1,490 matches
-
cu tradiții de-astea cu strigoi, cu moroi, cu ăia din Baltă. Străinii umblă cu limba scoasă, gâfâie și colcăie, după vampiri, dar când venim noi cu strigoii ce-o să mai zică?! Specific local, cu dezvoltare istorică. Că avem și strigoi vii, dar și strigoi morți. Avem moroi, dar și moroinițe. Dom’ Goncea, dacă nu vă deranjează... Poate filosofia dialectică pe care ați practicat-o nu vă permite prea mult misticism, nimeni nu zice ceva! Dar vă garantez, pe cuvânt, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cu strigoi, cu moroi, cu ăia din Baltă. Străinii umblă cu limba scoasă, gâfâie și colcăie, după vampiri, dar când venim noi cu strigoii ce-o să mai zică?! Specific local, cu dezvoltare istorică. Că avem și strigoi vii, dar și strigoi morți. Avem moroi, dar și moroinițe. Dom’ Goncea, dacă nu vă deranjează... Poate filosofia dialectică pe care ați practicat-o nu vă permite prea mult misticism, nimeni nu zice ceva! Dar vă garantez, pe cuvânt, dacă trecem povestea vieții dumneavoastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
local, nimeni nu mai are ce să zică ceva. Sunt doar specialist!“ Goncea nu prea era de acord. Avea instinctiv repulsie de tot ce era abscons, ciudat, nefiresc. Știa și el că există încă moroi, mai ales la țară, că strigoii mai umblau și prin oraș, uneori și în ziua mare, dar parcă nu-i venea să-i lase să intre și în povestea vieții lui. Nu ar fi vrut ca cititorii să rămână cu impresia că tot ceea ce făcuse el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
povestea vieții lui. Nu ar fi vrut ca cititorii să rămână cu impresia că tot ceea ce făcuse el în viață fusese necurat, cu vrăji, cu ajutorul cine știe căror forțe întunecate. La bibliotecă Burtăncureanu studia de câteva luni numai literatură despre strigoi și moroi. Cerea cărțile de la bibliotecile mari din București și le primea în cadrul schimburilor interbibliotecare. Mai încercase de câteva ori să discute și cu Horcița, candelăreasa de la cimitir. Știa multe femeia aceea, văzuse și mai multe la ea în cimitir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
în cimitir, doar că nu vroia să vorbească. Îl plângea întruna pe Macatist, fostul șofer al lui Goncea. Când încerca s-o descoase despre moroi, femeia începea să-l pomeneasă pe Păstrămaț. Spunea că el studiase îndelung problema, discutase cu strigoii în Baltă, an de an, până murise în Ghiol la Lintițaru. Ea nu se bagă în probleme de-astea, că nu știe prea multă carte și n-a citit istoria pe teme de-astea. Horcița îi spusese că-l poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Ea nu se bagă în probleme de-astea, că nu știe prea multă carte și n-a citit istoria pe teme de-astea. Horcița îi spusese că-l poate duce însă la Adromanda. Vrăjitoarea avea puteri și asupra moroilor și strigoilor din județul lor. Poate și din alte părți. Cât era ea de bătrână, dar tot mai mergea odată pe an, în miezul verii, în Baltă, în Ghiol la Lintițaru, și-i chema pă ăia de ținea sfat cu ei. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
holeră și brâncă, să n-o lase să latre, să încalece iepurele, să cânte cocoșește sau să guițe, să nu spargă oglinda, să nu pună mâna pe tabloul cu chipul tovarășului de pe peretele dinspre răsărit, să nu dezlege ceasul când strigoii își schimbă între ei mânăturile, chiuind, jucând și dupuind de se cutremurau adâncimile nopții, să nu o lase cumva pe ormocită să scoată tăciunii ascunși cine știe pe unde și să să-i ghindăcească, amuțind și împietrind pe toți care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
numai cu e-mailuri mă ține ăia din Sudica. E dezastru la ei. A răsturnat guvernul, a făcut naționalizare, i-au confiscat lui Tomnea tot ce agonisise, îl și expulzează. Vor să facă comunism la ei, în Sudica. Zici de strigoi și moroi?!“ Izbucni într-un râs nervos. Erau în lunga verandă a palatului, cu deschidere spre Dunăre. Goncea își petrecea mai toată ziua acolo. Stătea într-un fotoliu pe rotile și privea, ca într-o fascinație, apele fluviului ducându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
stau și mai citesc și eu pe internetul ăsta cu care îmi omor timpul. Asta vor de la noi, acuma când este de-am predat etapa istorică. Le-am predat o lume. Dar ei o vor cu mister, cu moroi, cu strigoi. Nu cu adevăr. Nu cu descriere. Nici un fel de poveste. Nici o justificare. Mister vor, Burtăncurene! Mistrerul ăsta pe care numai noi îl stăpânim. Da’ pe care nimeni nu vrea să-l înțeleagă. Că e mai bine în mister și taină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
predarea epocii istorice se mai întâmplă și unele fenomene pe care numai noi trebuie să le știm. Altfel, cei care o preiau nu mai pot s-o ducă mai departe în stilul lor. Că doar au și ei moroii și strigoii lor. Cu care vine ei pregătiți să preia epoca. De ce să-i mai predăm și pe-ai noștri... Replace all, nu? Candelăreasa Am făcut doi ani la Litere, Limba și Literatura Română, cum era p-atunci. Apoi m-au dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și el cu cultura cum ar fi, adică e moștenire de familie, a intrat în combinație cu Cangurașu a lui Brandaburlea ce-a făcut și ziarul de apare la noi și televiziunea pă cablu și mai face și filme cu strigoi și moroi din Baltă, că e la moda de actualitate și alte chestii de-astea folclorice care le vinde la americani, dar nu mai revin să insist. Dar la mine a fost o poveste de iubire cu un lector de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și-i spuse: Dă-i pe oamenii ăștia mai În spate, apoi ia-le numele și adresele, toate. Întreabă-i când au venit aici, dacă au auzit sau au văzut ceva ciudat În dimineața asta. Apoi trimite-i acasă. Ura strigoii care se strângeau Întotdeauna la locul accidentelor și nu putea niciodată Înțelege fascinația pe care-o simțeau atât de mulți dintre ei, mai cu seamă față de multele manifestări violente ale morții. Se uită din nou la chipul tânărului de pe caldarâm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
li se aprinde tărâța în ele când aud despre muzică, iar unele cresc deja sub rochițe cîte-o pereche ușchită de sâni... 147 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Bineînțeles, pe lângă containerul de gunoi care-i fusese răsturnat în mașină, nici strigoiul din gazele de la eșapament nu-l iertă și-i se proțăpi pe fotoliul din dreapta, trîntindu-și dosul absolut gol-goluț pe acoperitoarea de la canapea. Își scotea, dintre fălcile lui de eșapament, pipa lui din gaze de eșapament și, cu gâtlejul pipei ondulat
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
dreapta ușor pe strada Stoian Militaru. Se înscrise profi pe banda imaginară, hârjâind aproape locuințele de pe dreapta. Însă, chiar înainte cu 50 de metri înainte de-a călca sub anvelope umbrele Căminului de nefamiliști de pe stânga, mirosurile fermentate din luleaua strigoiului umplând până la refuz interiorul taximetrului, îl răzbiră. Încheieturile i se înmuiară ca apa. O fiertură de febră și amețeală îi fu slobozită în față. Taximetrul i se scurse, ca o basma, printre coastele grătarului gurii de scurgere. Mașina îi circulă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
unei moașe, ce, din prea adâncă plictiseală, axfisia gemenii, a unui anarhist bulgar, a unui maniac ce aerisise noaptea plămânii proprietarilor pensiunii în care locuia, cu o andrea - refuzați cu toții, ca exemplare neinteresante, cu cîte-un zvâcnet intransigent al lulelii strigoiului. 158 DANIEL BĂNULESCU mei, o puneam s-o alerge pisica... Într-o seară sinistră, când, la rândul ei, ciorba prinsese pisica-ntr-un colț și începuse s-o piseze cu pumnii, a apărut într-o stare de agitație bătrânul meu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Canci!... Pentru cine o cunoștea, vorba "canci" trecea drept o expresie suficient de urâtă. Taximetrul zbura, ca un flecușteț de clăbuc, prin peretele căptușit cu mușchi și licheni al canalizării, când, reamintindu-și sâcâitor de formația sa de profesor universitar, strigoiul îi îmbîcsi cu un nou potop de amănunte. - E de domeniu absolut notoriu că New Catholic Encyclopedia (ediția din 1967, tomul XIII, paginile 449-450) consacră totuși că, în Vechiul Testament, nu se fac nici un fel de distincții între corp și ebraicul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pe mine Dumnezeu, nu pe tine! Bocitoarele i-au acoperit glasul: - Ăl cu milă, ăl cu dor! Ăl cu milă, ăl cu dor! Copiii goniră o pisică ce trecuse pe sub dric, să nu ia sufletul mortului și să-l facă strigoi. Clopotele de la cimitirul Sfânta Vineri se auzeau de departe. Au ocolit puțin, au trecut pe Grivița, în cele din urmă au ajuns la locul de veci al croitorului. Când au început să cadă bulgării, femeia răposatului a picat grămadă la
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lungi și strîmbe rituri, șase legioane de diavoli trec cu „turbilioane de flăcări infernale”, călare pe cavale cu perii vîlvoiați. Mii de spaime sar, la semnul babei, și defăimează pe tiranul Mihnea. Naiba Însuși, cu cap de taur, gheară de strigoi și coadă de balaur, geme cu turbare și participă la acțiunea de pedepsire a tiranului. În alte poeme, morții țin discursuri, corbii croncănesc, albele iele joacă pe morminte. Fratele cel mic, Îndepărtat de tron prin otrăvire, participă la orgiile turbate
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Ion Barbu (cel din Riga Crypto și lapona Enigel). Cu lot coșmarul de convenții („luna ca o sferă, dupe-o stîncă verde”, „copila jună” cu părul bălăior ce trece „plaiul dalb” etc.) Bolintineanu figurează aici un mare mic poetic, acela din Strigoii și alte poeme plutonice. Lero-Împărat iubește o scită „dulce ca un vis” și ursita rea i-a prezis că soarele dimineții, de-l va prinde, Îl va risipi Într-o rouă dulce. Ceea ce se și Întîmplă: „Pe un drum de
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
-se pe munte o naltă arătare Ce stă În dreptul lunei cu-o bardă groasă-n mînă... Și pînă-n ziuă urlă dulăii de la stînă. Amar de cine intră prin ramurile dese A codrului de moarte! Sărmanul, dacă iese, El pare-un strigoi palid zărit ca printr-un vis, Ce caută cărarea mormîntului deschis... Acolo-i cuibul spaimei și adăpostul urei. Grui-SÎnger, ucigașul, e regele pădurei!” Este imaginea haosului vegetal, cea mai puternică sub raport liric pe care a dat-o Alecsandri. Haosul
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
furios, și la urletul lui: „Mii de duhuri ies la lună Printre papură zburînd...”. Strigătul de ziuă al cocoșului pune capăt acestei goane Înfricoșătoare. Macabrul, demoniacul se termină În grotesc: Satan și jertfa lui, baba, se aruncă În „băltoiul mucezit”... Strigoiul din alt poem este un flăcău care, neascultînd de glasul blîndei copilițe, a plecat „pe la ceasul doisprezece” și a căzut În prăpastie dimpreună cu calul său alb. Este concentrată și deconspirată, aici, o legendă. Poetul descrie cu oroare locul blestemat
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
urlă cu ochii ațintiți la lună, cîmpul geme, arama rece din turn bate miezul nopții... Strigoimea, sub ochiul marelui Satan, Încinge o horă lingă turnul creștinesc. Din morminte ies sufletele blestemate: „Acum, iată, pe mormînturi, Clătinați, bătuți de vînturi, Toți strigoii s-au lăsat. Așezați Într-un rond mare, Adînciți În Întristare, Pe secriu-și fiecare Oasele-și a rezemat.” Strigoii sînt foștii despoți, vînzători de țară, demnitari lacomi... Glasul ceresc intervine și pune capăt adunării sinistre, iar focul dumnezeiesc trece
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Încinge o horă lingă turnul creștinesc. Din morminte ies sufletele blestemate: „Acum, iată, pe mormînturi, Clătinați, bătuți de vînturi, Toți strigoii s-au lăsat. Așezați Într-un rond mare, Adînciți În Întristare, Pe secriu-și fiecare Oasele-și a rezemat.” Strigoii sînt foștii despoți, vînzători de țară, demnitari lacomi... Glasul ceresc intervine și pune capăt adunării sinistre, iar focul dumnezeiesc trece și purifică păcătoasele locuri. Fantasticul lui Alecsandri nu e pur. El exprimă, de regulă, o morală. Strigoii sînt produse ale
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
-și a rezemat.” Strigoii sînt foștii despoți, vînzători de țară, demnitari lacomi... Glasul ceresc intervine și pune capăt adunării sinistre, iar focul dumnezeiesc trece și purifică păcătoasele locuri. Fantasticul lui Alecsandri nu e pur. El exprimă, de regulă, o morală. Strigoii sînt produse ale păcatului. Discursul fantastic ascunde (În Strigoiul cel puțin) și un discurs patriotic, cu o mică notă profetică. În Grui SÎnger aflăm descrierea orei de mister și de groază, cu mijloacele lirice ale epocii: „E ora de mistere
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
țară, demnitari lacomi... Glasul ceresc intervine și pune capăt adunării sinistre, iar focul dumnezeiesc trece și purifică păcătoasele locuri. Fantasticul lui Alecsandri nu e pur. El exprimă, de regulă, o morală. Strigoii sînt produse ale păcatului. Discursul fantastic ascunde (În Strigoiul cel puțin) și un discurs patriotic, cu o mică notă profetică. În Grui SÎnger aflăm descrierea orei de mister și de groază, cu mijloacele lirice ale epocii: „E ora de mistere, de groază și de șoapte CÎnd trec fiori În
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]