentă, rebarbativ păstoasă, vampirică. La fel, în plan religios, divinitatea credinciosului iubitor e un mister cald, o autoritate afectuoasă, un zenit absorbant, în timp ce zeul habotnicului pare mai degrabă un răsfățat satrap cosmic, un soi de căpcăun metafizic, sensibil la ditirambi, mătănii
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
plin de amintiri din lunca de pe Vale De când furiș mă strecuram să-i ies drăguții-n cale. De-atâta plâns mi-s ochii seci, și-aud cum parcă sună Cântând din frunză Laie baci și doina lui străbună. Dar glas strident îmi țipă-n zori; sirena la uzină Ce cheamă mii de muncitori, la muncă ntins să vină. Nu i nici drăguța, nu-i nici joc, nici doina de la țară. Că altă doină, alt caval e-n viața proletară. Deducem din
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
ar potrivi și lor cuvintele: „Când tăcem, devenim dezagreabili - când vorbim, ajungem ridicoli“. Apucă o dată, dă-i drumu’ de două oritc "Apucă o dată, dă‑i drumu’ de două ori" Momentele din trecut nu mi-ar mai cutreiera prezentul atât de stridente și proaspete dacă la vremea lor, pe când mai erau clipă trăită, le-aș fi ghicit înțelesul. Poate că pe atunci a trebuit mereu să fac sau să evit prea multe deodată. În orice întâmplare era cuprins un interval, erau lucruri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
de undeva de deasupra ei. A fost o școală de învățat mersul, fiecare zi trebuia să reînvețe să umble - împotriva a tot ce știam: anume că ziua nu poate să umble defel. Esențialul rămânea nevăzut. Dar urmele lăsate deliberat erau stridente la vedere, indiscret despuiate sau schimbător îmbrobodite. A gândi, a vorbi, a scrie sunt și rămân simple mijloace auxiliare, niciodată ele nu vor reuși să surprindă cele întâmplate, nici măcar cu aproximație. Cu cât mai precis a înmagazinat memoria mea detaliile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
scurt timp după, dar uneori abia peste ani, reconstruind fapte și evenimente în toiul cărora te găseai la vremea aceea fără să ai habar de nimic. Când pricepi imediat după că te-a „bătut fericirea“, simți în tine fulgerarea „fericirii stridente“. Este, și ea, contrariul lui „a fi fericit“, fiind vorba de o fericire nerușinată, sfidătoare, scăpată din chinga canoanelor exterioare ale vieții. Fericirea stridentă e buimacă, gonește prin tine sălbatic, trebuie să se descarce violent fiindcă nu poate șterge canoanele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
de nimic. Când pricepi imediat după că te-a „bătut fericirea“, simți în tine fulgerarea „fericirii stridente“. Este, și ea, contrariul lui „a fi fericit“, fiind vorba de o fericire nerușinată, sfidătoare, scăpată din chinga canoanelor exterioare ale vieții. Fericirea stridentă e buimacă, gonește prin tine sălbatic, trebuie să se descarce violent fiindcă nu poate șterge canoanele exterioare. Își pune capăt sieși mai înainte ca acestea s-o acopere iar și s-o suprime. Înseamnă oare „fericirea insulară“ o fericire privată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Prin intermediul limbii franceze a tradus și Halima sau Povestiri mitologhicești arabești (I-IV, 1835-1838), dând o versiune care a fost mult citită în vremea lui. Ca în tot ce a scris, limba lui G. e neaoșă, firească, lipsită de franțuzisme stridente. Interesante sunt și notele, comentariile marginale, unde, ca și într-o cuvântare funebră anexată tălmăcirii, G. face elogiul vieții patriarhale de familie, îndeamnă la cumpătare și la iubire de patrie, ajungând chiar să asemene vitejiile unor eroi din povestirile orientale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287317_a_288646]
-
întâmplă. A sunat destul de normal, nu ca în lift. Deci nu aveam probleme cu urechile, așa că mi-am recăpătat încrederea. Auzul meu era perfect. Se pare că tânăra avea probleme cu vorbitul. Mergeam în urma ei. Tocurile înalte și ascuțite răsunau strident pe coridorul gol. Parcă ne aflam într-o carieră de piatră în toiul zilei. Purta dresuri, iar gambele i se reflectau în marmura sclipitoare. Era durdulie, am mai spus. Tânără și frumoasă, dar cam dolofană. Ciudat. Mergeam în urma ei și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
trăgând printre ei bruma de aer care mai exista acolo. Ciudat rău. A fost singurul zgomot care se distingea atunci. Toate celelalte încetaseră. Și cutremuratul pământului, și huruitul, și bubuitul... În urechi îmi vâjâia doar un hiu hiu hiu. Răsuna strident în beznă. Parcă ne pândea nerăbdător un animal de pradă, gata-gata să pună laba pe noi. Sau mii de insecte subterane oribile, având aceeași țintă, se dilatau și se contractau precum burduful unui acordeon. Indiferent ce-o fi fost, era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
mă conving, m-am dat jos din pat și am privit pe fereastră. Mi-am dat seama imediat ce se întâmpla. Sub fereastra mea, trei bătrâni săpau o groapă adâncă. Vârfurile cazmalelor se ciocneau de pământul înghețat bocnă și scoteau sunete stridente. Reverberația lor în urechile mele mi se părea ciudată. Poate din pricina frigului. Sau poate pentru că mi s-au întâmplat prea multe în ultima vreme și nervii mei erau încordați la maximum. Ceasul arăta aproape ora zece. Niciodată nu m-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
revenit. - O, las-o, las-o, las-o moartă. - Și de ce-o suni pe nevasta lui Jay și-o întrebi... - N-aș suna-o pe Helen dacă tu nu te-ai droga din nou, zise ea cu o voce stridentă, chinuită. Se opri, respirând sacadat, să se calmeze. - Nu am chef de asta acum. Hai s-o lăsăm moartă. - Mi se pare rezonabil, am murmurat, amabil, întorcându-mă la ziare. Am încercat să sorb o înghițitură bună, dar sucul s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
se fi obișnuit cu prezența mea, dar nici eu nu mă obișnuisem cu a lui. Eram amândoi temători și precauți unul față de celălalt, eu fiind cel care ar fi trebuit să fac o încercare să ne apropiem, dar reținerea lui - stridentă și insistentă ca un refren - părea imposibil de depășit. Nu exista nici o modalitate de a-l câștiga de partea mea. Îl dezamăgisem total - iar faptul că își pleca privirea ori de câte ori intram în cameră îmi reamintea de asta. Și totuși, încă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
îl avea preotul. „Cu mâna pe ciomag”, iarăși, era mentalitatea bunicii care numai „cu ciomagul” își putea apăra bunurile gospodăriei sale, munca și drepturile, în acele vremi. Îmi povestea mămica precum că până la șase luni plângeam foarte mult, și foarte strident, foarte supărător, cu disperare, că m-a dus de mai multe ori la „popa Cristea” să-mi citească”. Pentru că rugăciunile părintelui Cristea n-au dat rezultatul dorit de mămica, ea m-a dus la o babă pentru ca să- mi descânte
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
împărtășește sub formă de ciocan în cap, e dreptul spectatorului să se împotrivească. încă de la debutul său, Amores perros (care rămîne cel mai bun, mai vital și mai cărnos film al său), pesimismul lui IæÆrritu a avut și o dimensiune stridentă, nenutritivă o dimensiune ciocan-în cap. în una dintre cele trei povești care compuneau filmul acela, o manechină, posesoarea celor mai frumoase picioare din Mexico City, își vătăma grav picioarele într-un accident de mașină. Dar această ironie dramatică era doar
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
rând, vizităm toate încăperile. Fiecare cameră e plină de oameni care stau pe unde apucă, grupați în bisericuțe de doi sau cel mult patru. O singură bisericuță de șase primește de la mine titlul de catedrală. Aproape toate femeile sunt machiate strident și poartă rochii strâmte și tocuri lungi, care le fac să pășească de parcă ar călca pe ouă. La bărbați nu observ nimic special, nici unul nu-i pe tocuri sau machiat. Majoritatea poartă sacou. Per total, atmosfera e de Marele Gatsby
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
plimbă unghiuțele de la mâna stângă pe ecranul unui iPhone. (E clar, stă călare pe Facebook, trăiască wirelessu’.) Cu mâna dreaptă mănâncă o aripioară de pui. Privirea mea urcă încet către buzele care curăță meticulos carnea de pe oase. Buzele sunt pictate strident. O combinație de mov cu verde, plus un sclipici în formă de steluțe aurii, mici mici-mici, dar îndeajuns de mari ca să le pot înțelege forma. Da, sunt steluțe. Un fel de confetti mai mici. Încep să mă gândesc la firma
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]