6,493 matches
-
nu Înalți dar cu ramurile stufoase, plini de rod bogat, cu crengile aplecate până la pământ de greutatea prunelor ce abia se Învinețeau. Va, Încerca să culeagă prune de pe crengile ce se aplecau până la picioarele sale, invitându-l darnice, scoțând adevărate strigăte de victorie ori de câte ori mânuțele sale butucănoase, Încă de pe atunci, reușeau să prindă câte o prună. O ducea repede la guriță dar cei nouă-zece dințișori fragezi nu puteau, Încă, să muște sănătos și lăsau doar câteva urme, copilul sfârșind a se
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
și a unui parfum virtual. Urma un adevărat ritual, În care punea multă delicatețe, de rupere a florii În zeci de fragmente verzi, minunându-se Îndelung. Abia târziu, când o nevoie organică frigea Într-o anumită zonă, Va scotea un strigăt scurt și concludent, rostind ceva specific tuturor copiilor cuprinși de foame: Au! Pa-pa! Dorița, tresărind Înfricoșată și adunându-se imediat din lumile pe care le colinda, striga În glumă pentru copil și foarte serios pentru ea: Văleu! Este foame la
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
de la păduricea de stuf clătinat de frecventa adiere de vânt, către Întinsurile apei galben-verzi și atunci, În sufletul de copil suna un clopoțel fermecat, producându-se cutremure de fiori, prevestitoare a minunilor care nu vor Întârzia să apară. Se declanșau strigătele sugrumate de emoție: Va, ba-cu, ba-cu, ba-cu! Fetele, uitânduse una la cealaltă Își comunicau În tăcere: Asta-i, de-acu! N-avem ce face! Tot a zis Mamaia c-are poftă de ceva, poate avem noroc și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
apărea puțin sânge și disperat se apleca amenințător peste marginea ciobacului, strigând-o pe mătușă-sa care adesea era cu capul În apă, căutând raci. În asemenea situații, alertată de urletul copilului, cuprinsă de durere și spaimă, intervenea Didița cu strigăte guturale și puternice către pescuitoarea din adâncuri și realizând că nu este auzită, inventivă, utiliza singurul mijloc de semnalizare, smuncea puternic de frânghiuța ciobacului. Acesta Începea să se legene amenințător și, mai devreme sau mai târziu, sesizând că un monstru
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
cuceriri sentimentale În care uzase de toată măreția penajului Înfoiat și a colanului cu mărgele roșii, irezistibil pentru tinerele curci, de două ori mai mare decât Va, se Îndrepta spre acesta, ca un adevărat comandant de oști neînfricat, scoțând binecunoscutul strigăt de luptă gutural și amenințător: Glu-glu-glu! Micuțul zmeu se oprea, cu dușmănie de copil dar și cu admirație nedisimulată și dintr-un respect dus până la extrem, În care frica avea un rol determinant, aplica imediat trucul pe care Îl Învățase
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
dreaptă căuta și apoi scotea, părând a nu se bucura, câte o mreană sălbatică ce depășea kilogramul, aruncând-o cu măiestrie pe mal, În direcția copilului. Acesta, cu pupilele mărite și cu inimioara În galop, se bucura nespus, scoțând adevărate strigăte de triumf, producându-i Mamaiei un zâmbet și o lacrimă ascunsă cu Îndemânare. La un semn, o rotire a mâinii În arc de cerc, volocul se Îndrepta lin către malul apropiat, la un alt semn, Întregul echipaj ridica din răsputeri
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
de asemenea necunoscut și plin de praf. Apoi, printre genele sale lungi, În mare parte lipite de Moș Ene, zări, Între realitate și vis, două ființe a căror frumusețe Îi tăie răsuflarea, Erau...caii! De această dată nu scoase acel strigăt de bucurie imensă cu care Întâmpinase puținii cai văzuți până atunci. Fericit că are prilejul să-i admire de atât de aproape, atât de mult timp și fără nici un efort, Va Îi privea, minunându-se, cu intensitate crescândă pe măsură ce ochii
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
cu o Înțelegere dureroasă: Pădurea! Pădurea-i, puiu’-tatii, această mare verde! Pă durea? Ce-i pă-du-rea?! Lasă că te duce tăticuțu’ s-o vezi cât este de frumoasă, poate chiar azi. Au, au! Copilul se bucură cu vechile sale strigăte de fericire. Părăsind șoseaua, urmară -pe mâna stângăun drum prost amenajat, plin de praf și prin mijlocul căruia ploile verii săpaseră un șanț adânc pe care căruțele Îl ocoleau cu grijă sporită. Au trecut apoi printr-un sat răsfirat la
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
despre Rai. Era un „oleandru”, Îngrijit cu iubire de către Aneta. Copilul, care nu mai văzuse asemenea minune nici În grădinuța cu flori și nici În casele de la Cățălești, copleșit de mirare și fericire, nu și-a putut reține vechiul său strigăt de uimire, rod al simțului estetic cu care Îl hărăzise Tatăl ceresc: Au! Au! Au! Eu nu am floli ca aiestea! Ce flumoase Îs! Nu-i nimica, de-acu’ ai să ai! Ți le dau ție, că-i a meu
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
săi, nu a articulat nici un cuvânt și bucuros peste margini, În timp ce pulsu-i creștea vertiginos, Întinse mâinile amândouă În direcția ciocănitorii. Trăirile intense, făcu să uite de semnele și indicațiile părintești ale lui Victor și-și manifestă bucuria prin același vechi strigăt de bebeluș: Au!, Au!, Au! A urmat o Întristare adâncă dar scurtă pricinuită de zborul precipitat al păsării care-l „simțise”. L-a salvat bunicu’ Ghiorghi, care printr-un semn de complicitate l-a chemat lângă el și, cu mult
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
găsește una, care, într-adevăr, o diferențiază, dar nu este... poetică. Textele care rezultă din această strădanie sunt abracadabrante și nu emoționează: „Gargară / cu supa / de particule, / tichetul pierdut / al ceasului / apărat, / în palma / psalmului/ credul. // Mestec / miezul uscat / al strigătului / umed... / diger/ refularea ideii, / piesă metalică / refuzată.“ (Compostare) Originalitatea de acest fel este lipsită de lirism ca și versificarea mecanică și desuetă, despre care vorbeam la început. De fapt, nici nu ar trebui numită originalitate, ci extravaganță. A fi original
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ideea de asasinat și de moarte: „carnea leneșă / toarce fierbinte // viermele // iese după pradă...“; „am dat numele tău unei flori / ce s-a uscat / și a murit“; „ca un vierme minuscul / am încercat / să îmi ucid amantele / prin indiferență“; „un strigăt venit de mult mai departe / mestecat în gura ta / ucide memoria celor neîntâmplate“; „spre miazănoapte catarge / de pescari morți ce / nu lasă să se / împrăștie putreziciunea“; „o moarte firavă / mi se strecoară pe sub ușă“; „aveai chipul înecaților / uriași pereți / în
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ample. Activitatea spirituală e unică, dar modurile ei de exprimare sunt fundamental diferite.“ Nu-i așa că exact așa stau lucrurile? Cine l-ar putea contrazice pe Ionel Popa? Trecea fanfara militarA... Când deschizi cartea de versuri a lui Augustin Popescu - Strigăt de lumină, MJM, Craiova, 2008 - ai impresia că auzi trecând pe stradă fanfara militară. Poemele sunt discursive și grandilocvente. Chiar și cele cu caracter autobiografic, care ar presupune o anumită sfială, sunt concepute în stil declamativ-emfatic: „Eu m-am născut
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
2008 - ai impresia că auzi trecând pe stradă fanfara militară. Poemele sunt discursive și grandilocvente. Chiar și cele cu caracter autobiografic, care ar presupune o anumită sfială, sunt concepute în stil declamativ-emfatic: „Eu m-am născut pe țărmuri legendare / În strigăte sinistre de furtună, / Când bolta, clătinată, își adună / Comorile de jar, fremătătoare. // Am încolțit în trupul Cosânzenei, / Când Făt Frumos o-mbrățișă la râu. / Și port stigmatul purului desfrâu, / Cu tot suspinul hărăzit Ilenei.“ (Autobiografie) Cu alte cuvinte, Augustin Popescu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
lung și subțire și contactul inginerului cu pielea acea pergamentoasă îi lăsase imprimat în mînă și chiar în toți porii, o atingere la fel de dezagreabilă ca atunci cînd apuci un șarpe. Ochii lui Dobrilă deveniseră rugători, întreaga sa înfățișare era un strigăt disperat de ajutor. Fesul căzuse jos de pe capul muncitorului și n-a mai fost ridicat. Inginerul Talabă deschide televizorul și nu reușește să înțeleagă succesiunile de imagini. Era într-un stadiu de lehamite generalizată. Nimic în viața sa nu reușise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
vise blonde, vise brunete... Se trezea de câteva ori pe noapte: transpirat, epuizat, dezamăgit. Semne printre cearșafuri. Vise colorate, vise lucioase, vise slobode, vise netede, vise umede, vise inerte, vise dumnezeiești... "Anatema de o mie de ori vă zic vouă" strigătul lui Moise în pustie. Patima avea gust, avea miros, patima avea cântec și descântec, formă, culoare, patima putea fi dusă de mână: Și nu mă duci, Doamne, în ispită precum în... magazia din spatele casei, pe când tanti Didina râșnea crupe pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ca prin minune, s-a oferit să-i pozeze modelul nu s-a imprimat decât o linie frântă închisă, lipseau poveștile: Faceți liniște! Dumnezeu doarme într-un contur de acuarelă. Cum altfel să fi fost rugăciunea lui Petru dacă nu strigăt dezamăgit: Viața este o pastișă după Cioran. Dumnezeul meu, Dumnezeul meu mare, Marele meu amânat, tu ești cu actele în regulă, eu către cine să mă plătesc impozit că sunt? Când oglinda îți întoarce spatele, trebuie să te simți cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
într-o singură rugăciune, la capătul celei drepte, palatul Împăratului Roșu, la capătul celei stângi, peștera zmeului. În care pământ să-mi îngenuncheze intențiile? Copile! Dumnezeule, abecedarul acesta despre buchiile cerului îl știu pe de rost! Am nevoie de un strigăt, stăpâne, de un cer crăpat precum un pepene răscopt, de un tremur de stâncă, de o inimă desfăcută! Porunca ta, ca o secure, să despartă apele, muntele, frunza! Să plouă sânge din degetul tău arătător, să lași semne, să pășesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
a cerut confirmarea celor spuse de către Însoțitorii lui Flory și, la ora nouă punct, le-a dat drumul Înăuntru celor doi soți: Mr. George a intrat pe ușa din dreapta, iar Mrs. Flory pe cea din stînga. Să fi auzit atunci strigăte de uimire, hohote de plîns și de rîs, mulțumiri Sfintei Fe cioare și să fi văzut lacrimi și Îmbrățișări, după care să fi auzit din nou vaiete și bocete de bucurie... Americanii i-au bătut În palme și i-au
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
am auzit... Am auzit-o limpede, puternică și zgîriată cum Îi era timbrul: vocea tatălui meu. Nu venea din afară, n-am cap tat-o cu timpanele, ci am simțit-o izbucnind Înăuntru, drept În creier. Mă strigase pe nume. Strigătul s-a gîtuit ca și cum ar fi vrut să mai spună ceva, dar nu i s-a mai Îngăduit. M-am oprit locului trăgînd inevitabil cu urechea. Bătrînul se afla Într-o mare primejdie și-mi cerea ajutorul. Am mai auzit
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
a gîtuit ca și cum ar fi vrut să mai spună ceva, dar nu i s-a mai Îngăduit. M-am oprit locului trăgînd inevitabil cu urechea. Bătrînul se afla Într-o mare primejdie și-mi cerea ajutorul. Am mai auzit o dată strigătul: „Radu!“, dar mai slab, În stingere, În dispa riție, fără ecou, ca Într-o scufundare, ca Într-un Înec. N-am scos o vorbă, azi mă mir cum de n-am făcut-o. Înțelesul celor două strigăte era inconfundabil: Valeriu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
mai auzit o dată strigătul: „Radu!“, dar mai slab, În stingere, În dispa riție, fără ecou, ca Într-o scufundare, ca Într-un Înec. N-am scos o vorbă, azi mă mir cum de n-am făcut-o. Înțelesul celor două strigăte era inconfundabil: Valeriu Ruba murise ori suferise un atac de cord aproape fatal. Mai trecuse peste vreo două preinfarcturi În ultimii ani, fără să le bage În seamă. I se descoperiseră abia la niște analize mai serioase. Am tăcut ca să
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
necontrazis cu argumente filologice sau teologice. Firește, există lacunele textuale despre care vorbeam la început. În condițiile actuale însă, această interpretare este singura acceptabilă. Interviu realizat de Mărgărita Geică (apărut în Ziua, 10 martie 2007) „Biblia nu se apără cu strigăte și cu bicepși încordați, ci cu credință, bun-simț și știință de carte”tc "„Biblia nu se apără cu strigăte Și cu bicepși încordați, ci cu credință, bun‑simț Și Știință de carte”" Sebastian Maxim: și evreilor impregnați de cultură elenistică
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
această interpretare este singura acceptabilă. Interviu realizat de Mărgărita Geică (apărut în Ziua, 10 martie 2007) „Biblia nu se apără cu strigăte și cu bicepși încordați, ci cu credință, bun-simț și știință de carte”tc "„Biblia nu se apără cu strigăte Și cu bicepși încordați, ci cu credință, bun‑simț Și Știință de carte”" Sebastian Maxim: și evreilor impregnați de cultură elenistică, dar și Părinților creștini, LXX li s-a impus ca un text înzestrat cu un sens tare și autonom
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
traducere modernă acurată a Septuagintei, care pune capăt unei pseudotradiții biblice inaugurate de Biblia lui Radu-Galaction și care așază temeinic Biblia românească în tradiția patristică. Reacțiile microbistice ale susținătorilor acestei pseudotradiții nu au nici o relevanță. Biblia nu se apără cu strigăte și cu bicepși încordați, ci cu credință, bun-simț și știință de carte. Atât și ar fi de ajuns pentru o reîmprospătare. În ceea ce privește prima parte a întrebării, ar trebui să înșir sute de exemple. Mă voi mulțumi cu două: Isus Nave
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]